Adrian Dumitriu a fost un judecător și politician român al Partidului Comunist Român, care a îndeplinit funcția de ministru al justiției din România în perioada 1965–1970.
Biografie Dumitriu a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Industriei și Comerțului (pentru Industria de Război) în primul cabinet al prim-ministrului Petru Groza, la 6 martie 1945, și a îndeplinit această funcție până la 30 noiembrie 1946.
Mai târziu, Dumitriu a lucrat ca judecător și a prezidat în anul 1959 procesul lui Oliviu Beldeanu, care fusese răpit și transportat în România. Beldeanu condusese acțiunea de ocupare armată a Ambasadei României de la Berna pe 14 februarie 1955, un complot pus la cale de cinci exilați români din Germania de Vest în Elveția. Printre complicii lui Dumitriu s-au numărat Stan Codrescu, Ioan Chirilă, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină. Scopul acestei acțiuni era eliberarea prizonierilor politici din România. Un angajat al ambasadei a fost ucis în schimbul de focuri care a urmat, în timp ce ambasadorul Emmerich Stoffel a scăpat nevătămat, împreună cu soția sa, pe fereastra căsuței grădinarului ambasadei. Membrii grupului au fost condamnați în Elveția: Oliviu Beldeanu a fost condamnat la patru ani de închisoare și a primit o interdicție de intrare în Elveția pentru următorii opt ani, Codrescu la trei ani, Chirilă la doi ani, Ochiu la un an și patru luni și Tudor Ciochină la 40 de zile de închisoare; pedepsele au fost ispășite la . După eliberarea sa din închisoare, principalul făptaș, Beldeanu, a fost răpit de Securitatea Statului și dus în România, unde a fost condamnat la moarte de instanța prezidată de Dumitriu. Pedeapsa cu moartea a fost executată pe 18 februarie 1960, la Jilava.
Tot în 1959 Dumitriu a fost președintele tribunalului care i-a condamnat pe filosoful și publicistul Constantin Noica, criticul literar Dinu Pillat, eseistul Alexandru Paleologu și jurnalistul Arșavir Acterian, la 1 martie 1960, la 25 de ani de închisoare ca „dușmani ai poporului și bandă mistico-intelectuală a Gărzii de Fier pentru complot împotriva ordinii socialiste”, iar pe scriitorul (viitor călugăr ortodox) Nicolae Steinhardt la 13 ani de muncă silnică.
Pe 20 martie 1965, Dumitriu a preluat funcția de ministru al justiției în al doilea cabinet al prim-ministrului Ion Gheorghe Maurer și a deținut această funcție până pe 28 noiembrie 1970, când i-a succedat .
Distincții Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer (7 august 1945)
Note
Categorie:Juriști români Categorie:Membri ai Partidului Comunist Român Categorie:Miniștri de justiție ai României