Claude Hagège (n. 1 ianuarie 1936, Tunis) este un lingvist francez de origine tunisiană, cunoscut ca poliglot și ca apărător al diversității lingvistice. Titular al catedrei de teorie lingvistică la Collège de France între 1988 și 2006, este autorul a peste douăzeci de cărți despre limbaj și limbi, printre care Halte à la mort des langues (2000).„Claude Hagège”, CNRS Éditions. Accesat la 5 iulie 2026.
Biografie
Formare Născut la Tunis în 1936, Hagège a studiat la liceul Louis-le-Grand și la École normale supérieure (1955–1959), obținând agregarea în litere clasice în 1958. A urmat cursuri și la École pratique des hautes études și la Școala Națională de Limbi Orientale, unde a obținut diplome de ebraică (1964), chineză (1967) și rusă (1970). Poliglot recunoscut, cunoaște circa cincizeci de limbi, între care araba, chineza, ebraica, rusa, greaca, maghiara, navajo, persana, quechua și japoneza.„Claude Hagège”, Babelio. Accesat la 5 iulie 2026.
Carieră A predat la liceul din Cartagina (1959–1961), apoi a devenit director de studii în lingvistică structurală la École pratique des hautes études (1977). În 1988 a fost ales la Collège de France, unde a deținut catedra de teorie lingvistică până în 2006.„HAGÈGE Claude”, Étonnants Voyageurs. Accesat la 5 iulie 2026.
Idei și operă Hagège a militat constant pentru diversitatea lingvistică și împotriva dispariției limbilor. În L'Homme de paroles (1985), una dintre lucrările sale de referință, examinează raportul dintre limbaj și societatea umană. În Halte à la mort des langues (2000) avertizează că în medie circa 25 de limbi dispar în fiecare an și că, în lipsa unor măsuri, jumătate dintre cele aproximativ 5000 de limbi vii ar putea dispărea până la sfârșitul secolului al XXI-lea.Claude Hagège, Halte à la mort des langues, Paris, Odile Jacob, 2000. A apărat totodată limba franceză în fața dominației englezei, în lucrări precum Le français, histoire d'un combat (1996) și Combat pour le français (2006).
Opera (selecție) La Langue mbum de nganha (Cameroun), Klincksieck, 1970 La structure des langues, PUF, 1982 L'Homme de paroles, Fayard, 1985 Le Souffle de la langue, Odile Jacob, 1992 Le français, histoire d'un combat, 1996 Halte à la mort des langues, Odile Jacob, 2000 Combat pour le français, Odile Jacob, 2006 Dictionnaire amoureux des langues, Plon/Odile Jacob, 2009 Contre la pensée unique, Odile Jacob, 2012 Les religions, la parole et la violence, Odile Jacob, 2017 Le linguiste et les langues, CNRS Éditions, 2019
Premii și distincții Premiul Volney (1981) Premiul Blaise-Pascal (pentru Le Souffle de la langue) Premiul Academiei Franceze Medalia de aur a CNRS (1995) Cavaler al Legiunii de Onoare Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor Ofițer al Ordinului Palmelor Academice Comandor al Ordinului Național de Merit
Note
Legături externe Site personal
Categorie:Nașteri în 1936 Categorie:Nașteri pe 1 ianuarie Categorie:Lingviști francezi Categorie:Eseiști francezi Categorie:Cavaleri ai Ordinului Artelor și Literelor Categorie:Francezi în viață