Filip Xenopol

Filip D. Xenopol (menționat și ca Felix Xenopol, F. D. Xenopol, Filipe Xenopole; ) a fost un arhitect român, activ la sfârșitul secolului al XIX-lea.

A fost unul dintre cei 24 de arhitecți care au fondat Societatea Arhitecților Români în 1891 și a proiectat clădiri publice, comerciale și rezidențiale, în special în București, între care Pasajul Macca-Villacrosse. A fost fratele istoricului Alexandru D. Xenopol, al diplomatului Nicolae D. Xenopol și al scriitoarei Adela Xenopol.

Biografie Filip s-a născut la 8 septembrie 1851, la Iași, fiind fiul lui Dimitrie Xenopol (1802–1874), care purtase inițial numele Brunswick, și al Mariei Vasiliu (1824–1912). Mama sa era fiica unui fabricant de țigle și olane din Iași, iar bunica maternă, născută Stamati, era originară din Basarabia. Xenopol a urmat studii de arhitectură în Germania. Mihai Sorin Rădulescu indică Münchenul drept orașul în care acesta a studiat, în timp ce Dicționarul universal al arhitecților al lui Paul Constantin, citat în același studiu, menționează Berlinul.Mihai Sorin Rădulescu, „Arhitectul Filip Xenopol, un frate mai puțin cunoscut al istoricului A. D. Xenopol”, în Dosarele Istoriei, anul XII, nr. 3 (127), 1 martie 2007, pp. 36–40.

În mai 1882, Xenopol a fost numit agent al Societății Române de Construcțiuni și Lucrări Publice pentru Iași și Moldova superioară. În această calitate, primea propuneri și oferea informații și explicații persoanelor interesate de încheierea unor contracte de construcții, având program de lucru la biroul Epitropiei Casei Sf. Spiridon din Iași.„Publicațiune”, în Curierul, anul al X-lea, nr. 50, 5 mai 1882, p. 1. La 10 octombrie același an a participat la un Congres economic desfășurat la Iași, la care au luat parte 266 de reprezentanți ai unor societăți economice, comerciale și de ajutor mutual din aproape toate județele țării. În cadrul congresului, Constantin I. Arion (tatăl lui Constantin C. Arion) a fost ales președinte provizoriu, Constantin Porumbaru președinte, George Panu vicepreședinte, iar Nicolae Kirilov și Xenopol secretari ai biroului.„Congresul economic”, în Telegraful Român, 16 octombrie 1882, nr. 121, pp. 482-483.

În 1883, Xenopol făcea parte, în calitate de arhitect, din Consiliul Școalei Artelor Frumoase din Iași, prezidat de Gheorghe Panaiteanu-Bardasare. Din consiliu mai făceau parte pictorul Emanoil Bardasare, D. Gherghely și Nicolae Gane.Liviu Papuc, „Edilul Nicolae Gane”, în Convorbiri Literare, nr. 11, noiembrie 2017, pp. 141–142. În 1887, Filip Xenopol a trimis Academiei Române un inel datat 1639, atribuit lui Ioan, fiul lui Vasile Lupu, căruia tatăl său încercase în acel an să-i obțină tronul Țării Românești.„Ce e nou?”, în Familia, anul XXIII, nr. 24, 14 iunie 1887, p. 286.

Printre principalele sale lucrări din București s-a numărat ansamblul cunoscut în epocă drept Pasajul Băncii Naționale, ulterior Pasajul Macca-Villacrosse. Xenopol a realizat planurile și a condus execuția clădirilor și a celor două pasaje acoperite cu sticlă. Ansamblul, cu o formă de potcoavă adaptată configurației neregulate a terenului, dispunea de o structură metalică ce susținea acoperișul din sticlă colorată și cuprindea 53 de spații comerciale și 30 de apartamente. Lucrările au fost executate în aproximativ cinci luni, pasajul fiind inaugurat în 1891. Construcția a fost apreciată în presa vremii atât pentru concepția arhitecturală, cât și pentru rapiditatea execuției.„Pasagiul Băncei Naționale”, în Voința Națională, 28 decembrie 1891, nr. 2158, p. 2.„Arhitectura în presa secolului trecut”, în Arhitectura, anul XXIII, nr. 3, 1975, p. 54.

S-a numărat printre fondatorii societății anonime „Baia Centrală”, constituită în vederea construirii la București a unui institut de hidroterapie și a unui stabiliment de băi igienice și medicale, pe strada Enei (astăzi strada Biserica Enei),„Curierul serei”, în Lupta, 16 martie 1895, nr. 2536, p. 3. în apropierea actualei Universități de Arhitectură. Societatea dispunea de un capital de 500.000 de lei (aprox. 85 de milioane de lei în prezent), împărțit în 5.000 de acțiuni, Xenopol fiind totodată unul dintre principalii subscriitori ai primei emisiuni de acțiuni.„Un institut de hidroterapie”, în Evenimentul, 2 aprilie 1895, nr. 625, p. 3.

A fost arhitect-șef al Eforiei Spitalelor Civile până la moartea sa, fiind succedat în această funcție de Dimitrie Maimarolu.„Ultime informații”, în Timpul, 24 august 1895, nr. 189. În ultima perioadă a vieții a fost implicat în proiectarea și conducerea lucrărilor de construire a Palatului administrativ și de justiție al județului Râmnicu Sărat. După moartea sa, lucrările și obligațiile contractuale au fost preluate de arhitectul Constantin Băicoianu.Marius Neculae, Ștefan Torcărescu, „120 de ani de la inaugurarea Palatului Administrativ și de Justiție din Râmnicu Sărat (1897–2017)”, în Spații Culturale, nr. 54, septembrie–octombrie 2017, p. 5.„Acte oficiale”, în Voința Națională, 26 august 1895, nr. 3221, p. 2. miniatura|Cavoul fraților Filip și Nicolae Xenopol, din Cimitirul Bellu

Familia și decesul Xenopol s-a căsătorit cu Florica Gane, fiica lui Matei Gane, fost prefect de Botoșani și Iași. Nicolae Gane era văr primar cu tatăl acesteia. Cuplul a avut trei fii: Dimitrie (1883–1961), Matei (1884–1901) și Radu (1892–1961). Matei Xenopol, mort la vârsta de 17 ani, publicase deja la Paris trei studii de geografie, între care lucrări despre cutremure și geografia Polineziei Franceze, iar Radu Xenopol a devenit industriaș.

Filip murit la data de 14/26 iulie 1895 la Băile Govora,„Informațiuni”, în Lupta, 15 iulie 1895, nr. 2622, p. 2. unde plecase cu câteva zile înainte pentru a-și îngriji sănătatea în stațiunea balneoclimaterică din localitate, după ce suferise o operație.„Ultime informațiuni”, în Adevĕrul, 16 iulie 1895, nr. 2257, p. 3. A fost înmormântat la 19/31 iulie„Ultime informații”, în Lupta, 19 iulie 1895, nr. 2625, p. 3. în Cimitirul Bellu, București.„Informațiuni”, în Lupta, 18 iulie 1895, nr. 2624, p. 2.„Ultime informațiuni”, în Voința Națională, 16 iulie 1895, nr. 3188, p. 3.

Proiecte miniatura|Pasajul Macca-Villacrosse Opera lui Xenopol se înscrie în arhitectura eclectică a sfârșitului secolului al XIX-lea, cu influențe neorenascentiste și neoclasice inspirate în special de arhitectura franceză. În unele dintre lucrările sale au fost identificate și influențe ale stilului neoromânesc. miniatura|325x325px|Placa de monument istoric a pasajului, care îl menționează drept F. D. Xenopol. Casa lui Dimitrie Alexandru Sturdza, București (1883), realizată pentru omul politic și istoricul Dimitrie A. Sturdza. Clădirea a fost concepută în stil eclectic regional și este monument istoric. Palatul Administrativ din Bacău (1886–1890), realizat pentru administrația județeană. Clădirea, proiectată într-un stil eclectic de factură barocă, găzduiește în prezent Prefectura și Consiliul Județean Bacău. Grand Hotel Continental, Calea Victoriei, București, atribuit lui Filip Xenopol de Toma T. Socolescu și Paul Constantin. Clădirea este una dintre lucrările prin care aceștia îl încadrează între marii arhitecții de orientare eclectică ai epocii. Casa lui Constantin Boerescu, București (1888), parte a actualului ansamblu Boerescu–Cesianu de pe str. C. A. Rosetti nr. 3 / str. Benjamin Franklin nr. 10–12. Constantin Boerescu a fost avocat și om politic. Ansamblul, realizat în stil eclectic regional, a fost modificat ulterior de mai mulți arhitecți și este monument istoric. Casa lui Ștefan Buicliu, actuala str. George Enescu nr. 9, București (1890), realizată pentru medicul Ștefan Buicliu, unul dintre reprezentanții medicinei interne românești și medic al Curții Regale în timpul lui Carol I. Stil eclectic. Proiectul clădirii administrative a Căilor Ferate Române (1890), prezentat la concursul internațional organizat de Direcția CFR. Din cele 13 proiecte depuse niciunul nu a fost considerat executabil, însă Xenopol a obținut premiul al III-lea, după G. Trélat și Paul Belan. Proiectul nu a fost realizat. Pasajul Macca-Villacrosse, București (1890–1891), ansamblu comercial format din două pasaje acoperite, care fac legătura între Calea Victoriei și strada Eugeniu Carada. Cele două ramuri au fost denumite după foștii proprietari ai terenurilor, arhitectul Xavier Villacrosse și negustorul Macca. Casa lui C. Năcescu, str. Sf. Spiridon nr. 19, București (1892). Casa lui I. Bogdan, str. Știrbei Vodă nr. 173, București (1892). Casa lui Scarlat C. Arion, str. Biserica Amzei nr. 6, București (1894), cunoscută ulterior drept Casa Radu Arion. Clădirea a fost realizată în stil neogotic și este monument istoric. Imobilul lui Max Azel, str. Academiei nr. 3–5, București (1894), proiectat inițial drept casă de raport. Proiectul a fost modificat înaintea construirii pentru a găzdui Hotelul Bristol, edificiu realizat în stil Beaux-Arts și clasat ulterior ca monument istoric. Baia Centrală, str. Enei (astăzi str. Biserica Enei), București (1895), proiectată pentru societatea anonimă „Baia Centrală”. Clădirea era destinată unui institut de hidroterapie și unui stabiliment de băi igienice și medicale. Clădirea exista încă în 1930 și a fost demolată după cutremurul din 1977. Casele lui A. Nasta, str. Armenească nr. 33, București (1895), ansamblu rezidențial realizat în stil eclectic regional. Casele doctorului Chiriac, str. Sf. Ionică nr. 8, București (1895). Casele lui W. Staadecker, la intersecția străzilor Smârdan și Sf. Dumitru, București (1895). Palatul administrativ și de justiție al județului Râmnicu Sărat (1895–1897), construit pentru administrația județeană și instituțiile de justiție. Xenopol a proiectat clădirea și a condus începutul lucrărilor, acestea fiind continuate după moartea sa de Constantin Băicoianu. Castelul Ghika din Comănești, județul Bacău, atribuit lui Filip Xenopol de nepotul său, Nicolae D. Xenopol. Clădirea a fost reședința familiei Ghika-Comănești și a fost transformată ulterior în muzeu. Hotelul „Racoviță” din Slănic-Moldova, atribuit de asemenea lui Xenopol de nepotul său Nicolae D. Xenopol.

Note

Bibliografie

Legături externe

Filip Xenopol arhivadearhitectura.ro. Acessat în 16 august 2026. Filip XENOPOL – arhitect al epocii modernizării Bucureștiului vatra-mcp.ro. Publicat în 10 noiembrie 2025. Accesat în 16 august 2026.

Categorie:Nașteri în 1851 Categorie:Decese în 1895 Categorie:Ieșeni Categorie:Familia Xenopol Categorie:Arhitecți români Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu