Antilopa bongo (Tragelaphus eurycerus) este o specie de antilopă de talie mare, nativă în Africa subsahariană. Ocupă locul al treilea în topul celor mai mari antilope din lume. Această specie se distinge printr-o serie de caracteristici fizice extrem de spectaculoase: blana are un colorit intens de maro-roșiatic, fiind decorată cu dungi verticale de culoare alb-gălbuie, prezintă tipare contrastante de alb și negru, distribuite pe corp și pe față. Ambele sexe sunt dotate cu coarne lungi, ușor spiralate.

Taxonomie și etimologie

Numele științific al antilopei bongo este Tragelaphus eurycerus. Aceasta aparține genului Tragelaphus și familiei Bovidae, fiind descrisă pentru prima dată în anul 1837 de către naturalistul irlandez William Ogilby. Originea numelui său provine din mai multe surse lingvistice: numele generic (Tragelaphus) este compus din două cuvinte grecești: trag- (care înseamnă „capră”) și elaphos (care înseamnă „cerb”). Numele specific (eurycerus) provine din fuziunea termenilor grecești eurus („lat”, „răspândit”) și keras („corn de animal”). Numele popular („bongo”) își are cel mai probabil originea în limba kele, vorbită în Gabon.

Antilopele bongo sunt clasificate în două subspecii principale: Tragelaphus eurycerus eurycerus (bongo de câmpie sau vestic): Populează zonele joase și se confruntă cu un declin continuu al populației. Din acest motiv, Grupul de Specialiști în Antilope din cadrul IUCN o consideră o specie „Aproape Amenințată” pe scara statutului de conservare. Au mai fost descrise alte două subspecii în Africa de Vest și Centrală, însă acestea necesită clarificări taxonomice suplimentare. Tragelaphus eurycerus isaaci (bongo de munte sau estic): Este o subspecie mult mai rară, a cărei prezență este restricționată exclusiv la regiunile montane din centrul Kenyei. Antilopa bongo de munte este mai mare și mai grea decât cea de câmpie, având și o blană în nuanțe mult mai vibrante. În prezent, este clasificat de IUCN ca fiind „Critic Amenințat”. Situația sa este alarmantă, existând mai puțini indivizi rămași în sălbăticie decât în captivitate (mediu în care specia se înmulțește destul de ușor).

Caracteristici fizice

Antilopele bongo se numără printre cele mai mari antilope de pădure din lume. Adulții de ambele sexe au dimensiuni similare. Înălțimea adultă este de aproximativ 1,1 până la 1,3 m la greabăn, iar lungimea este de 2,15 până la 3,15 m, inclusiv o coadă de 45–65 cm. Femelele cântăresc în jur de 150–235 kg, în timp ce masculii cântăresc aproximativ 220–405 kg. Dimensiunile sale mari o plasează pe locul trei ca mărime din tribul Tragelaphini, după elandul uriaș și cel comun cu aproximativ 300 kg și peste kudu mare cu aproximativ 40 kg.

Blana netedă are o culoare aprinsă de castaniu sau roșcat-cafeniu (arămiu), fiind marcată pe flancuri cu 10 până la 15 dungi verticale de un alb-gălbui, care au rol de camuflaj în mediul forestier. Numărul acestor dungi este rareori identic pe ambele părți ale corpului. De-a lungul spatelui, de la umăr până la crupă, se întinde o creastă scurtă din păr maro, aspru, în care se intersectează dungile albe.

Coloritul variază în funcție de sex, vârstă și subspecie. Gâtul, pieptul și picioarele sunt în general mai închise la culoare decât restul corpului, trăsătură accentuată mai ales la masculi. Blana femelelor este, de regulă, mai viu colorată. Pe măsură ce înaintează în vârstă, blana masculilor se închide până când atinge o nuanță intensă de maro-mahon. Bongo estic are o culoare mai închisă decât cel vestic. Acest lucru este extrem de vizibil la masculii bătrâni, care tind să fie maro-castaniu, în special pe partea anterioară a corpului.

Bongo prezintă marcaje albe geometrice foarte distincte pe cap și corp: un marcaj alb în formă de șevron poziționat între ochi, două pete mari albe pe fiecare obraz, un alt șevron alb localizat în zona unde gâtul se unește cu pieptul, buzele sunt albe, iar botul este complet negru.

Ambele sexe sunt dotate cu două coarne masive, cu o singură spirală completă, care sunt orientate spre spate. Masculii au coarne mai mari și mai robuste, în timp ce femelele au coarne mai mici, mai subțiri și mai paralele. Dimensiunea coarnelor variază între 75 și 99 cm. Această structură spiralată este o trăsătură comună pe care bongo o împarte cu speciile înrudite de nyala, sitatunga, antilopa de tufiș, kudu și elandul. Spre deosebire de cerbi (care au coarne ramificate și le leapădă anual), antilopele bongo au coarne neramificate pe care le păstrează pe tot parcursul vieții. La fel ca la toate celelalte antilope, miezul cornului este gol, iar stratul exterior este compus din keratină (aceeași substanță din care sunt formate unghiile și părul uman). Din cauza aspectului lor impresionant, antilopele bongo sunt adesea vânate de oameni pentru trofee (coarne).Walther, F. R. (1990) "Spiral-horned antelopes". In Grzimek's Encyclopedia of Mammals. S. P. Parker (ed.). New York: McGraw-Hill. Volume 5, pp. 344–359.

Toți indivizii de bongo aflați în prezent în captivitate provin din populația izolată din Munții Aberdare, situați în centrul Kenyei.

Galerie

Note

Legături externe

ARKive – images and movies of the bongo (Tragelaphus eurycerus) WWF Tragelaphus eurycerus East African Bongo Bongos: Wildlife summary from the African Wildlife Foundation The Bongo Repatriation to Mount Kenya Project

Tragelaphus eurycerus at Animal Diversity Web

Categorie:Bovidae Categorie:Mamifere din Africa de Vest Categorie:Fauna Africii Centrale Categorie:Mamifere descrise în 1837