Izidor Silaghi () a fost un preot greco-catolic român, participant la organizarea structurilor naționale românești locale după Marea Unire din 1918 și victimă a violențelor politice și militare ale revoluționarilor comuniști maghiari.

Biografie Primii ani și educația Izidor Silaghi s-a născut la 28 ianuarie 1878 în localitatea Giungi din județul Satu Mare, într-o familie de intelectuali locali, fiind fiul cantorului-învățător Vasile Silaghi și al Mariei (născută Botoș).

A urmat studiile primare în satul natal, după care s-a înscris la școala piariștilor din Carei, unde a studiat timp de șapte ani. În această perioadă a fost coleg de clasă cu viitorul scriitor maghiar Ady Endre, precum și cu viitorii preoți Alexandru Pteancu și Ioan Darabant. Ultima clasă de liceu a urmat-o la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș, pe care l-a absolvit în promoția 1895-1896, avându-l ca diriginte pe preotul și profesorul Coriolan Ardelean. Ulterior, a studiat teologia, studiile sale fiind plasate de diverse surse la Budapesta, Oradea sau Ungvár.

Activitatea pastorală și publică S-a căsătorit cu Maria Szilagyi, fiica parohului din Terebești, Ignațiu Szilagyi. La 19 decembrie 1901 a fost hirotonit preot de către episcopul Mihail Pavel.

Traseul său pastoral a inclus mai multe comunități: Între anii 1902 și 1906 a funcționat ca preot în localitatea Nadăș (județul Arad). În această perioadă s-au născut fiii săi: Paul (în 1904) și Victor (în 1906). Primul său fiu, Coriolan Ignațiu, se născuse anterior, în 1902, la Terebești, în casa bunicilor materni. Între anii 1906 și 1911 a slujit în parohia Nojorid din județul Bihor. Din anul 1911 a fost transferat în parohia Bicău din județul Satu Mare.

În contextul evenimentelor care au dus la proclamarea Unirii Transilvaniei cu România, Silaghi s-a implicat activ în viața politică a comunității românești. La 29 noiembrie 1918, a fost ales membru al Consiliului Național Român cercual din Seini, reprezentând comunitatea locală alături de doi țărani din Bicău, Ioan Silaghi și Ștefan Chindriș.

Arestarea și decesul După evenimentele de la 1 Decembrie 1918, regiunea de nord-vest a Transilvaniei a rămas o zonă tensionată, în care autoritatea statului român nu era încă pe complet consolidată, fiind marcată de acțiunile unor unități militare dezorganizate și bande înarmate.

La 18 februarie 1919, Izidor Silaghi a fost arestat de o patrulă militară a secuilor din trupele bolșevice ale lui Béla Kun și a fost închis în castelul lui Miklós Újfalussy din Pomi. Preotului i s-au adus acuzații de natură politică, printre care aceea de a fi organizat un jurământ de credință al localnicilor față de România Mare și regele Ferdinand, precum și colectarea de fonduri pentru achiziționarea unui steag românesc. Declarația incriminatoare fusese obținută prin constrângere de la învățătorul local Ștefan Chindriș.

În seara zilei de 19 februarie 1919, preotul a fost escortat de soldați spre bacul care traversa râul Someș, în direcția Seini. Conform mărturiilor ulterioare ale podarului, Silaghi a fost supus unor agresiuni fizice înainte de traversarea râului. După trecerea pe malul celălalt, preotul a fost împușcat fatal, iar corpul său a fost ascuns în apă, fiind legat de o răchită. Conform altor surse, Silaghi a fost, de fapt, înecat de viu, fiind mutilat și jefuit de bunurile de valoare pe care le avea.

În încercarea de a-i obține eliberarea, protopopul Pamfil Ossian s-a deplasat la Pomi pentru a discuta cu comandamentul militar, însă cererea sa a fost respinsă, asasinatul având deja loc. Neștiind care este soarta exactă a soțului ei, Maria Silaghi a căutat informații în închisorile din Satu Mare, Debrețin, Arad și Seghedin, autoritățile militare susținând inițial că preotul urma să fie trimis în fața unei Curți Marțiale.

Cadavrul lui Izidor Silaghi a fost descoperit după aproximativ 100 de zile de la dispariție, în dreptul localității Seini, după ce preotul Coriolan Târnovean a fost alertat de niște copii din zonă. Trupul a fost identificat de familie, constatându-se lipsa banilor, a ceasului și a inelului de logodnă. Înmormântarea a avut loc la 31 mai 1919 în cimitirul din Seini.

Procesul criminalilor Deși regiunea se afla sub controlul Republicii Sovietice Ungare (regimul bolșevic condus de Béla Kun), actul de violență a intrat în atenția autorităților judiciare militare ale vremii. Autorii crimei, printre care sergentul (sau plutonierul) Rapolti și alți doi membri ai Armatei Roșii Ungare, au fost arestați și deferiți unui tribunal militar comunist.

Aceștia fuseseră deja acuzați și găsiți vinovați de alte infracțiuni de drept comun, precum furt și tâlhărie. Fiind condamnați inclusiv pentru complicitate și participare la uciderea preotului român din Bicău, cei trei militari au fost executați prin împușcare în dimineața zilei de 20 aprilie 1919, în curtea cazarmei militare.

Fiii săi au avut, de asemenea, destine tragice: Victor a devenit comandant legionar și prefect al județului Prahova în timpul guvernării legionare, fiind împușcat pe treptele prefecturii în timpul rebeliunii legionare. Paul, în schimb, a ajuns tot preot greco-catolic, fiind arestat de comuniști, alături de soția sa, după interzicerea bisericii greco-catolice, pentru refuzul de a trece la Biserica Ortodoxă Română, lăsând în urmă 3 copii cu vârstele cuprinse între 15-18 ani să se întrețină singuri.

In memoriam Memoria lui Izidor Silaghi este marcată printr-un monument comemorativ format dintr-o cruce de piatră, ridicat în localitatea Seini, județul Maramureș.

Note

Categorie:Nașteri în 1878 Categorie:Nașteri pe 28 ianuarie Categorie:Decese în 1919 Categorie:Decese pe 19 februarie Categorie:Atrocități și crime de război în procesul Marii Uniri (1918-1920) Categorie:Preoți greco-catolici români Categorie:Martiri români Categorie:Români executați Categorie:Români ai Războiului româno-ungar din 1919 Categorie:Represiunea comunistă împotriva românilor Categorie:Victime ale regimului comunist din Ungaria Categorie:Oameni din județul Satu Mare