miniatura|Întâlnirea PSTU cu șefii facțiunilor politice la Parlamentul Ucrainei, Kiev, 6 februarie 2024. O facțiune politică este o grupare politică, în special dacă face parte dintr-un grup mai mare. În timpurile moderne, este adesea folosită pentru a desemna un grup de disidenți (radicali) din cadrul unui partid politic. Se folosește și termenul de partid în cadrul unui partid. Cercetările indică faptul că facțiunile pot juca un rol important în deplasarea partidului gazdă de-a lungul spectrului ideologic.Nicholas, R. W. (2012). Factions: a comparative analysis. In Political systems and the distribution of power (pp. 21-61). Routledge.
Facțiune și grup parlamentar Diferența dintre o facțiune și un grup parlamentar constă în faptul că conceptul de facțiune nu este legat de situații istorice care implică partide politice reale. Cuvântul „grup parlamentar” este de obicei folosit în sensul restrâns de „parte a unui parlament”. Dacă mișcările sau grupurile politice constau din diverse subgrupuri anterioare dezvoltării unui sistem parlamentar într-o țară, un astfel de subgrup se numește „facțiune”. O facțiune politică modernă se poate referi la facțiuni concurente dintr-un grup parlamentar sau la un grup extraparlamentar. De obicei, cuvântul este folosit peiorativ pentru grupări care au dimensiuni limitate.
Facțiune și partid În democrații, există de obicei atât partide politice, cât și facțiuni. Pe de o parte, facțiunile există în cadrul anumitor partide. Aceste facțiuni încearcă adesea să controleze partidul și se pot forma în jurul unei figuri politice, al unei opinii ideologice sau al unei critici la adresa organizării partidului. De exemplu, în anii 1980, în Statele Unite, au existat o serie de legi împotriva pornografiei și a prostituției, susținute de conservatori, care făceau parte din Partidul Republican, și de feministe, care făceau parte din Partidul Democrat.
Formarea partidelor Potrivit unor politologi, facțiunile joacă, de asemenea, un rol important în formarea partidelor politice într-un sistem politic. De exemplu, politologul american John F. Hoadley afirmă că trebuie să aibă loc patru procese înainte de a putea vorbi despre un partid politic.
Facțiunism sau apariția unor grupuri mici și instabile care conspiră politic pentru a atinge un obiectiv concret. Polarizarea sau stabilizarea facțiunilor în câteva grupuri consistente cu opinii comune asupra cât mai multor subiecte posibil. Extinderea sau extinderea acestor linii de falie la alte părți ale societății, cum ar fi mass-media, intelectualii și alegătorii. Instituționalizare sau atribuirea unui rol instituțional explicit grupurilor.
Facțiunile sunt un subiect important de studiu în științele politice și sunt adesea comparate cu partidele politice . De obicei, se face o distincție între partide și facțiuni pe baza diferențelor de fond și instituționale.
În ceea ce privește conținutul, partidele prezintă un grad ridicat de consens pe o gamă foarte largă de subiecte. De obicei, membrii unui partid pretind că cred în aceeași ideologie politică. Cu toate acestea, facțiunile sunt adesea formate în jurul unui singur punct de vedere sau a unei singure persoane și, prin urmare, constau dintr-un grup de oameni cu convingeri adesea foarte diferite. Din punct de vedere instituțional, partidele prezintă un grad ridicat de centralizare, organizare, sustenabilitate și integrare în sistemul politic. Partidele politice au de obicei un organ de conducere central, care determină o strategie urmată de întregul partid. Partidele sunt, de asemenea, conștiente de sine ca partide și au de obicei un loc explicit în organizarea politică a unei țări. Facțiunile, pe de altă parte, sunt de obicei foarte temporare, slab organizate și nu au niciun rol oficial de jucat într-un sistem politic. Spre deosebire de partide, membrii facțiunilor neagă, de obicei, că fac parte dintr-o facțiune.
Dreptul facțiunilor Unele partide permit în mod explicit facțiunile interne (drepturile facțiunilor), în timp ce în altele acestea sunt interzise. În partidele comuniste și socialiste, admiterea facțiunilor este un punct de dispută de lungă durată. Susținătorii, precum social-democrați și troțkiști, consideră facțiunile ca un semn al unei culturi sănătoase a dezbaterii și al democrației interne. Oponenții cred că facționalismul duce la instabilitate și fragmentare și, în consecință, la o eficacitate redusă. O alternativă este centralismul democratic al partidelor comuniste și marxist-leniniste, în care discuțiile interne sunt purtate democratic, iar deciziile majorității sunt ulterior implementate armonios.
Note
Categorie:Politică