Sexualitatea feminină umană cuprinde o gamă largă de comportamente și procese, inclusiv identitatea sexuală feminină și comportamentul sexual, aspectele fiziologice, psihologice, sociale, culturale, politice și spirituale sau religioase ale activității sexuale. Diverse aspecte și dimensiuni ale sexualității feminine, ca parte a sexualității umane, au fost, de asemenea, abordate de principiile eticii, moralității și teologiei. În aproape orice eră istorică și cultură, artele, inclusiv artele literare și vizuale, precum și cultura populară, prezintă o parte substanțială a viziunilor unei anumite societăți asupra sexualității umane, care include atât aspecte și manifestări implicite (ascunse), cât și explicite (pe față) ale sexualității și comportamentului feminin.

În majoritatea societăților și jurisdicțiilor legale, există limite legale cu privire la comportamentul sexual permis. Sexualitatea variază în funcție de culturile și regiunile lumii și s-a schimbat continuu de-a lungul istoriei, iar acest lucru se aplică și sexualității feminine. Aspectele sexualității feminine includ chestiuni legate de , stimă de sine, personalitate, orientare sexuală, valori și atitudini, roluri de gen, relații, opțiuni de activitate și comunicare.

Deși majoritatea femeilor sunt heterosexuale și atrase doar de bărbați, minorități semnificative sunt homosexuale (lesbiene) sau prezintă grade diferite de bisexualitate. Femeile bisexuale sunt mai frecvente decât bărbații bisexuali.

Fiziologie Generalități Activitatea sexuală poate cuprinde diverși factori de stimulare sexuală ( sau ), inclusiv și diferite poziții sexuale, sau utilizarea de . poate precede unele activități sexuale, ducând adesea la excitarea sexuală a partenerilor. De asemenea, este obișnuit ca oamenii să obțină satisfacție sexuală prin săruturi, atingeri erotice sau îmbrățișări.

Orgasmul

Orgasmul, sau climaxul sexual, este descărcarea bruscă a tensiunii sexuale acumulate în timpul ciclului de răspuns sexual, având ca rezultat contracții musculare ritmice în regiunea pelviană, caracterizate printr-o senzație intensă de plăcere. Femeilor le este adesea dificil să experimenteze orgasme în timpul raportului sexual vaginal. afirmă: „Orgasmele variază în intensitate, iar femeile variază în ceea ce privește frecvența orgasmelor lor și cantitatea de stimulare necesară pentru a declanșa un orgasm.” În plus, unele femei pot avea nevoie de mai mult de un tip de stimulare sexuală pentru a ajunge la orgasm. Stimularea clitoridiană în timpul copulației normale are loc atunci când mișcările de du-te-vino ale penisului deplasează capișonul clitoridian și labia mică, care se extind de la clitoris.

Orgasmul la femei a fost împărțit în mod tradițional în două categorii: orgasme clitoridiene și vaginale (sau ale punctului G). Între 70% și 80% dintre femei au nevoie de stimulare clitoridiană directă pentru a ajunge la orgasm, deși și stimularea clitoridiană indirectă poate fi suficientă. Orgasmele clitoridiene sunt mai ușor de obținut deoarece glandul clitorisului, sau clitorisul în ansamblu, are peste 8.000 de terminații nervoase senzoriale, ceea ce reprezintă la fel de multe (sau mai multe în unele cazuri) terminații nervoase ca cele prezente în penisul uman sau în glandul penisului. Deoarece clitorisul este cu penisul, el este echivalentul acestuia în ceea ce privește capacitatea de a primi stimulare sexuală.

Deși orgasmele prin stimulare vaginală sunt mai greu de obținut, zona punctului G poate produce un orgasm dacă este stimulată corespunzător. Existența punctului G, precum și existența sa ca structură anatomică distinctă, este încă în dispută, deoarece locația sa raportată poate varia de la femeie la femeie, pare să fie inexistentă la unele femei și se emite ipoteza că ar fi o extensie a clitorisului, fiind astfel motivul orgasmelor experimentate pe cale vaginală.

Femeile sunt capabile să obțină orgasme multiple datorită faptului că, în general, nu au nevoie de o așa cum au bărbații după primul orgasm. Deși se raportează că femeile nu experimentează o perioadă refractară și astfel pot experimenta un orgasm suplimentar, sau orgasme multiple, la scurt timp după primul, unele surse afirmă că atât bărbații, cât și femeile experimentează o perioadă refractară deoarece, din cauza hipersensibilității clitoridiene sau a satisfacției sexuale, femeile pot experimenta o perioadă foarte scurtă după orgasm în care stimularea sexuală ulterioară nu mai produce excitație.

Mameloanele pot fi sensibile la atingere, iar stimularea mamelonară poate provoca excitare sexuală. Puține femei raportează că experimentează orgasm doar din stimularea mameloanelor. Înainte de cercetările prin (RMF) realizate de Komisaruk et al. asupra stimulării mamelonare în 2011, rapoartele despre femeile care obțineau orgasm prin stimulare mamelonară se bazau exclusiv pe . Studiul lui Komisaruk a fost primul care a mapat organele genitale feminine pe porțiunea senzorială a creierului; acesta indică faptul că senzația de la mameloane călătorește în aceeași parte a creierului ca și senzațiile de la vagin, clitoris și colul uterin, și că aceste orgasme raportate sunt orgasme genitale cauzate de stimularea mamelonară, putând fi legate direct de („zona genitală a creierului”).

Atracția sexuală Femeile, în medie, tind să fie mai atrase de bărbații care au o talie relativ îngustă, un trunchi în formă de V și umeri lați. De asemenea, femeile tind să fie mai atrase de bărbații care sunt mai înalți decât ele și care prezintă un grad ridicat de , precum și un dimorfism facial relativ masculin. Pe baza cercetărilor și sondajelor contemporane, femeile, indiferent de orientarea lor sexuală, sunt la fel de interesate de atractivitatea fizică a unui partener precum sunt și bărbații.

Controlul sexualității feminine Istoric, multe culturi au privit sexualitatea feminină ca fiind subordonată și ca pe ceva ce trebuie controlat prin restricții asupra comportamentului feminin. Practicile culturale tradiționale, cum ar fi impunerea modestiei și a castității, au tins să plaseze restricții în principal asupra femeilor, fără a impune restricții similare bărbaților.Review of General Psychology, by the Educational Publishing Foundation 2002, Vol. 6, No. 2, 166 –203: Cultural Suppression of Female Sexuality

Conform literaturii psihanalitice, se spune că „” apare atunci când un bărbat își dorește raporturi sexuale doar cu femei pe care le vede ca fiind degradate („prostituate”), în timp ce nu poate simți dorință sexuală față de o femeie respectabilă („Madona”). Acest fenomen a fost descris pentru prima dată de Sigmund Freud.W. M. Bernstein, A Basic Theory of Neuropsychoanalysis (2011) p. 106

Interpretarea sexualității feminine este semnificativ diferită în cercetările psihologice ale lui C.G. Jung. El a explicat libidoul feminin ca pe un precursor al expresiei culturale și al creativității personale. El a identificat teoriile lui Freud ca fiind sursa acestei neînțelegeri majore și a teoretizat că „factorul ritmic” nu este doar un principiu în „faza nutritivă” și ulterior în sexualitate, ci se află la baza tuturor proceselor emoționale.C.G. Jung (1912, 1952, 4. Auflage). J. Jacobi (ed.) Symbole Der Wandlung: Analyse des Vorspiels zu einer Schizophrenie. p. 255. Rascher Verlag Zürich.

Unele practici culturale tradiționale controversate, cum ar fi mutilarea genitală feminină (MGF), au fost descrise ca tentative de a anula complet sexualitatea femeilor. MGF continuă să fie practicată în unele părți din Africa și Orientul Mijlociu, precum și în unele comunități de imigranți din țările occidentale, deși este interzisă pe scară largă prin lege. Procedura este efectuată de obicei asupra fetelor tinere, înainte de vârsta de 15 ani.WHO, February 2014: Female genital mutilationUNICEF: Female genital mutilation/cutting

Metodele folosite pentru a controla sexualitatea și comportamentul feminin includ amenințarea cu moartea, cum ar fi crimele de onoare. Motivul unei astfel de crime poate include refuzul de a accepta o căsătorie aranjată, existența unei relații dezaprobate de rude, întreținerea de relații sexuale în afara căsătoriei, faptul de a fi victima unui viol sau vestimentația considerată inadecvată.

Un alt dispozitiv istoric folosit pentru a controla comportamentul sexual feminin a fost centura de castitate, un articol de îmbrăcăminte cu sistem de închidere conceput pentru a preveni actul sexual. Centurile erau purtate de femei pentru a le proteja castitatea, ceea ce includea prevenirea masturbării (cum ar fi prin fingering) sau a accesului sexual din partea bărbaților neautorizați.

Înainte de colonizarea europeană a Americii de Nord, atitudinile indigenilor americani cu privire la sexualitatea feminină erau în general deschise, în special pentru femeile tinere, necăsătorite. Cu toate acestea, odată cu sosirea europenilor, au fost impuse viziuni mult mai rigide. Aceste perspective rigide au fost deosebit de restrictive pentru femei, cu precădere în coloniile de puritani.

În urma colonizării europene a Americii de Nord, au fost create arhetipurile afro-americane ale „Izabelei (Jezebel)” și „”. Jezebel era caracterizată ca o femeie lascivă, ispititoare și seducătoare. Figurile de tip „mammy”, numite și Mătușa Jemima, erau personaje materne portretizate ca fiind mulțumite în cadrul instituției sclaviei – având mereu un zâmbet pe față, în timp ce familia albă îi absorbea viața și întregul univers. Aceste cadre stereotipice nu doar că justificau sclavia, ci justificau și violul și abuzul asupra femeilor afro-americane, considerându-le fie ființe mânate de instincte pur sexuale în cazul arhetipului Jezebel, fie ființe în cazul cărora sexul și sexualitatea erau ultimele lucruri la care s-ar fi gândit, deoarece viața le era ocupată în întregime de stăpânii lor albi, în cazul arhetipului mammy.

Studii moderne În epoca modernă, psihologii și fiziologii au explorat în profunzime sexualitatea feminină. Sigmund Freud a propus teoria existenței a două tipuri de orgasme feminine: „cel de tip vaginal și orgasmul clitoridian”. Cu toate acestea, (1966) și Helen O'Connell (2005) resping această distincție.

a fost faimos pentru studiile sale asupra organelor genitale feminine și asupra fiziologiei sexuale feminine. El a publicat, printre alte studii, lucrarea de pionierat The Role of Urethra in Female Orgasm („Rolul uretrei în orgasmul feminin”, 1950), care descrie ejacularea feminină, precum și o zonă erogenă în care uretra este cel mai aproape de peretele vaginal. În 1981, sexologii John D. Perry și au numit acea zonă punctul Gräfenberg, sau punctul G, în onoarea sa. În general, comunitatea medicală nu a adoptat conceptul complet al punctului G.

Mai multe studii stabilesc că femeile sunt, în general, excitate de stimuli sexuali de ambele sexe, în timp ce bărbații sunt excitați în mod substanțial de stimulii sexului preferat și nu de cei ai sexului nepreferat. Această diferență este constantă în diferite măsuri ale excitării, cum ar fi răspunsul genital, dilatarea pupilei și timpul de vizualizare. O excitare sexuală semnificativă ca răspuns la indicii sexuali atât masculini, cât și feminini poate fi caracterizată ca fiind tipică pentru femei, în timp ce o excitare sexuală semnificativă exclusiv față de genul preferat poate fi considerată tipică pentru bărbați. Totuși, lesbienele sunt mai predispuse să prezinte o excitare sexuală mai puternică ca răspuns la stimulii feminini decât la cei masculini, având astfel un răspuns mai „tipic masculin”.

Perspective feministe