Cultura Mississippiană a fost o civilizație calcolitică din America de Nord care a înflorit în regiunea Midwest, de Est și de Sud-Est ale Statelor Unite actuale, aproximativ între anii 800 și 1550 d.Hr.

Stilul de viață specific culturii Mississippi a luat naștere în valea fluviului Mississippi, de la care a preluat și denumirea. Totodată, culturile din valea fluviului Tennessee au început, probabil, să dezvolte caracteristici specifice culturii Mississippi în această perioadă. Aproape toate așezările aparținând culturii Mississippi datează din perioada anterioară anului 1539, momentul în care Hernando de Soto a explorat regiunea. Descoperirea unui număr foarte mic de artefacte sugerează că această cultură a dispărut aproape în întregime înainte de a intra în contact cu europenii.

Trăsături culturale

Există un ansamblu de movile de pământ sub formă de piramidă trunchiată sau de platformă, cu o bază în general pătrată sau dreptunghiulară și, ocazional, circulară. În partea superioară a acestora se construiau de obicei diverse edificii, cum ar fi case, temple sau osuare.

Agricultura se sprijinea în principal pe cultura porumbului. Ascensiunea culturii Mississippi a avut loc concomitent cu trecerea la cultivarea porumbului în mod intensiv și pe scară largă. Folosirea scoicilor de râu sau a celor marine în procesul de realizare a ceramicii. Rețelele comerciale s-au extins către vest până la Munții Stâncoși, spre nord până la Marile Lacuri, spre sud până la Golful Mexic și spre est până la Oceanul Atlantic. Dezvoltarea unor structuri sociale complexe de tip „chiefdom” (căpetenie). Consolidarea instituțională a stratificării sociale. Concentrarea puterii politice și religioase sub o autoritate unică, exercitată de un grup restrâns. Se stabilește treptat o ierarhie a așezărilor, în care un centru principal deține autoritatea asupra comunităților satelit, indiferent dacă acestea din urmă au sau nu propriile movile. Cultura Mississippi a adoptat Complexul Ceremonial de Sud-Est, numit și „Cultul Sudului”. Acesta reprezenta sistemul lor de credințe și reunea un set comun de artefacte, elemente iconografice, practici ceremoniale și mitologie. Urme ale acestui complex ceremonial au fost găsite într-o regiune care se întinde din Wisconsin — precum situl Parcului Statului Aztalan — până la coasta Golfului și din Florida până în statele Arkansas și Oklahoma.

Din punct de vedere tehnologic, le lipseau atât sistemele de scriere și metalurgia, cât și arhitectura în piatră, deși valorificau resursele naturale existente.

miniatura|Ilustrație a sacrificiului ritualic de strangulare a 53 de tinere femei (cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani) la înmormântarea din Movila 72 a unei persoane importante, cunoscută acum sub numele de „Omul Pasăre” datorită aranjamentului de mărgele în formă de șoim în jurul corpului său. Movila 72 este o movilă situată pe creasta sitului Cahokia Mounds, un mare centru de movile din Mississippi, situat în actualul comitatu Madison, Illinois .

Cronologie

Epoca Mississippi este, în general, divizată în trei sau mai multe perioade. Fiecare dintre aceste epoci istorice constituie o clasificare arbitrară ce diferă de la o regiune la alta. ​În cazul fiecărui sit arheologic, perioadele de dezvoltare încep uneori la momente diferite, în funcție de cât de rapid a fost adoptat sau dezvoltat fiecare dintre elementele culturii Mississippi

Trei exemple de plăci de cupru în relief cu teme aviare din cultura Mississippiană. Figura din dreapta este una dintre plăcile de pe din (Oklahoma). Figura din stânga este placa A, din Comoara Wulfing din Malden (Missouri). Placa din mijloc este Placa Rogan 1 din Movile Etowah (Georgia). Exemple ale acestui tip de operă de artă au fost găsite ca artefacte în multe state din Midwest și Sud-Est.

Apariția culturilor de tip Mississippi coincide cu finalul perioadei de tranziție a culturii Woodland (500–1000 d.Hr.).În vestigiile arheologice aferente culturii Mississippi se observă, în anumite zone, o tendință clară către o viață sedentară, o agricultură intensivă și sisteme sociale și politice din ce în ce mai complexe și centralizate. Se estimează că perioada Mississippi a început în majoritatea zonelor aparținând acestei culturi undeva între anii 1000 și 1200 d.Hr.

Perioada Mississippi de mijloc este adesea considerată apogeul erei Mississippi. Această perioadă de schimbări este marcată de extinderea vastului complex ceremonial de la Cahokia, de emergența altor centre de putere regionale, de răspândirea „Cultului Sudului” și de o dezvoltare remarcabilă a artei și a simbolismului. Trăsăturile culturale specifice Mississippi, menționate anterior, au devenit generalizate în întreaga regiune mississipiană. În cele mai multe situri arheologice, această perioadă cuprinde intervalul dintre anii 1200 și 1400 d.Hr.

Perioada Mississippiană târzie se întinde, de regulă, de la 1400 până la contactul cu europenii, fiind marcată de un număr sporit de conflicte, frământări politice și deplasări ale populațiilor. Populația din Cahokia s-a împrăștiat la începutul acestui interval (1350–1400), posibil din cauza emigrării către alte centre de putere. În această perioadă, se construiesc mai multe structuri defensive decât în etapele anterioare, observându-se, totodată, o diminuare a activităților de ridicare a movilelor și a centrelor ceremoniale. Chiar dacă anumite zone au continuat să mențină o cultură specifică Mississippi până la contactul direct cu europenii, până în anul 1500, majoritatea regiunilor au trecut prin procese de dispersare a populației și s-au confruntat cu dificultăți sociale majore. Aceste frământări, ce duc uneori la dispariția totală a unor așezări, coincid cu schimbările climatice globale din acea perioadă, cunoscute drept Mica Epocă Glaciară. Acest fenomen a afectat, de pildă, și cultura Anasazi, contemporană culturii Mississippi.

Contactul cu europenii

dreapta|miniatura|290x290px|O hartă care arată ruta lui Hernando de Soto prin sud-est.

Diferiți cercetători au analizat relatările expediției lui Hernando de Soto din perioada 1539–1543 pentru a descoperi informații despre cultura Mississippi. Potrivit relatărilor din acea epocă, Hernando de Soto a vizitat numeroase așezări, în unele rămânând chiar și peste o lună, perioadă în care a avut ocazia să descopere aspecte ale culturii și stilului lor de viață. Unele întâlniri cu băștinașii au fost marcate de violență, în timp ce altele au decurs în mod relativ pașnic. În anumite cazuri, se pare că De Soto a fost utilizat ca un instrument sau ca un aliat în disputele dintre populațiile indigene. Un caz bine documentat este cel în care De Soto a intermediat un armistițiu între grupurile Pacaha și Casqui.

În urma confruntărilor ulterioare, trupele lui De Soto s-au redus la jumătate, în timp ce sute de indigeni au murit, cel mai probabil, în luptele împotriva acestora. Cronicele lui De Soto reprezintă unele dintre primele documente scrise despre populația Mississippi și constituie o sursă neprețuită de informații cu privire la practicile lor culturale. Relatările despre expediția lui Narváez au fost scrise înaintea celor despre expediția lui De Soto.

După distrugerea și dispersarea expediției lui De Soto, populația Mississippi și-a continuat modul de viață cu o influență europeană directă minimă. Totuși, în mod indirect, influențele europene au transformat radical societățile indigene din estul Statelor Unite. Băștinașii nu dețineau imunitate împotriva noilor boli contagioase, cum ar fi rujeola și variola; aceste epidemii au provocat, ulterior, un număr atât de mare de victime, încât au destabilizat structura socială a multor comunități indigene. Anumite grupuri au adoptat calul adus de europeni și au trecut la un stil de viață nomad. Structurile politice s-au prăbușit în numeroase locuri.

La Joara, o așezare de mari dimensiuni de lângă Morganton, Carolina de Nord, amerindienii aparținând culturii Mississippi au intrat în contact cu coloniștii spanioli conduși de Juan Pardo. Aceștia din urmă au ridicat acolo, în 1567, o bază numită Fuerte San Juan de Xuala. Există atât consemnări ale expediției, cât și dovezi arheologice care atestă existența fortului și a culturii native americane. Soldații au rămas în fort timp de circa 18 luni (1567–1568), până când au fost uciși de către nativi, care au distrus ulterior fortul. De asemenea, aceștia i-au ucis pe soldații staționați în alte cinci forturi; dintr-un total de 120 de oameni, a supraviețuit un singur soldat. În acest sit au fost recuperate artefacte spaniole din secolul al XVI-lea, care atestă prima colonizare europeană în interiorul teritoriului ce a devenit ulterior Statele Unite. Constance E. Richards, "Contact and Conflict. ", American Archaeologist, primavera de 2004, consultado el 26 de junio de 2008

Până când au început să existe mai multe consemnări scrise, modul de viață al populației Mississippi se schimbase deja profund și iremediabil. Unele grupuri și-au păstrat conexiunea cu trecutul lor legat de construcția movilelor prin tradiția orală, cum a fost cazul cherokeilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în timp ce alte grupuri de nativi americani au emigrat sute de kilometri și, pierzându-și mulți dintre strămoși din cauza bolilor infecțioase, nu mai păstrau o amintire clară a faptului că înaintașii lor ridicaseră movilele presărate în tot peisajul. Acest lucru a alimentat mitul că acei constructori de movile aparțineau unei alte grupări decât nativii americani, un mit care a fost însă demontat cu argumente solide de către Cyrus Thomas în 1894.

Căpetenii Mississippi cunoscute miniatura|200x200px|Evocarea artistică a Movilelor de Îngeri miniatura|200x200px|Evocarea artistică a orașului Cahokia dreapta|miniatura|200x200px|Evocare artistică a Movilelor Kincaid.

Deși cultura Mississippi a suferit perturbări grave și conflicte încă înainte ca europenii să înceapă să documenteze organizarea sa politică, exploratorii au scris despre mai multe unități politice din această cultură, iar altele au fost descoperite ulterior în urma cercetărilor arheologice. Unele dintre aceste situri au fost:

Angel Mounds: Un cacicat situat în sudul statului Indiana, în apropiere de Evansville. Unii arheologi consideră că cultura Caborn-Welborn, aparținând perioadei târzii a culturii Mississippi, s-a dezvoltat din populația etapei (fazei) Angel în jurul anului 1400 d.Hr. și a supraviețuit până în jurul anului 1700 d.Hr. Cahokia: În apropiere de East St. Louis (Illinois). Louis (Illinois), Cahokia a fost probabil primul și, fără îndoială, cel mai mare și mai influent centru al culturii Mississippi. ​Emerald Mound: Un sit arheologic din perioada Plaquemine, situat pe traseul Natchez Trace Parkway (în apropierea localității actuale Stanton, Mississippi). Situl datează din perioada cuprinsă între anii 1200 și 1730 d.Hr.C. Movila de tip platformă este a doua cea mai mare structură din pământ precolumbiană din țară, după Monk's Mound de la Cahokia. Etowah: Unul dintre principalele cacicate din cultura Mississippi, situat în Georgia, considerat de unii ca fiind un antagonist de lungă durată al comunității politice Moundville. Great Village of the Natchez (Marele Sat al Natchezilor): Satul principal al populației Natchez, cu trei movile. ​Singurul sit cu movile care a fost utilizat și întreținut în perioada istorică. Kinkaid Mounds: Un important centru de movile din cultura Mississippi, situat în sudul statului Illinois, peste râul Ohio față de orașul actual Paducah, Kentucky. Moundville: Clasificat, alături de Cahokia, drept unul dintre cele două cele mai importante situri din centrul culturii Mississippi, situat în apropiere de Tuscaloosa (Alabama). ​Ocmulgee: Inițial un cacicat din cultura Mississippi, situl a fost utilizat ulterior de către indienii Creek în perioada istorică.