Afacerea Camp Jackson, denumită și masacrul de la Camp Jackson, a avut loc în timpul Războiului Civil American pe , când un regiment de voluntari al a capturat o unitate secesionistă la Camp Jackson, lângă orașul St. Louis, în statul sclavagist divizat Missouri.
Recent numitul comandant unionist din Missouri, generalul de brigadă , aflase că miliția statului, pretins neutră, aflată în Camp Jackson, punea la cale un raid asupra . Aceasta l-a determinat pe el să-și trimită regimentele, ce constau în special din imigranți germani unioniști, să pătrundă în St. Louis și să captureze rebelii. După ce a capturat întreaga unitate, Lyon i-a dus pe captivi în marș spre oraș pentru . Pe drum, s-au adunat gloate de secesioniști ostili, care au început să arunce cu pietre și să strige insulte cu substrat etnic spre regimentele lui Lyon. După ce un om beat a tras asupra soldaților, omorând un soldat, oamenii lui Lyon au deschis focul asupra gloatei, omorând cel puțin 28 de oameni și rănind alte zeci. Au urmat câteva zile de răzmeriță în St. Louis. Violențele au încetat doar după ce s-a impus legea marțială, și în oraș au fost aduse trupele regulate unioniste.
Acțiunile lui Lyon au asigurat controlul Uniunii asupra orașului St. Louis și asupra statului Missouri pentru tot restul războiului, dar au și adâncit diviziunile ideologice într-un stat care inițial dorea să rămână neutru în conflictul mai amplu.
Context Missouri era stat sclavagist, și mulți dintre liderii lui simpatizau cu Sudul și favorizau secesiunea și aderarea la Confederație la momentul izbucnirii Războiului Civil. Secesioniștii erau însă în minoritate.
Pe la începutul lui 1861, facțiunile pro- și anti-secesiune din Missouri își organizau forțe militare și paramilitare. Secesioniștii s-au organizat ca „” și erau adesea ajutați de oficialii statului. Pe , generalul de brigadă a înrolat cinci companii de din zona St. Louis ca Regimentul 2 al miliției de voluntari din Missouri. În aceeași lună, o nouă lege a interzis activitatea milițiilor în afara cadrului acelei miliții, ceea ce i-a obligat pe activiștii pro-Uniune să se organizeze în secret.
Pe , Missouri a ales o pentru a adopta amendamente la constituția statului, și a decide pe tema secesiunii. Pe , Convenția a votat 98 la 1 împotriva secesiunii, dar și în favoarea furnizării de arme și oameni oricăreia dintre tabere în cazul izbucnirii unui război.
Pe , la câteva zile după bătălia de la Fort Sumter, o gloată pro-confederată a pus stăpânire pe din , și a furat circa 1000 de puști și muschete. Aceasta a ațâțat temerile că confederații vor pune mâna și pe , care era și mai mare, cu circa de puști și muschete, cea mai mare cantitate de armament din orice stat sclavagist.
Primele acțiuni unioniste Din punct de vedere militar, statul Missouri era încadrat în , un comandament geografic al Armatei Statelor Unite aflat sub comanda generalului de brigadă , cu cartierul general la Cazărmile Jefferson din St. Louis. Harney, un militar de carieră vârstnic, dorea să evite conflictul deschis cu trupele secesioniste.
Pe , l-a înlocuit pe Harney cu căpitanul , comandant temporar. Lyon, un unionist pătimaș, a început imediat înrolările și înarmarea unioniștilor din St. Louis drept „Voluntarii Missouri” din , acțiune ordonată de secretarul de război, dar pe care Harney nu o pusese în aplicare. Cea mai mare parte din primii recruți ai lui Lyon erau „i” și „”, o societate de marș formată în timpul alegerilor din 1860 de către Partidul Republican. Conform unei estimări, 80% din voluntarii din primele regimente ale acestei miliții erau imigranți . Missourienii localnici care favorizau sclavia îi atacau cu prejudecată pe etnicii germanii născuți în străinătate, care se opuneau sclaviei.
Din ordinul Departamentului de Război, următoarea acțiune a lui Lyon a fost să mute armamentul din Arsenalul St. Louis undeva unde secesioniștii din Missouri secessionists. Early in the morning of April 26, 1861, nearly 21,000 rifles were loaded on the steamer City of Alton, which carried them across the Mississippi River to Illinois. The remainder were held for issue to Lyon's Missouri Volunteers.
Acțiunile secesioniștilor Guvernatorul statului Missouri, , fusese ales în 1860 pe tichetul facțiunii Douglas, pro-unioniste, a Partidului Democrat, dar, în privat, el susținea secesiunea. Întrucât Convenția Constituțională votase împotriva secesiunii, Jackson și ceilalți secesioniști s-au hotărât să o înfăptuiască prin ocuparea St. Louis-ului cu forța și transformarea secesiunii în fapt împlinit. Cel mai important obstacol era Arsenalul St. Louis, puternic fortificat cu ziduri groase.
Pe la jumătatea lui aprilie 1861, Jackson i-a scris președintelui confederat Jefferson Davis și i-a cerut artilerie grea cu care să spargă zidurile arsenalului. Scrisoarea lui a fost dusă de ofițerii de miliție și . Pe la , Jackson a convocat o parte a Miliției Voluntare a statului Missouri pentru „manevre” lângă St. Louis, sub comanda generalului de brigadă . Miliția a înființat „Camp Jackson”, la circa nord-vest de arsenal. Locul taberei se afla la Lindell's Grove (pe atunci în afara orașului St. Louis, astăzi parte a campusului de pe Lindell Boulevard).
Davis a acceptat cererea lui Jackson. Pe , vaporul J. C. Swan a livrat ajutorul confederat: două obuziere de 12 livre, două tunuri de asediu de 32 de livre, 500 de muschete, și muniție în lăzi însemnate ca „marmură de Tamoroa”. Confederații capturaseră aceste muniții când cuceriseră Arsenalul federal de la Baton Rouge. Ofițerii miliției au întâmpinat livrarea pe cheiul din St. Louis și au transportat-o la Camp Jackson, la o distanță de pe uscat.
Conflictul
Lyon bănuia că forțele din Camp Jackson conspiră să atace arsenalul. Bănuielile i s-au confirmat după ce a cercetat personal Camp Jackson, deghizat, zice-se, într-o femeie bătrână. Pe , Lyon a pătruns în Camp Jackson cu circa 6000 de voluntari din Missouri și soldați ai trupelor federale regulate. Lyon a obligat miliția să capituleze, și a luat 669 de prizonieri.
Lyon i-a arestat pe soldații capturați și a început să-i ducă în marș, sub pază, la arsenal, de unde urma să fie lăsați să plece în urma unui . Lungul marș era însă considerat o umilință de către secesioniștii din oraș. Furioși, ei au început să strige insulte către soldații Uniunii și aruncau cu pietre și alte obiecte în ei. Unitățile formate predominant din etnici germani erau ținta predilectă a insultelor, inclusiv „”
Tensiunile au escalat în focuri de armă. Nu se știe exact ce anume le-a provocat, dar cea mai comună explicație ar fi că un bețiv a ieșit în calea soldaților lui Lyon aflați în marș și a tras spre ei cu pistolul, ucigându-l pe căpitanul Constantin Blandowski din . Ca răspuns, Voluntarii au tras peste capetele mulțimii, și apoi în mulțime. Au murit circa 28 de oameni, inclusiv femei și copii, iar alți 75 au fost răniți.
Liderul secesionist, generalul Frost, a raportat că oamenii lui au fost „privați de arme, și s-au predat în mâinile căpitanului Lyon. După care, astfel dezarmați și încercuiți, s-a deschis focul asupra unei părți a lor de către trupele lui, și mai mulți oameni ai mei au fost omorâți, împreună cu câțiva privitori nevinovațibărbați, femei, și copii.”
Incidentul a declanșat mai multe zile de frământări în St. Louis. Pe , s-a tras asupra Voluntarilor de la ferestrele clădirilor de pe străzile 5 și Walnut; ei au răspuns cu foc. Colonelul , comandantul Regimentului 2 Infanterie al Voluntarilor din Missouri și redactorul ziarului de limbă germană din St. Louis, remarca în memoriile sale că le-a dat mai multor oameni ai săi permisie să-și viziteze familiile în dimineața de , și că „cei mai mulți din ei nu s--au întors... decât după căderea nopții, cu hainele rupte, plini de sânge pe față și cu semne de maltratare... Doi dintre ei nu s-au mai întors și nu a mai auzit nimeni nimic de ei vreodată.”
S-au răspândit zvonuri prin oraș că germanii ar pune la cale uciderea populației americane a orașului; mulți saintlouisieni înstăriți au fugit în Illinois sau în interiorul statului Missouri. S-a impus lege marțială, și, după sosirea trupelor regulate federale care au înlocuit voluntarii germani, violențele au încetat.
Urmări miniatura|Monumentul lui Nathaniel Lyon în fața arsenalului Guvernatorul Jackson propusese anterior o „Lege militară”, care să pună statul pe picior de război, să creeze o nouă forță militară statală, și să acorde guverantorului puteri executive extinse. La început, legea a fost tergiversată, dar pe , a doua zi după Afacerea Camp Jackson, a fost transmisă , care a înființat Garda Statului Missouri sub comanda general-maiorului Sterling Price. Unioniștii au descris legea drept „act de secesiune mascată”. Criticii au observat și că, de vreme ce ea stipula că toți bărbații adulți sunt considerați rezerviști ai Gărzii Statului și acorda guvernatorului puteri vaste, ea îl făcea pe Jackson dictator al statului.
William S. Harney a fost reinstituit drept comandant al Districtului de Vest și s-a întâlnit cu Price pe . Ei au senat , care a lăsat orașul St. Louis în administrația armatei federale, în vreme ce miliția statală a lui Price a rămas să mențină ordinea în restul statului. Mulți unioniști missourieni considerau acordul o capitulare în fața lui Jackson și a secesioniștilor, și au făcut lobby pe lângă președintele Abraham Lincoln pentru a-l înlățura pe Harney de la comandă. Unioniștii din afara orașului St. Louis s-au plâns de hărțuiri din partea secesioniștilor, în ciuda înțelegerii implicite că Garda Statului Missouri îi va proteja, și mulți s-au refugiat în St. Louis.
era un lider republican cunoscut, fost congressman din St. Louis, recent avansat la gradul de colonel. Lincoln l-a autorizat să-l înlocuiască pe Harney când crede de cuvință. Pe , Blair l-a demis pe Harney și l-a înlocuit permanent cu Lyon. Lyon a fost avansat la gradul de general de brigadă și însărcinat cu comanda tuturor forțelor Uniunii din Missouri.
Pe , Lyon s-a întâlnit cu Jackson, Price, și cu adjuncții lor la hotelul Planter's House din St. Louis. Ei s-au certat patru ore (în mare parte pe tema puterilor conferite lui Jackson prin „Legea militară”), la capătul cărora Lyon a încheiat întâlnirea declarând: „Decât să cedez statului Missouri vreo clipă dreptul de a dicta guvernului meu în orice chestiune oricât de importantă, mai degrabă o să vă văd pe dumneata, și pe dumneata, și pe dumneata, și pe dumneata, și pe fiecare bărbat, femei și copil din stat, morți și îngropați! Asta înseamnă război. Într-o oră, unul din ofițerii mei va veni să vă conducă dincolo de liniile mele.”
Jackson s-a întors în capitala statului, Jefferson City. Lyon a adus trupe federale cu vaporul la Jefferson City pe , iar Jackson a fugit mai departe în vest să se alăture trupelor Gărzii Statale nou adunate lângă . Oamenii lui Lyon au ocupat capitala fără rezistență și l-au urmărit pe Jackson cu circa 1400 de voluntari și soldați din trupele federale regulate. Împotriva sfatului ofițerilor lui, Jackson și-a exercitat autoritatea de comandant suprem și a ordonat Gărzii Statului să apere Boonville. În din , trupele lui Lyon au izgonit Garda Statală, care a fugit, alături de Jackson și câțiva deputați secesioniști, în sud-vestul statului Missouri, lângă granița cu Arkansas, lăsând cea mai mare parte a statului sub controlul federalilor.
Convenția Constituțională s-a întrunit pe și a declarat funcția de guvernator vacantă din cauza absenței lui Jackson. Convenția a votat apoi să-l numească pe fostul președinte al , unionistul conservator în funcția de guvernator al . Administrația Lincoln a recunoscut guvernul lui Gamble.