miniatura|Banca Centrală Europeană (BCE) Supravegherea bancară reprezintă activitatea de monitorizare a băncilor, având ca obiectiv principal asigurarea stabilității și securității sectorului bancar, precum și elaborarea și aplicarea standardelor prudențiale destinate acestora. Supravegherea bancară în țările Uniunii Europene este efectuată de către băncile centrale sau birouri speciale care cooperează cu băncile centrale.
Supravegherea bancară implică capacitatea unei autorități statale relevante de a interveni arbitrar în activitățile instituțiilor care desfășoară activități bancare. Supravegherea bancară acționează în interesul clienților băncilor, asigurând respectarea de către bănci a legislației bancare și a altor reglementări de protecție a clienților, pentru a asigura securitatea depozitelor deținute de bancă.
Funcțiile de supraveghere bancară Supravegherea bancară îndeplinește patru funcții. Acestea sunt:
Funcția de licențiere permite persoanelor și capitalului corespunzător să participe la activitățile bancare, astfel încât banca să poată fi tratată ca o instituție de încredere publică. Acest proces implică emiterea aprobării pentru înființarea băncii și modificarea statutului, precum și verificarea proprietarilor și a conducerii băncii. Această funcție limitează accesul la entitățile care nu îndeplinesc criteriile legale și la capitalul provenit din surse ilegale sau nedivulgate. Funcția de reglementare, care definește principiile funcționării băncilor prin stabilirea unor standarde minime de securitate, cunoscute sub numele de reglementări prudențiale de supraveghere. În acest sens, există standarde cantitative și calitative pentru a limita riscurile de lichiditate, credit, piață și operaționale ale băncilor. Funcția de control implică analiza situației financiare a băncilor, în special identificarea principalelor amenințări la adresa operațiunilor acestora. Această funcție este îndeplinită prin analiza raportărilor financiare și inspecții directe la bănci. Conceptul de control cuprinde examinarea conformității situației existente și compararea acesteia cu starea dorită, determinarea nivelului riscurilor bancare cheie și raportarea constatărilor către entitatea auditată. Funcția disciplinară implică luarea de măsuri preventive și, în situații cu risc deosebit, corective, prin aplicarea de sancțiuni împotriva băncilor. Îndeplinirea acestei funcții înseamnă că, în cazurile specificate de lege, supravegherea bancară poate utiliza măsuri de supraveghere administrativă (sancțiuni și recomandări) atât împotriva instituției, cât și împotriva persoanelor responsabile de nereguli.
Note
Categorie:Sistemul bancar