Criza secolului al III-lea, cunoscută și sub numele de Anarhia Militară sau Criza Imperială, a fost o perioadă din istoria romană în care Imperiul Roman aproape s-a prăbușit sub numeroasele conflicte interne, probleme sociale și dificultăților economice. La apogeul crizei, statul roman s-a divizat în trei entități politice distincte și rivale. În mod convențional, această perioadă este încadrată între moartea împăratului Severus Alexander (235 d.Hr.) și accederea la putere a lui Dioclețian (284 d.Hr.). Schimbările provocate de această criză au fost atât de profunde încât au marcat tranziția istorică de la Antichitatea Clasică la Antichitatea Târzie.