George Cantacuzino, cunoscut și ca Georges Cantacuzène, Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Egor Kantakuzen, Gheorghi Matveevici Kantakuzen (în , în ; ), a fost un prinț rus cu educație grecească, descendent al familiei fanariote Cantacuzino, colonel în armata rusă, moșier și membru important al Eteriei.
Informații biografice S-a născut la Iași în 1786 și era fiul boierului Matei Cantacuzino (1750-1817), mare vornic al Moldovei, funcționar al Imperiului Rus, și al Raliței Callimachi, fiica domnului Moldovei Grigore Callimachi. A avut ca frați mai mari pe Alexandru, Ioan, Constantin, Grigorie și Dimitrie, fiind mezinul familiei. A fost colonel în armata rusă și a servit într-un corp militar la Voznesensk, unde deținea întinse proprietăți, dăruite tatălui său de Ecaterina cea Mare.Panaghiotopoulos (2015), p. 17. S-a remarcat ca ofițer în timpul Războiului Patriotic din 1812 împotriva armatei invadatoare a lui Napoleon. A fost francmason și membru al unei loji masonice din Kiev.Panaghiotopoulos (2015), p. 21.
A fost inițiat în Eterie de Nicolae Ipsilanti la Kiev, în 1820, și a făcut parte din statul-major al lui Alexandru Ipsilanti, având gradul de „Șef al consacraților”.Panaghiotopoulos (2015), p. 24. A participat la toate acțiunile pregătitoare care au precedat proclamarea Războiului de Independență al Greciei și a negociat aderarea domnului Țării Românești Mihail Suțu la cauza greacă.Panaghiotopoulos (2015), p. 54. După eșecul revoluției din Țara Românească, a fost trimis în Moldova cu misiunea de a organiza rezistența împotriva pașalelor otomane din regiune. În Bătălia de la Sculeni, deși fortificase fortăreața de acolo, s-a retras pe teritoriul rus deoarece nu era de acord cu tactica planificată, după ce și-a informat camarazii și i-a îndemnat să facă același lucru.Panaghiotopoulos (2015), p. 26.
După participarea sa nereușită la mișcare, i s-a ordonat să părăsească teritoriul rus, astfel că s-a stabilit la Dresda, unde se afla deja fratele său. În 1833 s-a stabilit la Atena, unde a cumpărat mai multe proprietăți imobiliare și întinse suprafețe de teren. În cartierul Metaxurghio a construit Palatul Cantacuzino, a cărui construcție nu a fost însă finalizată niciodată conform planurilor inițiale ale lui Theophil von Hansen. În 1836 a plecat, din motive necunoscute, în Moldova. Deținea o importantă colecție de obiecte antice.
A murit în 1857 în Basarabia. A fost căsătorit cu prințesa Elena Mihailovna Gorceakova, sora prințului Aleksandr Mihailovici Gorceakov, cancelar și ministru de externe al Imperiului Rus. Cei doi au avut șapte copii, printre care:
Lev (1818–1874). Mihail (1827–1880). Mihail (1858–1927), general-locotenent. S-a căsătorit cu Olga de Schleswig-Holstein-Gottorp, fiica nelegitimă a lui Nicolae Nicolaevici al Rusiei, fratele țarului Alexandru al II-lea. Grigori. Olga (1830–1903).
Descendenții săi s-au remarcat în Rusia, iar în prezent ramuri ale familiei se găsesc și în Franța.
Note
Legături externe
Categorie:Familia Cantacuzino Categorie:Militari ruși Categorie:Nașteri în 1786 Categorie:Decese în 1857