Organizația Unională a Pionierilor „Vladimir Ilici Lenin” denumită pe scurt Tinerii Pionieri, a fost o organizație de tineret a Uniunii Sovietice destinată copiilor și adolescenților cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani, care a funcționat între 1922 și 1991.

Istoric

După Revoluția din Octombrie din 1917, unii cercetași s-au alăturat bolșevicilor, ceea ce avea să ducă mai târziu la înființarea unor organizații de tip „cervctași”, modificate însă din punct de vedere ideologic, precum ЮК (Юные Коммунисты, adică „tinerii comuniști”) și altele.

În timpul Războiului Civil Rus din 1917 până în 1921, majoritatea liderilor cercetașilor și mulți cercetași de rând au luptat în rândurile Armatei Albe și ale intervenționiștilor împotriva Armatei Roșii.

Acei cercetași care nu au dorit să accepte noul sistem sovietic au părăsit Rusia (precum Oleg Pantiuhov și alții), sau au intrat în clandestinitate. Înființarea Tinerilor Pionieri Cu toate acestea, activitatea clandestină de cercetășie nu a durat mult. Uniunea Tineretului Comunist Rus (Российский коммунистический союз молодёжи RKSM, cunoscută ulterior sub numele de Komsomol) a luptat cu tenacitate împotriva rămășițelor mișcării de cecetășie. Între 1918 și 1920, cel de-al doilea, al treilea și al patrulea Congres panruse ale RKSM au decis să eradice mișcarea de cecetășie și să creeze o organizație de tip comunist, care să îi cuprindă pe copiii și tinerii sovietici sub umbrela sa. Această organizație urma să educe în mod corespunzător tinerii în spiritul învățăturilor comuniste

În numele Sovietului Comisarilor Poporului sovietic, Nadejda Krupskaia (soția lui Vladimir Lenin și comisarul poporului pentru educație) a fost una dintre principalele susținătoare ale cauzei mișcării pionierilor. În 1922, ea a scris un eseu intitulat „Uniunea Rusă a Tineretului Comunist și mișcarea cercetașilor”. Cu toate acestea, chiar șefii de cercetași rămași au fost cei care au susținut Komsomolul și Armata Roșie — precum Innokentii Jukov și alții din jurul grupului „Frații Focului” al lui Nikolai Fatianov —, care au introdus denumirea de „pionier” și au convins Komsomolul să păstreze deviza cercetașilor „Oricând gata!” și să-l adapteze la „Întotdeauna gata!” ca deviză și slogan al organizației .

Cu doar câteva zile înainte de conferința Komsomolului, șefii de cercetași din Moscova au adoptat o „Declarație a șefilor de cercetași din Moscova privind problema înființării unei mișcări pentru copii în RSFSR” " pe 13 mai 1922. Astfel, ei au propus ca sistemul de cercetași să servească drept bază pentru noua organizație comunistă destinată copiilor și ca acesteia să i se dea denumirea de „Tinerii Pionieri”. Principala contribuție a șefilor de cercetași a fost introducerea noii expresii sistemul cercetașesc în discursul privind organizațiile comuniste pentru copii și tineri. Prin aceasta, ei au evitat desființarea organizației de cercetași, așa cum s-ar fi întâmplat, mai devreme sau mai târziu, cu orice organizație care se opunea Komsomolului. Pe 19 mai 1922, cea de-a doua Conferință Unională a Komsomolului a adoptat propunerile șefilor de cercetași și a hotărât să „abordeze problema unei mișcări pentru copii, folosind sistemul reorganizat al cercetașiei”. În anii care au urmat, mulți dintre foștii șefi de cercetași rămași, care au devenit ulterior primii lideri ai mișcării pionierilor în zonele lor respective, au înființat grupuri de pionieri și i-au format pe viitorii lideri ai mișcării pionierilor în cadrul acestora. Data de 19 mai 1922 a fost considerată ulterior ziua de naștere a Organizației Unionale a Pionierilor (Всесоюзная пионерская организация) și este sărbătorită în mod oficiaql ca Ziua Pionierilor. Până în octombrie 1922, unitățile de pionieri din întreaga țară au fost unite pentru a forma Organizația Tinerilor Pionieri „Spartak” (), căreia i s-a acordat oficial titlul onorific „V. I. Lenin” printr-o decizie a Comitetului Central al Komsomolului din 21 ianuarie 1924, devenind Organizația Tinerilor Pionieri „Spartak” Vladimir Lenin. Din martie 1926, aceasta a purtat denumirea de Organizația Unională a Pionierilor „Vladimir Ilici Lenin”. Dezvoltarea

Până la jumătatea anului 1923, tânăra organizație număra 75.000 de membri și sute de instructori adulți și adolescenți cu experiență. Printre alte activități, unitățile de Tinerilor Pionieri, sprijinite de membrii Komsomolului și de conducerea de la toate nivelurile, au jucat un rol important în eradicarea analfabetismului (politica ) începând din 1923. Numărul membrilor era de 161.000 la începutul anului 1924, de 2 milioane în 1926, de 13,9 milioane în 1940 și de 25 de milioane în 1974. Au fost construite numeroase Palate ale Tinerilor Pionieri, care serveau drept centre comunitare pentru copii, cu săli dedicate diverselor cluburi, precum cele de artizanat sau de sport. Au fost organizate mii de tabere ale Tinerilor Pionieri, unde tinerii mergeau în timpul vacanțelor de vară și de iarnă. Toate acestea erau gratuite, fiind finanțate de guvern și de sindicate. În anii 1930, pe măsură ce cultul personalității lui Stalin prindea contur și națiunea devenea o putere economică în plină ascensiune și, ulterior, o superputere militară prin intermediul planurilor cincinale și al extinderii și modernizării forțelor armate, Pionierii erau promovați ca modele ale unei adevărate generații viitoare de tineri socialiști, hotărâți să contribuie la conducerea Uniunii Sovietice către victoria totală a comunismului pe plan intern, în toate sectoarele societății.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pionierii au contribuit la efortul de război după puterile lor. Mii dintre ei au murit în lupte ca personal militar și în cadrul mișcării de rezistență împotriva Germaniei naziste pe teritoriile ocupate, în calitate de partizani și pionieri care acționau sub acoperire în orașele și localitățile ocupate de inamic, chiar și în lagărele de concentrare. Patru pionieri aveau să primească ulterior titlul de Erou al Uniunii Sovietice, iar nenumărați alții au fost decorați cu diverse ordine de stat, distincții și medalii pentru acte de vitejie și curaj pe câmpul de luptă, în spatele liniilor inamice și în teritoriile ocupate. Pionierii din zonele îndepărtate de operațiunile militare au contribuit la eforturile de pe frontul intern pentru sprijinirea bărbaților și femeilor care luptau pe front, precum și la pregătirea pentru îndeplinirea cerințelor serviciului militar obligatoriu în timp de război.

În zilele noastre În urma destrămării Uniunii Sovietice și a interzicerii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice de către Boris Elțîn în 1991, organizația s-a desființat și ea. Cu toate acestea, Partidul Comunist al Federației Ruse a avut o organizație succesoare care a utilizat aceleași uniforme și aceeași structură ca și pionierii inițiali.

În urma invadării Ucrainei, ca parte a inițiativei „Marea Schimbare”, Guvernul rus a organizat o paradă în Piața Roșie pe 22 mai 2022, pentru a comemora cea de-a 100-a aniversare a Pionierilor și cea de-a 104-a aniversare a Komsomolului. Cu această ocazie, a fost înființată oficial o nouă organizație, Mișcarea primilor, la care s-au înscris 5.000 de copii. Organizația, condusă de stat, păstrează uniformele pionierilor sovietici și folosește în mod deschis secera și ciocanul și bustul lui Lenin pe steagurile sale.. Vladimir Putin a declarat într-un discurs ținut la miting: „[ideea mișcării a fost] exclusiv a Administrației Prezidențiale.” . Diverși comentatori politici ruși, de la cosmonautul Aleksandr Volkov până la prezentatorul de radio Serghei Dorenko, și-au exprimat sprijinul față de noua mișcare, afirmând că aceasta va insufla valori patriotice copiilor și îi va împiedica să devină elemente subversive față de statul rus. Guvernul rus a estimat că 18 milioane de copii ruși ar putea adera la noua organizație a pionierilor pentru ca să dezvolte „activități creative și semnificative din punct de vedere social, calități morale înalte, precum și dragoste și respect pentru Patrie”. Ghennadi Ziuganov, liderul Partidului Comunist al Federației Ruse, și-a exprimat sprijinul față de organizația care moștenește tradiția pionierilor.

Structura Până în 1942, principala sa formațiune era „detașamentul Tinerilor Pionieri”, care pe atunci era alcătuit, de obicei, din copii care frecventau aceeași școală secundarăCatriona Kelly, Children's World: Growing Up in Russia, 1890-1991, Yale University Press, New Haven, 2007, pp. 95–102. Isbn 978-0300112269

Din 1942 până în octombrie 1990 (când organizația a fost desființată), „detașamentul” (отряд) era format din copii care făceau parte din aceeași clasă dintr-o școală, iar o școală era denumită drujina (echipă) a Tinerilor Pionieri. Echipele mai mari erau împărțite în subunități numite zveno („verigă de lanț”). Exista, de asemenea, o structură pe categorii de vârstă: copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 11 ani erau denumiți „Tineri Pionieri” de primul nivel, copiii cu vârsta cuprinsă între 11 și 12 ani erau „Tineri Pionieri” de al doilea nivel, tinerii cu vârsta cuprinsă între 9 și 15 ani erau „Tineri Pionieri” de al treilea nivel. La vârsta de 14 ani, Tinerii Pionieri puteau adera la Komsomol, cu o recomandare din partea grupului lor de Tineri Pionieri.

Principalul organism de conducere era Sovietul Central al organizației Tinerilor Pionieri din Uniunea Sovietică, care funcționa sub conducerea principalului organism de conducere al Komsomolului. Ziarul său oficial era Pionerskaia Pravda.

Obiectivele principale și cerințele pentru calitatea de membru Obiectivele și îndatoririle principale ale Tinerilor Pionieri, precum și cerințele de aderare, erau specificate în Regulamentul organizației Tinerilor Pionieri din Uniunea Sovietică, în jurământul solemn (depus de fiecare Tânăr Pionier care se alătura organizației), în Regulile Tinerilor Pionieri, și în deviza Tinerilor Pionieri, Всегда готов! („Întotdeauna gata!”). Au existat două revizuiri majore ale acestora: în 1967 și 1986.

În clasa a III-a, copiilor li se permitea să se înscrie în Organizația Tinerilor Pionieri, proces care se desfășura în grupuri, în cadrul unei ceremonii solemne, adesea la Palatul Pionierilor. Doar cei mai buni elevi erau acceptați în primul grup, iar cei puțin mai puțin avansați la învțătură sau cu un comportament mai puțin exemplar erau acceptați în al doilea grup, câteva săptămâni mai târziu. Elevii cu cel mai prost comportament sau cu rezultate slabe la învățătură primeau timp să „recupereze” și puteau fi admiși abia în clasa a IV-a, la un an după primul grup de colegi de clasă. În conformitate cu doctrina sovietică a ateismului de stat, „Manualul liderului Tinerilor Pionieri” preciza că „fiecare pionier urma să amenajeze acasă un colț al ateului cu imagini, poezii și citate antireligioase”, în contrast cu tradiționalele „colțuri cu icoane ortodoxe rusești”. Tinerii Pionieri, „în calitate de reprezentanți ai ateismului și ai schimbării politice, s-au confruntat cu o rezistență foarte mare în zonele rurale”. În același spirit, unii elevi au refuzat să se alăture organizației din cauza promovării de către aceasta a ateismului marxist-leninist

Simboluri, atribute, ritualuri și tradiții

Principalele simboluri ale Tinerilor Pionieri erau steagul roșu, drapelul, cravata roșie a Tinerilor Pionieri și insigna organizației. Atribute: trompeta, toba, uniforma organizației (cu insigne de grad). Printre ritualurile și tradițiile organizației se numărau: salutul Tinerilor Pionieri, parada Tinerilor Pionieri, serviciul de gardă la steag și ridicarea steagului. Cele mai răspândite tradiții erau adunările Tinerilor Pionieri (de obicei în jurul unui foc de tabără, asemănătoare cu le cercetașilor) și festivalurile.

Uniforma