Factorul de disponibilitate al unei centrale electrice este durata în care aceasta produce energie electrică, împărțită la durata în care a fost planificată să producă energie electrică. În domeniul ingineriei fiabilității, factorul de disponibilitate este cunoscut drept , . Factorul de încărcare al unei centrale include numeroși alți factori care determină duratele în care centrala este planificată să producă energie electrică. O centrală fotovoltaică nu este planificată să funcționeze pe timp de noapte, prin urmare mentenanța neplanificată efectuată după apusul soarelui nu afectează factorul de disponibilitate.

Perioadele de generare în care are loc doar o producție parțială din capacitatea planificată pot fi sau nu deduse din factorul de disponibilitate. Un exemplu de generare parțială este o centrală electrică cu patru turbine instalate, planificate să funcționeze concomitent, dar la care una dintre turbine necesită ulterior mentenanță neplanificată. Atunci când se fac deduceri, indicatorul se numește factor de disponibilitate echivalent (EAF).

Disponibilitatea unei centrale electrice variază semnificativ în funcție de tipul de combustibil, proiectarea centralei și modul în care este exploatată aceasta. În condiții egale, centralele care sunt exploatate mai puțin frecvent au factori de disponibilitate mai ridicați, deoarece necesită mai puțină mentenanță și deoarece mai multe inspecții și lucrări de întreținere pot fi programate în perioadele de inactivitate. Majoritatea termocentralelor, cum ar fi cele pe cărbune, geotermale și nucleare, au factori de disponibilitate între 70% și 90%. Centralele mai noi au tendința de a avea factori de disponibilitate semnificativ mai ridicați, însă mentenanța preventivă este la fel de importantă ca îmbunătățirile de proiectare și tehnologie. Turbinele cu gaze au factori de disponibilitate relativ ridicați, variind între 80% și 99%. Turbinele cu gaze sunt utilizate frecvent pentru , centrale de cogenerare și în prima treaptă a termocentralelor cu ciclu combinat.

Inițial, termenul factor de disponibilitate era utilizat doar pentru centralele electrice care depindeau de o alimentare activă și controlată cu combustibil, de regulă fosil sau, ulterior, și combustibil nuclear. Apariția energiei regenerabile, cum ar fi hidroenergia, energia eoliană și solară, care funcționează fără o alimentare activă și controlată cu combustibil și care se opresc atunci când sursa lor naturală de energie își încetează aportul, necesită o delimitare mai atentă între factorul de disponibilitate și factorul de încărcare. Prin convenție, astfel de perioade fără producție sunt luate în calcul la factorul de încărcare, dar nu și la factorul de disponibilitate, care rămâne astfel definit în funcție de o alimentare activă și controlată cu combustibil, alături de factori ce țin de fiabilitate și mentenanță. O turbină eoliană nu poate funcționa la viteze ale vântului care depășesc o anumită limită, lucru care este penalizat în factorul său de disponibilitate. Conform acestei definiții, turbinele eoliene moderne, care necesită foarte puțină mentenanță, au factori de disponibilitate foarte ridicați, de până la aproximativ 98%. , care au puține componente mobile sau deloc și la care inspecțiile și lucrările de mentenanță planificate pot fi efectuate pe timp de noapte, au un factor de disponibilitate ce se apropie de sau este egal cu 100% atunci când soarele strălucește.

Note

Bibliografie Institute of Electrical and Electronics Engineers. Std 762-2006 - IEEE Standard Definitions for Use in Reporting Electric Generating Unit Reliability, Availability, and Productivity

Vezi și

Factor de încărcare

Disponibilitate înaltă

Ingineria fiabilității Uptime

Categorie:Tehnologie Categorie:Energie