Hanul „La Trompetist”, cunoscut de localnici și sub numele de Casa Cuza, este o clădire istorică din cartierul Cetate al Timișoarei, aflată în imediata apropiere a Pieței Unirii. Începând din 1719, aici a funcționat hanul și cârciuma „La Trompetist” (în ). Acesta era considerat un hotel de lux și unul dintre cele mai căutate locuri de cazare și petrecere a timpului liber din oraș.

Istoric Hanul „La Trompetist” a fost numit după primul său proprietar, Friedrich Gram, fost trompetist în armata imperială, originar din Braunschweig și membru al magistraturii germane a orașului începând din 1718. Hanul se număra printre cele 13 localuri care au primit dreptul de funcționare printr-un act al magistraturii orașului, emis la 11 septembrie 1719. În 1747, clădirea îi aparținea judecătorului Anton Seltmann și avea un singur etaj. Ea constituia un important punct de popas pentru curierii poștali care călătoreau între Sibiu și Viena și a devenit un reper al orașului datorită amplasării sale centrale și denumirii neobișnuite. Ulterior, hanul și-a schimbat numele în Hotelul „La Trompetă”. În jurul anului 1780, o cameră cu pat costa 15 creițari, iar prețul unei mese complete era de aproximativ 10 creițari.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, clădirea a fost reconstruită în întregime și supraetajată de noul proprietar, Gyula Illits. După încheierea lucrărilor, autorizate oficial la 13 martie 1894, hotelul și-a reluat activitatea sub noua denumire de Hotelul „Hungária”. La acea vreme, acesta dispunea de 50 de camere elegante și de dotări moderne, inclusiv băi cu apă curentă.

Emblema hanului reprezintă un soldat trompetist călare, realizat din tablă de fier perforată și inițial aurită. Figura este încadrată într-un cadru dreptunghiular de fier, alcătuit din două benzi paralele unite prin rondele de fier ușor convexe. Partea superioară a cadrului este decorată cu ornamente în formă de frunze, realizate din tablă de fier și fixate pe un suport arcuit. Motive asemănătoare apar și în partea inferioară, într-o formă mai simplă. În fiecare colț al cadrului se află câte două motive în formă de trandafir, în total opt, dintre care patru pe față și patru pe verso. Cadrul din jurul trompetistului este vopsit în roșu. Piesa a fost expusă la Expoziția Universală de la Viena din 1873 și a intrat în colecția Muzeului Banatului la 6 iulie 1891.

Arhitectură Din punct de vedere arhitectural, clădirea a fost construită inițial în stil baroc, însă în prezent prezintă elemente ale unei estetici eclectice și istoricist. Ferestrele primului etaj sunt încadrate de pilaștri ionici, iar cele ale etajului al doilea sunt flancate de pilaștri ionici. În partea superioară, ferestrele sunt decorate cu elemente neobaroce.

Oaspeți și legende Printre oaspeții de seamă ai Hotelului „La Trompetă” s-a numărat Mihai Eminescu, a cărui ședere este evocată de o placă montată pe clădire, cu inscripția: „Mihai Eminescu a venit cu trupa lui Pascaly pentru o reprezentație în oraș”. Potrivit legendei, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost cazat la hotel în noaptea de 7 spre 8 martie 1866, în așteptarea trenului cu care urma să plece în exil în Europa Centrală. El era însoțit de soția sa, Elena, de fiii lor adoptivi, Alexandru și Dimitrie, și de aghiotantul său, colonelul Nicolae Pisoski. Datorită acestei legături, clădirea este cunoscută și sub numele de Casa Cuza, iar până de curând a găzduit o cafenea numită „Café Cuza”. La colțul clădirii se află un basorelief și o inscripție care comemorează trecerea lui Alexandru Ioan Cuza prin Timișoara. În fiecare an, în luna ianuarie, membrii comunității rome depun în mod tradițional o coroană de flori în memoria sa, considerându-l pe Cuza drept cel care i-a eliberat din robie, deși romii fuseseră emancipați oficial în Țara Românească în 1856, în timpul domniei lui Barbu Știrbei.

Un alt oaspete important al hanului a fost împăratul Francisc I al Austriei, care a locuit aici între 12 și 14 mai 1807, însoțit de arhiducele Francisc Carol. În anii următori, succesorul său, împăratul Franz Joseph I, a ales de asemenea hanul drept reședință în timpul vizitelor sale în Banat. Tezaurul imperial austriac ar fi fost ascuns aici în timpul războaielor antinapoleoniene, sub paza gărzii civice.

Potrivit tradiției locale, restaurantul hanului era locul unor partide de cărți foarte disputate. Se spune că tatăl poetului Nikolaus Lenau, funcționar al administrației habsburgice din Timișoara, și-ar fi pierdut aici jumătate din avere din cauza pasiunii sale pentru jocurile de noroc.

Note

Categorie:Hoteluri din Timișoara Categorie:Clădiri și structuri din Timișoara

Legături externe