miniatura|Punctul de trecere a frontierei dintre Israel și Iordania. O pace rece este o stare de pace relativă între două țări, caracterizată prin existența unui tratat de pace care pune capăt oficial stării de război, în timp ce relațiile politice, economice sau sociale dintre părți rămân limitate. Termenul „pace rece” a fost introdus la sfârșitul anului 1982 de Boutros Boutros-Ghali, pe atunci ministru adjunct al afacerilor externe al Egiptului și ulterior secretar general al Organizației Națiunilor Unite. Acesta l-a folosit pentru a descrie o situație în care pacea exista din punct de vedere formal, însă eforturile de dezvoltare a cooperării și de consolidare a relațiilor dintre cele două țări și societățile lor rămâneau limitate sau erau restrânse în mod deliberat.
Este în contrast cu un război rece în care cel puțin două state nu urmăresc în mod deschis o stare de război una împotriva celeilalte, ci susțin în mod deschis sau ascuns conflicte între statele cliente sau aliații celeilalte. Pacea rece, deși marcată de niveluri similare de neîncredere și politică internă antagonistă între cele două guverne și populații, nu duce la războaie prin intermediari, incursiuni formale sau conflicte similare.
Exemple
Israel și Egipt Acordurile de la Camp David, tratatul de pace dintre Egipt și Israel și consecințele relațiilor dintre Israel și Egipt sunt considerate un exemplu modern de pace rece. După ce s-au angajat reciproc în cinci războaie anterioare, populațiile se săturaseră de pierderile de vieți omenești, iar negocierea acordurilor și a tratatului a fost considerată un punct culminant al procesului de pace din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, sprijinul popular egiptean pentru tratat a scăzut vertiginos după asasinarea lui Anwar Sadat în 1981 și invazia israeliană a Libanului în 1982, iar percepția asupra tratatului nu și-a revenit în rândul populației egiptene de atunci.
Israel și Iordania Tratatul de pace dintre Israel și Iordania și consecințele relațiilor dintre Israel și Iordania reprezintă un alt exemplu modern de pace rece. La fel ca tratatul de pace dintre Egipt și Israel, tratatul de pace dintre Israel și Iordania a fost strâns legat de eforturile de a realiza pacea între Israel și palestinieni.
Totuși, odată cu alegerea lui Benjamin Netanyahu ca prim-ministru al Israelului în 1996, relațiile au început să se deterioreze.
Pe 27 septembrie 1997, opt agenți Mossad au intrat în Iordania folosind pașapoarte canadiene false și au încercat să-l asasineze pe cetățeanul iordanian Khaled Mashal, liderul grupării islamiste militante palestiniene Hamas. Regele Hussein se pregătea pentru un armistițiu de 30 de ani între Hamas și Israel cu trei zile înainte de tentativă, după ce Hamas lansase două atacuri în Ierusalim. Doi agenți Mossad l-au urmărit pe Mashal în biroul său și i-au injectat otravă în urechi, dar au fost prinși de garda de corp a lui Mashal. Cei doi agenți au fost apoi reținuți de poliția iordaniană, în timp ce ceilalți șase agenți s-au ascuns în ambasada israeliană. Autoritățile iordaniene i-au cerut lui Netanyahu să ofere un antidot pentru a-i salva viața lui Mashal, dar Netanyahu a refuzat să facă acest lucru. Iordania a amenințat apoi că va lua cu asalt ambasada israeliană și va captura restul echipei Mossad, dar Israelul a susținut că acest lucru ar fi împotriva Convențiilor de la Geneva. Regele Hussein l-a sunat pe președintele american Bill Clinton și i-a cerut intervenția, amenințând că va anula tratatul dacă Israelul nu furnizează antidotul. Clinton a reușit ulterior să obțină aprobarea Israelului pentru a dezvălui numele antidotului. Agenții Mossad au fost eliberați de Iordania după ce Israelul a fost de acord să elibereze 23 de prizonieri iordanieni și 50 de prizonieri palestinieni, inclusiv șeicul Ahmed Yassin. Toate acestea i-au provocat regelui Hussein o amară dezamăgire, iar fiul și succesorul său, regele Abdullah al II-lea, a descris relațiile dintre Iordania și Israel ca fiind o „pace rece”.
Iran și Irak (1989–2003) După războiul Iran-Irak, deși Irakul lui Saddam Hussein și Republica Islamică Iran au avut un armistițiu, relațiile dintre cele două țări nu s-au normalizat până când regimul baasist nu a fost răsturnat de războiul din Irak.
India și Pakistan După numeroase ciocniri din Kashmir, India și Pakistanul au menținut un armistițiu și o liniște pe termen lung în apropierea Liniei de Control, în ciuda menținerii unui nivel minim de comunicare între cele două părți.
Note
Vezi și
Război rece
Categorie:Pace