Eduard Kessler () a fost un farmacist naturalizat român și, pentru scurtă vreme, primar al orașului Câmpina.
Biografie Locul nașterii lui Eduard Kessler nu este clar, însă un articol publicat cu ocazia decesului său descrie începuturile sale profesionale. După terminarea studiilor primare și a gimnaziului, Kessler a fost acceptat ca practicant la farmacia din Mizil, iar ulterior a lucrat în farmacii din Râmnicu-Sărat, Focșani și București. A plecat apoi la Viena, unde a urmat studiile universitare în specializarea farmacie și a absolvit cu titlul de magistru. Întors în Regatul României, Kessler a găsit de lucru la farmacia A. Plecker din București, situată vizavi de Pasajul Român. În București l-a cunoscut pe Carol Davila, care i-a influențat activitatea ulterioară. Într-un discurs rostit la 23 martie/5 aprilie 1900, în fața Societății de Științe Farmaceutice din România, Constantin I. Istrati a lăudat onestitatea lui Kessler, firea sa „devotată și serviabilă”, și a menționat că acesta „avea cultul memoriei lui Davila”. Impresionat de cunoștințele farmaceutice ale lui Kessler, Carol Davila i-ar fi propus postul de șef al Farmaciilor Civile și Militare, iar ulterior o catedră la Școala de Farmacie.
Eduard Kessler s-a stabilit la Câmpina în 1860, unde a înființat prima farmacie din oraș. În anul 1876, el a fost numit la conducerea Direcției Serviciului Sanitar al căii ferate Ploiești–Predeal, care se construia în acel moment. În 1880, Kessler a deschis o farmacie și la Sinaia și a activat ca farmacist în ambele orașe. Tot în acea perioadă, el l-a ajutat pe Nicolae Grigorescu, care locuia cu chirie, să își cumpere un teren în nordul orașului Câmpina, pe care a ridicat casa în care și-a petrecut ultimii ani din viață. Construită în stilul românesc de munte, casa a fost transformată în muzeu după moartea pictorului.
Eduard Kessler a solicitat oficial cetățenia statului român și i s-a acordat „împământenirea cu dispensă de stagiu” în martie 1897. În anul următor, el a fost ales consilier local al orașului Câmpina, iar în luna martie 1899 a fost numit primar, avându-l ca ajutor, cum se numea la acea vreme funcția de viceprimar, pe Ion Vrăbiescu. Măcinat de o boală incurabilă, Kessler a avut un mandat foarte scurt, însă în acea perioadă a fost pus la punct primul sistem de aducțiune a apei potabile din oraș și au fost montați primii stâlpi de iluminat public pe artera principală.
Eduard Kessler a decedat pe 3 februarie 1900, în casa sa de pe Strada Municipală, actualul Bulevard Carol I din Câmpina. A fost înmormântat pe aleea principală a cimitirului Bobâlna din oraș, la 5 februarie 1900. Fiind un medic cunoscut și respectat, la înmormântare au transmis telegrame și scrisori de condoleanțe personalități ale României precum prinții Știrbei, Ioan Kalinderu, Constantin I. Istrati, familiile Ghica, Mavrocordat, Cantacuzino, Hasdeu sau George Enescu.
După decesul lui Eduard Kessler, diriginte al farmaciei de la Câmpina a fost numit colonelul (r) farmacist Alexandru Căpățână din Panciu, ulterior secretar general și redactor al revistei Farmacia, secretar al Comitetului executiv al Societății Farmaciștilor din România și președinte al Asociației Generale a Farmaciștilor din România în 1931. Căpățână nu a condus însă pentru multă vreme farmacia, care a fost scoasă la vânzare în iunie 1901, odată cu vila Kessler de la Sinaia, și cumpărată de farmacistul Max Fraenkel din Bârlad. Câteva obiecte din farmacia de la Câmpina au fost recuperate și sunt păstrate în colecția Muzeului Județean de Științele Naturii „Prahova”.
Societăți și asociații profesionale Personalitate activă și implicată, Eduard Kessler a fost membru onorific al Societății Studenților Farmaciști, membru al Asociației Generale a Corpului Farmaciștilor și al Societății de Științe Farmaceutice din România. De asemenea, el a îndeplinit funcția de președinte al Societății economice cooperative „Salvatorul” din Câmpina, înființată la 17 ianuarie 1897.
Familie Fiica lui Eduard Kessler, Olga, s-a căsătorit în anul 1881 cu arhitectul neerlandez Josef Schiffeleers, autor printre altele al proiectului clădirii Eforiei Spitalelor Civile din București și al Bisericii Catolice „Sf. Anton de Padova” din Câmpina, ctitorie a inginerului petrolist german Anton Raky, stabilit și el în oraș. Soția lui Eduard Kessler, Maria, a decedat pe 6 noiembrie 1911, la vârsta de 70 de ani, și a fost înmormântată două zile mai târziu în cavoul familiei de la cimitirul Bobâlna.
Pe 22 iulie 2016, în cadrul unei ceremonii organizate cu ocazia redeschiderii Sinagogii Israeliților din Câmpina, Adela Herdan, președintele Comunității Evreilor din Ploiești, l-a menționat pe Kessler printre personalitățile evreiești de seamă ale Câmpinei, însă în discursul său din 23 martie/5 aprilie 1900, Constantin I. Istrati, care l-a cunoscut personal și a fost prieten cu farmacistul câmpinean, a menționat în mod repetat că acesta ar fi fost de origine săsească. Conform lui Istrati, Kessler era „sas de origină, din acea muncitoare și bravă populație germană din Transilvania”. Istrati a continuat, adăugând că „Kessler mai rămăsese încă din puținii farmaciști germani încă în viață, cari nu de mult fusese numeroși la noi”. În orice caz, mormântul familiei farmacistului, decorat cu un frumos bust în marmură al lui Eduard Kessler, se află într-o zonă foarte centrală a cimitirului ortodox Bobâlna, nu departe de intrare și de clădirea administrativă.
Referințe
Categorie:Farmaciști români Categorie:Sași transilvăneni Categorie:Primari ai Câmpinei Categorie:Politicieni români din secolul al XIX-lea Categorie:Cetățeni naturalizați în România Categorie:Decese în Câmpina Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bobâlna din Câmpina