Demet Demir () o din Turcia. În 1997, a primit pentru activismul său.
Biografie Demir s-a născut la Yalova pe 12 martie 1961. După divorțul părinților ei, ea și sora sa s-au mutat la Istanbul pe când Demir avea cinci ani. Demir a fost , dar și-a descoperit identitatea trans în jurul vârstei de 17 ani, citind despre Bülent Ersoy. Întâlnirile sale ulterioare cu persoane similare în din Taksim și în cluburile de noapte din apropiere, frecventate de persoane LGBT, i-au consolidat preferințele.
În 1979, s-a implicat în mișcarea de stânga din Turcia și a fost arestată la 1 mai 1980 în timpul unei demonstrații de Ziua Muncii. În tot acest timp, și-a ascuns transexualitatea pentru a fi acceptată în cadrul mișcării politice. După arestare, a fost torturată de poliție înainte de a fi trimisă în spitale care se ocupau de boli sexuale, într-o încercare de a o „vindeca” de homosexualitate. După lovitura de stat din Turcia din 1980, Demir a fost condamnată la 15 luni de închisoare pentru activitatea ei politică, începând din 1982, dar a fost eliberată după 8 luni. În timpul încarcerării, ceilalți deținuți au aflat despre identitatea ei non-heteronormativă, fiind supusă izolării.
După ieșirea din închisoare, a început să își afirme identitatea sexuală, dar nu s-a implicat imediat în . Conform lui Demir, acea perioadă era opresivă pentru persoanele queer; acestea erau adesea supuse deținerilor ilegale, , discriminării active, strămutării forțate și agresiunilor sexuale. A fost torturată în custodie ilegală a guvernului de trei ori în 1983 și a fost martoră la raziile poliției militare în cluburile de noapte din Beyoğlu și în ghetourile din , desfășurate pentru a viola homosexuali. A primit puțin sprijin din partea partidelor de stânga din acea perioadă, care considerau transexualitatea o boală burgheză, ceea ce a dus la o treptată deiluzionare a ei.
Ulterior, s-a alăturat partidului Radikal Demokratik Birlik, care a fost responsabil pentru inițierea primei mișcări din Turcia având ca scop eliminarea și violenței împotriva persoanelor LGBT și a altor minorități. A devenit mai conștientă de perpetuarea violenței sistemice de către stat împotriva minorităților și a învățat despre conceptele de feminism, ecologism și militarism. În 1989, Demir s-a alăturat Asociației pentru Drepturile Omului din Turcia (İHD), unde a contribuit la înființarea „Comisiei pentru Minorități Sexuale” și a altor platforme similare alături de colegele feministe Ayșe Düzkan, Filiz Karakuș și altele, devenind în cele din urmă prima delegată transgen a İHD. Eforturile ei au fost în mare parte nefuncționale din cauza excluderii de către majoritatea socialistă. În același an, a fost supusă unei discriminări active (și ulterior torturii) în timp ce asista la un proces judiciar în numele İHD, deoarece trăsăturile ei fizice nu se potriveau cu genul declarat în cartea de identitate.
În 1991, Demir a fost din nou închisă timp de două luni și torturată de Süleyman „Furtun” Ulusoy, pe atunci șeful poliției din Beyoğlu, care avea o reputație înfricoșătoare pentru actele sale de violență împotriva travestiților. Astfel, ea a devenit prima persoană recunoscută ca prizonier de conștiință de către Amnesty International, iar ulterior Amnesty International a inclus homosexualitatea pe lista sa de infracțiuni politice. Deși a încercat să intenteze acțiuni legale, nu a avut succes.
Demir a luat atitudine pentru drepturile lucrătorilor sexuali transexuali în 1995, când aceștia erau arestați (și evacuați) pentru a „curăța” cartierul în vederea organizării Conferinței , aducând astfel o vizibilitate mai mare drepturilor persoanelor transgen din Turcia. În 1996, a suferit o pentru a obține o carte de identitate de femeie, iar ulterior a lucrat ca freelancer în ateliere și studiouri de presă, înainte de a se angaja la o companie pentru a beneficia de viitoarele drepturi de pensionare.
În 1997, (fostă International Gay and Lesbian Human Rights Commission) i-a acordat lui Demir . Demir a fost arestată și abuzată fizic la 12 iulie 1997, când a încercat să oprească poliția să bată o fată care vindea batiste create de persoane transgen pentru a-și câștiga existența în afara prostituției. Ieșea dintr-un atelier organizat pentru promovarea competențelor profesionale în rândul comunității de travestiți și transexuali. Sătulă să fie hărțuită pentru activismul ei, Demir a dat în judecată Secția de Poliție a Districtului Beyoğlu. Procesul a fost amânat de repetate ori înainte ca instanța să pronunțe o hotărâre în favoarea ei în 2003, pronunțând o pedeapsă de 21 de ani împotriva lui Ulusoy, care a fost însă anulată imediat de guvern în baza unei prevederi de amnistie.
În 1999, Demir a candidat la alegerile pentru Consiliul Local Beyoğlu din partea (ÖDP), devenind prima candidată transgen care a candidat la alegeri generale în Turcia. Nu a fost aleasă. În 2007, a candidat fără succes pentru funcția de deputat în Isparta. În 2008, Demir și alți activiști transgen au creat organizația LGBTT Istanbul.
Ea a vorbit deschis despre atitudinea discriminatorie și dură a poliției față de comunitatea transgen și despre faptul că această comunitate este adesea constrânsă să îmbrățișeze prostituția pentru a-și câștiga existența. De asemenea, a criticat lipsa de spațiu mediatic acordat persoanelor din spectrul queer. A fost responsabilă pentru tipărirea și distribuirea primelor insigne cu triunghiul roz din Turcia și a militat cu succes pentru abrogarea legilor discriminatorii pe bază de gen.
Demir a făcut subiectul unei expoziții video realizate de renumitul artist Kutluğ Ataman.
Note
Legături externe
AI Turcia - o istorie a Istanbulului trans (În turcă cu subtitrări în engleză)
Categorie:Nașteri în 1961 Categorie:Activiști pentru drepturile LGBTQ Categorie:Oameni din Istanbul Categorie:Persoane LGBTQ Categorie:Oameni în viață Categorie:Activiști pentru drepturile LGBTQ din Turcia Categorie:Femei transgen din Turcia