miniatura|Putin în 2025. miniatura|Caricatură satirică despre influența lui Putin asupra mass-media Din 1999, Vladimir Putin a ocupat în mod continuu fie funcția de președinte (președinte interimar din 1999 până în 2000; două mandate 2000–2008, trei mandate 2012–prezent), fie funcția de prim-ministru al Rusiei (trei luni în 1999, mandat complet 2008–2012). Putin a fost descris ca liderul de facto al Rusiei din 1999. Sub Vladimir Putin, Rusia a invadat de trei ori (2008, 2014 și 2022) o țară vecină în timpul sau imediat după Jocurile Olimpice.

În timpul președinției sale, a fost membru al partidului Unității și al partidului Rusia Unită. De asemenea, este afiliat Frontului Popular, un grup de susținători pe care Putin l-a organizat în 2011 pentru a contribui la îmbunătățirea percepției publicului asupra Rusiei Unite. Ideologia, prioritățile și politicile sale politice sunt uneori denumite putinism. Politicianul rus Boris Nemțov și comentatorul Vladimir Kara-Murza definesc puținismul în Rusia ca fiind „un sistem de partid unic, cenzură, un parlament marionetă, sfârșitul unui sistem judiciar independent, o centralizare fermă a puterii și a finanțelor și un rol hipertrofiat al serviciilor speciale și al birocrației, în special în ceea ce privește mediul de afaceri”.

Putin s-a bucurat de rate de aprobare ridicate pe parcursul majorității președinției sale. În 2007, a fost desemnat Persoana Anului de revista Time. În 2015, a fost desemnat numărul 1 în lista revistei Time cu cele mai influente 100 de persoane din lume. Din 2013 până în 2016, a fost desemnat numărul 1 pe lista Forbes a celor mai puternici oameni din lume. În timpul primului mandat prezidențial al lui Putin, ca urmare a reformelor economice și a creșterii de cinci ori a prețului petrolului și gazelor din anii 2000, economia rusă a crescut cu o medie de șapte procente anual. Cu toate acestea, prețurile mai mici la petrol și sancțiunile pentru anexarea Crimeei de către Rusia au dus la recesiune și stagnare în 2015, care au persistat până în prezent. Libertățile politice au fost drastic reduse, eea ce a dus la condamnări pe scară largă din partea grupurilor pentru drepturile omului, precum și la faptul că Putin a fost descris drept dictator încă de la a doua sa președinție, care a început în 2012. miniatura|Președintele Dmitri Medvedev cu localnicii din Republica Sakha din Siberia în 2011. miniatura|Sub Putin, Rusia a fost un important exportator de petrol și gaze către o mare parte a Europei. Pe 9 mai 2000, ziarul Kommersant a publicat documentul intitulat „Revizia numărul șase”, care reprezenta proiectul de reformă al Administrației Prezidențiale. Înainte de textul documentului, redactorul-șef a scris: „dacă acest lucru va deveni realitate, aproape întreaga populație a Rusiei – de la politicieni și guvernatori până la alegători obișnuiți – va fi sub supravegherea serviciilor secrete”. Acest document de peste 100 de pagini fusese furnizat jurnaliștilor de către un angajat anonim al Administrației Prezidențiale. Autorii „Reviziei numărul șase” au afirmat că sistemul social și politic rus de la acea vreme era autoreglementat, ceea ce era total inacceptabil pentru Putin, care își dorea ca toate procesele sociale și politice din Rusia să fie gestionate în întregime de un singur organism (Direcția Politică Internă a Administrației Prezidențiale). Autorii au respins posibilitatea interzicerii directe a activităților de opoziție și a activităților mass-media independente, considerând că societatea rusă nu era pregătită pentru acest lucru și au propus ca Direcția de Politică Internă a Administrației Prezidențiale să utilizeze o combinație de activități publice și secrete. Activitățile secrete urmau să fie desfășurate cu utilizarea directă a serviciilor speciale, în special a Serviciului Federal de Securitate (FSB). Obiectivul principal al unei astfel de activități secrete era preluarea controlului asupra activității partidelor politice, a liderilor comunitari și politici, a guvernatorilor, a legislativului, a candidaților pentru funcții elective, a comisiilor electorale și a oficialilor electorali, a mass-media și a jurnaliștilor. Pentru a atinge acest obiectiv, au fost stabilite următoarele sarcini:

Crearea barierei informaționale și politice în jurul lui Putin (lucrurile bune se întâmplă datorită lui Putin personal, dar oficialii răi sunt responsabili pentru lucrurile rele și nu Putin; Putin nu răspunde acuzațiilor opoziției și nu participă la dezbateri - alții fac asta în locul lui); Colectarea de informații (inclusiv informații necinstite) despre persoane și organizații de interese și exercitarea de presiuni asupra lor; Discreditarea opoziției; Crearea condițiilor în care mass-media independentă nu poate funcționa și crearea propriilor mass-media; Înființarea de organizații ale societății civile care sunt aparent independente, dar de fapt se află sub controlul deplin al Kremlinului și suprimarea organizațiilor independente ale societății civile; Organizarea de evenimente publice de masă în sprijinul lui Putin; Preluarea controlului asupra alegerilor pentru a asigura victoriile candidaților pro-Kremlin; Crearea și menținerea unor registre secrete ale liderilor opoziției politice, personalităților publice din societatea civilă, jurnaliștilor independenți; Infiltrarea pe scară largă a agenților de rezervă activă; Interferența în procesele politice din țările Comunității Statelor Independente (CSI).

Pe 7 mai 2016, ziarul Kommersant a publicat o analiză a implementării prevederilor „Revizuirii numărul șase”. Aceștia au concluzionat că, deși autorii „Revizuirii numărul șase” nu au ținut cont de anumite aspecte (de exemplu, autorii au negat necesitatea creării unui partid politic pro-Kremlin, care, de fapt, a fost înființat ulterior), în general, prevederile „Revizuirii numărul șase” au fost respectate.

Al patrulea mandat prezidențial (2018–2024) miniatura|Putin cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu în timpul Forumului Mondial despre Holocaust de la Yad Vashem din Ierusalim, ianuarie 2020. miniatura|Putin (îmbrăcat în costumul galben de protecție) vizitează pacienți cu COVID-19 la Spitalul Clinic Orășenesc nr. 40 din Moscova, 24 martie 2020. dreapta|miniatura|Întâlnirea lui Putin cu președintele francez Emmanuel Macron la Kremlin, pe 7 februarie 2022. miniatura|Timbru poștal rusesc în onoarea unui soldat ucis în războiul ruso-ucrainean. În februarie 2023, numărul soldaților ruși uciși și răniți în Ucraina era estimat la aproape 200.000. miniatura|Discursul lui Putin către națiune (cu subtitrări în engleză) din 24 februarie 2022. La 2 decembrie 2019, au intrat în vigoare modificările cuprinse în Legea federală nr. 426-FZ cu privire la mass-media și cu privire la informație, tehnologiile informației și protecția informațiilor. În conformitate cu aceste modificări, persoanele juridice străine declarate mass-media străină care îndeplinește funcțiile de „agent străin” trebuie să constituie o persoană juridică rusă și să informeze autoritățile ruse despre acest lucru. De asemenea, conform acestor modificări, o persoană fizică poate fi desemnată ca agent străin dacă distribuie materiale ale unei mass-media străine (de exemplu, pe rețelele de socializare) și să primească finanțare din surse străine (de exemplu, salariul de la o companie internațională).

În ianuarie 2020, Putin a propus o serie de amendamente substanțiale la Constituția Rusiei. Pentru a introduce aceste amendamente, a organizat un referendum. Acestea au fost aprobate la 1 iulie 2020 printr-un vot popular. Amendamentele au inclus extinderea limitei mandatelor prezidențiale, permiterea președintelui de a demite judecătorii federali și interzicerea constituțională a căsătoriei între persoane de același sex. Comisia de la Veneția a concluzionat că amendamentele au consolidat în mod disproporționat poziția președintelui Federației Ruse și au eliminat o parte din mecanismele de control și echilibru prevăzute inițial în Constituție; luate împreună, aceste modificări depășesc cu mult ceea ce este adecvat în temeiul principiului separării puterilor în stat, chiar și în regimurile prezidențiale.

La 30 decembrie 2020, au intrat în vigoare modificările cuprinse în Legea federală nr. 481-FZ privind stabilirea unor măsuri suplimentare pentru contracararea amenințărilor la adresa securității naționale. În conformitate cu aceste modificări, se prevede o marcare specială a publicațiilor fondatorilor, conducătorilor, membrilor și angajaților organizațiilor non-profit declarate „agent străin” (și publicațiile persoanelor fizice declarate agenți străini). De asemenea, o persoană fizică poate fi declarată agent străin pentru activitatea politică. Activitatea politică este definită ca orice influență asupra opiniei publice, inclusiv publicațiile pe rețelele de socializare și politicile publice, inclusiv trimiterea de cereri și petiții. Persoanele declarate „agent străin” sunt obligate să facă reportaje speciale și sunt private de dreptul de a ocupa funcții publice.

Protestele din Rusia au început pe 23 ianuarie 2021 în sprijinul liderului opoziției, Alexei Navalnîi, care a fost reținut la sosirea sa pe aeroportul Șeremetievo după ce a fost otrăvit și tratat în Germania. În prima zi, protestele au avut loc în 198 de orașe din Rusia. Pe 31 ianuarie, peste 4000 de protestatari au fost reținuți, acesta fiind numărul record din istoria post-sovietică a Rusiei. Pe 2 februarie, pedeapsa cu suspendare a lui Navalnîi de trei ani și jumătate a fost înlocuită cu o pedeapsă cu închisoarea. Pe 21 aprilie 2021, a avut loc un alt protest de masă. Ulterior, autoritățile ruse au identificat participanții la protest folosind supraveghere video publică și un sistem de recunoaștere facială și au inițiat proceduri împotriva lor; mulți protestatari au fost concediați din locurile lor de muncă și au fost exmatriculați din universități.

Procurorul Moscovei, Denis Popov, a intendat o acțiune administrativă împotriva lui Alexei Navalnîi. Ședința de judecată a avut loc cu ușile închise deoarece textul acțiunii administrative era clasificat drept secret de stat. Lui Alexei Navalnîi i s-a refuzat statutul să facă parte la procedură. În cadrul audierii, procurorul a declarat că inculpații sunt organizații extremiste, deoarece doresc schimbarea puterii în Rusia și au promis că vor ajuta participanții la protest cu plata amenzilor administrative și penale și cu depunerea de plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Pe 9 iunie 2021, un judecător al Tribunalului Municipiului Moscova a admis acțiunea administrativă al lui Denis Popov, și a decis:

să recunoască Fundația Anticorupție, Fundația pentru Apărarea Drepturilor Cetățenilor și personalul de campanie al lui Alexei Navalnîi drept organizații extermiste; să lichideze aceste organizații extremiste și să le confiște activele; să interzică activitatea personalului lui Alexei Navalnîi.

Curtea de apel și curtea de casație au confirmat decizia instanței de fond, au respins toate recursurile și au confirmat hotărârile instanțelor inferioare.

În opinia lui Vladimir Pastuhov, după modificările aduse Constituției Rusiei, Rusia s-a transformat dintr-o dictatură autoritară într-o tiranie totalitară. Transformarea într-un stat totalitar se reflectă în trecerea de la represiuni selective împotriva politicienilor de opoziție și a activiștilor politici care luptă pentru putere la represiuni în masă împotriva disidenților și a cetățenilor potențial neloiali care pur și simplu nu vor să sprijine regimul lui Putin. Această tranziție de fază se datorează convergenței a doi factori: finalizarea stabilirii infrastructurii represive și crearea ideologiei ersatz, care este un set eclectic compus din elemente precum:

autocrație paternalistă (țarism) comunism panslavism ortodoxie răsăriteană eurasianism populism de dreapta populism de stânga cultura victoriei în Marele Război Patriotic antiamericanism imperialism xenofobie cekism