miniatura|Bazinul Polul Sud–Aitken este zona mai întunecată din partea de jos a imaginii, pe fața ascunsă a Lunii.Bazinul Polul Sud–Aitken este un mare bazin de impact situat pe fața ascunsă a Lunii. Structura se întinde de la zona Polului Sud lunar până la craterul , de unde provine denumirea sa. Cu un diametru de aproximativ 2.500 km, este cea mai mare structură de impact recunoscută de pe Lună și una dintre cele mai mari structuri de impact cunoscute din Sistemul Solar.

Bazinul este descris în literatura de specialitate ca cea mai mare și cea mai veche structură de impact bine conservată de pe Lună. Vârsta sa exactă rămâne discutată. O analiză publicată în Nature Astronomy a interpretat vârste radiometrice de aproximativ 4,32 - 4,33 miliarde de ani ca indicând momentul formării bazinului, în timp ce un studiu publicat în 2025 pe baza probelor Chang’e 6 a propus o vârstă de aproximativ 4,25 miliarde de ani pentru evenimentul de impact asociat bazinului.

Descoperire și cartografiere miniatura|Fotografie realizată în timpul misiunii Apollo 8, care arată munți aflați de-a lungul marginii nordice a bazinului. Existența unei structuri de mari dimensiuni pe fața ascunsă a Lunii a fost clarificată treptat prin imaginile obținute de sondele lunare timpurii și prin fotografiile cu câmp larg realizate în cadrul programului american . Cartografierea geologică publicată de United States Geological Survey în 1978 a inclus regiuni asociate părții centrale a feței îndepărtate a Lunii și marginii nordice a bazinului.

În anii 1990, misiunile Galileo și au furnizat date multispectrale și topografice care au permis o caracterizare mai detaliată a bazinului. Datele obținute ulterior de , Kaguya și au îmbunătățit cartografierea topografiei, gravitației și compoziției suprafeței lunare din această regiune. miniatura|Hartă topografică a bazinului Polul Sud–Aitken, realizată pe baza datelor misiunii japoneze Kaguya. Zonele roșii indică altitudini mai mari, iar cele violet altitudini mai mici.

Caracteristici fizice Bazinul Polul Sud–Aitken ocupă o parte întinsă a emisferei îndepărtate a Lunii. NASA indică pentru această structură un diametru de peste 2.500 km și o adâncime medie de aproximativ 10 km. Centrul joasă al bazinului apare în hărțile topografice ca o regiune dominată de altitudini scăzute, înconjurată de resturi ale unor inele externe mai înalte.

Structura este foarte veche și a fost modificată de impacturi ulterioare, de ejectă și de procese geologice locale, ceea ce face dificilă delimitarea precisă a marginilor sale. Simulările sugerează că impactul a dizlocat cantități mari din crusta lunară și a generat un volum considerabil de rocă topită

În 2019, o analiză a datelor gravitaționale și topografice a identificat o anomalie de masă sub bazin. Masa minimă estimată a anomaliei este de aproximativ 2,18 × 1018 kg, iar posibilele explicații includ metal provenit din impactor sau concentrarea unor oxizi în timpul evoluției timpurii a Lunii.

Compoziție Compoziția bazinului diferă de cea a regiunilor înalte lunare tipice. Datele orbitale indică prezența unor concentrații ridicate de minerale mafice, în special piroxeni, în comparație cu terenurile lunare înalte dominate de anortozit. Datele spectrometrului gamma de pe Lunar Prospector au contribuit la cartografierea variațiilor elementare la scară globală, inclusiv în regiunea bazinului Polul Sud–Aitken.

Originea acestor diferențe compoziționale nu este explicată printr-un singur mecanism. Ele pot reflecta materiale provenite din crusta inferioară, produse de topire generate de impact, depozite bazaltice sau amestecuri produse de impacturi succesive. Probele aduse de Chang’e 6 sunt importante pentru testarea acestor ipoteze, deoarece au fost colectate din sudul bazinului Apollo, aflat în interiorul bazinului Polul Sud–Aitken.

Apă și gheață polară Regiunea polară sudică a Lunii, aflată la unul dintre capetele bazinului, este importantă pentru studiul gheții din cratere permanent umbrite. Datele misiunii Clementine au sugerat existența gheții în regiuni permanent umbrite, iar Lunar Prospector a detectat concentrații ridicate de hidrogen în zone care nu primesc lumină solară directă. Observațiile ulterioare, inclusiv cele asociate misiunilor LCROSS, Lunar Reconnaissance Orbiter și Chandrayaan-1, au consolidat dovezile privind existența apei sau a gheții în anumite regiuni lunare.

Explorare La 3 ianuarie 2019, sonda chineză Chang'e 4 a realizat prima aselenizare controlată pe fața ascunsă a Lunii. Modulul de aselenizare și roverul misiunii au coborât la coordonatele 45,5° latitudine sudică și 177,6° longitudine estică, în craterul Von Kármán, aflat în interiorul bazinului Polul Sud–Aitken.

Misiunea Chang'e 6 a fost lansată la 3 mai 2024 și a vizat o zonă din sudul bazinului Apollo, aflată în interiorul bazinului Polul Sud–Aitken. La 2 iunie 2024, combinația modul de aselenizare–modul de ascensiune a misiunii Chang’e 6 a aselenizat în zona desemnată din bazinul Polul Sud–Aitken, cu sprijinul satelitului-releu Queqiao-2. La 25 iunie 2024, capsula de întoarcere a misiunii a aterizat în Mongolia Interioară, aducând pe Pământ primele eșantioane colectate de pe fața ascunsă a Lunii.

Importanță științifică Bazinul Polul Sud–Aitken este o regiune majoră pentru studiul istoriei timpurii a Lunii și al bombardamentului din Sistemul Solar interior. Dimensiunea și vechimea sa îl fac important pentru înțelegerea formării bazinelor de impact, a diferențelor dintre fața apropiată și fața ascunsă a Lunii și a evoluției crustei lunare. Probele aduse de Chang’e 6 oferă primele materiale colectate direct de pe fața ascunsă a Lunii și pot contribui la verificarea ipotezelor privind compoziția și vârsta bazinului.

Note

Vezi și

Geologia Lunii Crater de impact Apă pe Lună Chang'e 4 Chang'e 6

Categorie:Cratere pe Lună Categorie:Emisfere