Ermatingen este o comună în districtul Kreuzlingen, în cantonul Thurgau din Elveția.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Ermatingen avea o suprafață (conform măsurătorilor din 2004/09) de 10,46 km². Din această suprafață, 4,32 km² sau 41,4% sunt folosiți în scopuri agricole, în timp ce 4,38 km² sau 42,0% sunt acoperiți cu păduri. Din restul terenului, 1,4 km² sau 13,4% reprezintă zone construite (clădiri sau drumuri), 0,01 km² sau 0,1% sunt ape (râuri sau lacuri), iar 0,31 km² sau 3,0% reprezintă teren neproductiv.
Din suprafața construită, clădirile industriale au reprezentat 7,1% din suprafața totală, în timp ce spațiile de locuit și alte clădiri au constituit 1,1%, iar infrastructura de transport 0,5%. Spațiile verzi, zonele de protecție ecologică și terenurile de sport au reprezentat 3,8%. Din terenul împădurit, 40,5% din suprafața totală a terenului este acoperită de păduri dese, iar 1,4% este acoperită cu livezi sau grupuri mici de copaci. Din terenul agricol, 36,8% este utilizat pentru cultivarea plantelor, iar 4,6% este folosit pentru livezi sau culturi de viță-de-vie. Întreaga suprafață acvatică din municipalitate este formată din ape curgătoare.
În ultimii douăzeci de ani (1979/85–2004/09), suprafața zonelor construite a crescut cu 26 ha, iar suprafața terenurilor agricole a scăzut cu 26 ha.
Comuna este situată în districtul Kreuzlingen, pe malul secțiunii Untersee a lacului Constanța, vis-à-vis de insula Reichenau din Germania. Aceasta este formată din satele Ermatingen și Triboltingen.
Comune limitrofe
Istorie Așezările de pe țărm din Epoca de piatră de la Westerfeld și Büge au fost descoperite în 1861 și cercetate pe larg între anii 1981 și 1983, cu descoperiri aparținând culturilor , Horgen și a (4000-2500 î.Hr.). De asemenea, în afara satului din Evul Mediu timpuriu a fost descoperit un cimitir al alemanilor.
Satul Ermatingen este menționat pentru prima dată în anul 724 sub numele de Erfmotingas. Acesta a făcut parte din domeniul deținut de mănăstirea Reichenau, iar starețul era moșier, judecător și îl numea pe preotul satului. Jurisdicția inferioară din sat era administrată de un Meier numit de mănăstire.
În Războiul Șvab din 1499 satul a fost distrus. Până în secolul al XVI-lea, Ermatingen era pe cale de a deveni oraș, având un consiliu superior și unul inferior, o instanță de judecată și diverse privilegii. În 1660 orașului i s-a acordat dreptul de a organiza piețe. După incorporarea Abației Reichenau în Dieceza de Konstanz în 1540, drepturile privind jurisdicția inferioară au fost deținute de episcop până în 1798.
Parohia se întindea inițial de la lac până la munții Seerücken, iar în Evul Mediu Clasic includea localitățile Mannenbach și Triboltingen. Biserica din Ermatingen a fost construită în 1359 și a fost incorporată în Abația Reichenau. În 1528, aceasta a aderat la Reforma Protestantă. Acest lucru a însemnat că Abația catolică (iar după 1540 Episcopul Catolic de Konstanz) a păstrat dreptul de a numi preotul orașului într-o parohie predominant reformată. Această situație a dăinuit până în 1804, când orașul a obținut dreptul de a-și numi propriul preot. Biserica orașului a devenit biserică interconfesională în 1546. În anii 1723-1724, Wäldi s-a separat de parohia reformată, la fel ca Gunterswil și Hohrain în 1949.
În 1756, comunitatea a cumpărat majoritatea drepturilor asupra ei înșiși, cu excepția morilor și a drepturilor asupra apei. În 1763, breasla meșterilor cizmari s-a deschis în Ermatingen. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, localitatea deținea drepturile de vamă internă și de navigație. În secolul al XIX-lea, pescuitul, cerealele, fructele, cânepa și viticultura au constituit baza economiei sătenilor. Odată cu extinderea drumului Seestrasse (Drumul Lacului) (1823), apariția companiei de nave cu aburi pe lac (din 1825) și conectarea la linia de cale ferată (1875), orașul a înregistrat o creștere a traficului. După anul 1870, turismul a devenit o industrie majoră în Ermatingen. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în oraș au pătruns industria broderiei mecanice și cea a transbordării de mărfuri. În 1848, o fabrică de dulgherie s-a mutat în oraș, devenind în 1936 compania Jacques Goldinger AG. În 1875, s-a deschis la Ermatingen o fabrică de cutii de conserve și produse din aluminiu (Louis Sauter AG), urmată de alte câteva companii producătoare. Pe parcursul secolului al XX-lea, agricultura a devenit din ce în ce mai puțin importantă. Pescuitul comercial a dispărut în mare parte, deși în oraș s-au păstrat unele crescătorii de pește și tradiționalul „Carnaval Gropp”. Centrul de formare UBS de la Schloss Wolfsberg (deschis în 1975) și Forumul Antreprenorilor Lilienberg (din 1989) au transformat Ermatingen într-un centru de instruire de nivel național (în 2000, aproape două treimi din locurile de muncă erau în sectorul serviciilor). Din anul înființării sale, 1999, Ermatingen este locul de întâlnire al Grupului Wolfsberg, o organizație bancară globală.
Demografie Ermatingen are o populație (la nivelul lunii decembrie 2020) de 3 640 de locuitori. Majoritatea populației (la nivelul anului 2000) vorbește limba germană (92,3%), italiana fiind a doua cea mai răspândită (2,1%), iar albaneza a treia (1,1%).
Evoluția populației este prezentată în tabelul de mai jos: An Populație 1850 1,708 1900 1,728 1970 2,089 1980 1,992 1990 2,171 2000 2,427
Religie Conform recensământului din anul 2000, 728 de persoane (30,0%) erau de religie romano-catolică, în timp ce 1 311 (54,0%) aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Din restul populației, au existat 2 creștini vechi-catolici (reprezentând aproximativ 0,08% din populație) care aparțineau Bisericii Creștine Catolice din Elveția, 22 de persoane (0,91%) care aparțineau Bisericii Ortodoxe și 35 de persoane (1,44%) care aparțineau altei biserici creștine. 55 de persoane (2,27%) erau de religie islamică. Au fost înregistrate 7 persoane (0,29%) care aparțineau altei religii (neincluse în recensământ), 214 persoane (8,82%) nu aparțineau nicioi religii, fiind agnostice sau atee, iar 53 de persoane (2,18%) nu au răspuns la această întrebare.
Situri de patrimoniu de importanță națională Gasthaus Adler, Kehlhof, Biserica Sfântul Albin și așezarea preistorică de pe țărm de la Westerfeld/Büge sunt înscrise pe lista siturilor de patrimoniu elvețian de importanță națională. Satele Ermatingen și Triboltingen, precum și regiunea Untersee (care include localitățile Ermatingen, Gottlieben, Kreuzlingen, Salenstein și Tägerwilen) sunt incluse în Inventarul siturilor de patrimoniu elvețian.
Personalități , director de echipă de Formula 1 și investitor.
Note
Referințe
Vezi și Listă de localități din cantonul Thurgau
Legături externe
Categorie:Localități din cantonul Thurgau Categorie:Comune din cantonul Thurgau