miniatura|Stema familiei Staufen Staufen a fost o familie nobiliară în regiunea Breisgau (situată în sudul Germaniei de astăzi) ai cărei membri au servit inițial ca ministeriali în timpul dinastiei Zähringer. Familia, menționată începând din 1120, s-a stins pe linie masculină în 1602.

Familia Staufen nu este înrudită cu familia nobiliară Hohenstaufen numită în istorie, de asemenea, Staufen.

Istorie Adalbert a fost primul membru al familiei Staufen menționat la începutul secolului al XII-lea, în timpul guvernării ducelui Berthold al III-lea de Zähringen. El era fratele ministerialului Kuno de Blankenberg.Totusi, relația familială dintre Adalbert și ulteriorii membrii ai familiei Staufen nu este documentată. Cel mai probabil, numele „Staufen” provine de la nemele reședinței ancestrale a familiei, Castelul Staufen.

În timpul ducelui Berthold al IV-lea de Zähringen, în jurul anului 1160, un anume Gottfried de Staufen a deținut funcția de mareșal al curții. Începând din 1218 membrii familiei sunt menționați ca Vogt (protectori) ai Mănăstirii Sf. Trudpert, devenită ulterior și locul de înmormântare al familiei. Funcția de Vogt al acestei mănăstiri și al orașului MünsterAșezare urbană abandonată (la sud de Mănăstirea St. Trudpert). a asigurat familiei Staufen accesul la veniturile minelor de argint din Münstertal, în regiunea Pădurea Neagră. Familia exercita controlul asupra zonei Cetății Scharfenstein. miniatura|Mănăstirea Sf. Trudpert: Capela și noua biserică a mănăstirii Se pare că în prima jumătate a secolului al XIII-lea membrii familiei Staufen au devenit nobili liberi (Edelfrei). În timpul domniei împăratului Frederic al III-lea (1452–1493), familia Staufen a fost ridicată la rangul de stăpân liber (Freiherr). Sub influența puternicilor Habsburgi, ei au devenit membri ai Stărilor Austriei Anterioare ca reprezentanți ai regiunii Breisgau.Joseph Bader: Dingrotel von S. Trudbert im Breisgau. in: Zeitschrift für die Geschichte des Oberrheins 21, 1868, p. 438. În 1346 Habsburgii i-au acordat lui Johann de Staufen, ca feudă, Cetatea Werrach de lângă Wehr. Aceasta a reprezentat o parte din compensația pentru vânzarea orașului Münster și a Cetății Scharfenstein.

În 1602, la moartea lui Georg Leo de Staufen, familia Staufen s-a stins pe linie masculină.

Literatura de specialitate sugerează că mareșalul Gottfried de Staufen deținea deja funcția de Vogt (protector) al Mănăstirii Sf. Trudpert în jurul anului 1175, dar membrii familiei Staufen sunt menționați în această funcție abia începând din 1218. Din 1277 familia Staufen a deținut funcția de Vogt al Mănăstirii Sf. Trudpert primită ca feudă ereditară de la Habsburgi, până în 1325. Ulterior protectoratul mănăstirii a fost acordat unor persoane prin contract feudal. Din familia Staufen sunt menționați cu funcția de Vogt ai Mănăstirii Sf. Trudpert următorii:Willibald Strohmeyer: Die Stifter und Vögte des Klosters St. Trudpert. Die mittelalterlichen Urkundenfälschungen. in: Freiburger Diözesan-Archiv 54, 1926, p. 119; Strohmeyer sustine că datele exacte ale deținerii funcției nu pot fi dovedite pe bază de documente.

Johannes de Staufen – 1325; Gottfried de Staufen – 1333; Gottfried (sau Götz) de Staufen – 1370; Burkhard de Staufen – 1410; Bertold de Staufen – 1413; Jakob de Staufen – 1451; Martin de Staufen – 1484; Trudpert de Staufen – 1487; Leo de Staufen – 1520; Hans Ludwig de Staufen – 1537; Anton de Staufen – 1554; Georg Leo de Staufen – 1577.

Persoane celebre din familie

Gottfried de Staufen, mareșal la curtea familiei Zähringens; Agnes de Staufen (1165/1170 – înainte de 1232), soția contelui Rudolf al II-lea de Habsburg; Werner de Staufen, episcop de Konstanz (1206–1209) - posibila apartenență la familia Breisgau este încă disputată; Diethelm de Staufen, stareț în Mănăstirea Sf. Trudpert (1384–1410);Willibald Strohmeyer: Die Äbte des Klosters St. Trudpert, in: Freiburger Diözesan-Archiv vol. 61 (1933), pp. 72–74 Anna Eleonora de Staufen, stareță a Abațiilor Essen și Thorn (d. 1646); Barbara de Staufen, prima soție a landgrafului Rudolf al IV-lea de Sulz.

Blazonul familiei Blazonul înfățișează trei calicii aurii pe un scut roșu, acoperite fiecare de câte o patenă. Orașul Staufen a adoptat această stemă la care a adăugat cinci stele. Mai multe localități aflate în regiunea în care familia Staufen a deținut puterea, includ caliciile în stemele lor. De asemenea, acestea apar în fostele steme ale orașelor Wettelbrunn, Norsingen și Scherzingen și, în actualele steme ale orașelor Ballrechten-Dottingen și Pfaffenweiler.

Note

Bibliografie

Joseph Bader: Die Herren von Staufen im Breisgau. în: Badenia 3 (1844), pp. 43–53 (versiune online). Boris Bigott: Die Herren von Staufen – ihre Burg und ihre Stadt. în: Das Markgräflerland vol. 2/2003, pp. 92–111 (versiune online). Joseph Bader: Urkunden der ehemaligen Abtei S. Trudbert im Schwarzwald. în: Zeitschrift für die Geschichte des Oberrheins 21, 1868, pp. 369–384 (versiune online). Joseph Bader: Dingrotel von S. Trudbert im Breisgau. în: Zeitschrift für die Geschichte des Oberrheins 21, 1868, pp. 432–465 (versiune online). Joseph Bader: Die Burg und Stadt Staufen. în: Schau-ins-Land, nr. 7, 1880, pp. 7–31 (versiune online). Willibald Strohmeyer: Die Stifter und Vögte des Klosters St. Trudpert. Die mittelalterlichen Urkundenfälschungen. în: Freiburger Diözesan-Archiv 54, 1926, pp. 106–152 (versiune online). Wolfgang Stülpnagel: Die Herren von Staufen im Breisgau. în: Schau-ins-Land, 1958, pp. 33–58 (versiune online). Rudolf Hugard: Das Erbe der Freiherren von Staufen. în: Schau-ins-Land, nr. 21, 1894, pp. 96–102 (versiune online). Rudolf Hugard: Die Herren von Staufen zur Zeit der Herzoge von Zähringen. în: Schau-ins-Land, nr. 24, 1897, pp. 10–18 (versiune online). Werner Paravicini: Die Erhebung der Herren von Staufen in den Freiherrenstand. în: Schau-ins-Land, nr. 92, 1974, pp. 69–76 (versiune online).

Categorie:Istoria Sfântului Imperiu Roman Categorie:Familii nobiliare