Protectoratul Insulelor Solomon Britanice (British Solomon Islands Protectorate, BSIP) a fost un protectorat britanic din Pacificul de Sud, existent între 1893 și 1978, care cuprindea cea mai mare parte a actualului stat Insulele Solomon. Protectoratul a fost înființat pentru prima dată în iunie 1893, când căpitanul Herbert Gibson, de pe HMS Curacoa, a declarat insulele Solomon din sud drept protectorat britanic.

Misionarii creștini au început să viziteze insulele Solomon din anii 1840, începând cu o tentativă a catolicilor francezi conduși de Jean-Baptiste Epalle de a înființa o misiune pe insula Santa Isabel, tentativă abandonată după ce Epalle a fost ucis de insulari în 1845. Misionarii anglicani au început să sosească din anii 1850, urmați de alte confesiuni, reușind în timp să atragă un număr mare de convertiți.

Declarațiile anglo-germane privind Oceanul Pacific de Vest (1886) au stabilit „sfere de influență” asupra cărora Imperiul German și Regatul Unit au convenit, Germania renunțând la pretențiile sale asupra insulelor Solomon din sud. După proclamarea formală a protectoratului în 1893, Bellona, Rennell și Sikaiana (cunoscute anterior ca insulele Stewart) au fost adăugate protectoratului în 1897, iar în 1898 au fost incluse grupul Santa Cruz, insulele Reef, Anuda (Cherry), Fataka (Mitre), insulele Trevannion și grupul Duff (Wilson). Interesele germane din insulele situate la est și sud-est de Bougainville au fost transferate Regatului Unit prin Convenția tripartită asupra Samoa din 1899, în schimbul recunoașterii pretenției germane asupra Samoa de Vest. În octombrie 1900, Înaltul Comisar a emis o proclamație prin care extindea protectoratul asupra insulelor în cauză, și anume insulele Choiseul, Ysabel, Shortland și Fauro (fiecare cu dependințele sale), grupul Tasman, grupul Lord Howe și insula Gower.

Insulele Solomon s-au aflat sub jurisdicția Înaltului Comisariat al Pacificului de Vest până la desființarea acestuia în 1976, deși din 1953 funcția de Înalt Comisar pentru Pacificul de Vest a fost deținută de guvernatorul protectoratului. Țara a devenit independentă în 1978. În anii 1950, administrația colonială britanică a construit o rețea de consilii locale oficiale. Pe această bază, locuitorii insulelor Solomon cu experiență în cadrul consiliilor locale au început să participe la guvernarea centrală, inițial prin intermediul birocrației și apoi, din 1960, prin intermediul Consiliilor legislativ și executiv, nou-înființate. Constituția din 1970 a înlocuit Consiliile legislativ și executiv cu un singur Consiliu de guvernare.

O nouă constituție a fost introdusă în 1974, prin care a fost instituit un sistem de guvernare bazat pe modelul Westminster și au fost acordate locuitorilor insulelor atât responsabilități de prim-ministru, cât și responsabilități în cadrul cabinetului. Consiliul de guvernare a fost transformat în Adunarea legislativă. Protectora­tul britanic asupra Insulelor Solomon a fost desființat în temeiul Legii privind Insulele Solomon din 1978. Categorie:Foste protectorate britanice