Janet R. Maslin () o jurnalistă americană care a activat ca critic de film pentru The New York Times din 1977 până în 1999, fiind critic principal în ultimii șase ani, iar apoi critic literar din 2000 până în 2015. În 2000, Maslin a contribuit la înființarea Centrului de Film Jacob Burns din . Ea este președintele consiliului său de administrație.

Educație Maslin a absolvit Universitatea din Rochester în 1970 cu o diplomă de licență în matematică.

Carieră Maslin și-a început cariera ca critic de muzică rock pentru The Boston Phoenix și a devenit redactor și critic de film pentru publicația respectivă. A lucrat, de asemenea, ca freelancer pentru Rolling Stone și a activat la Newsweek.

Maslin a devenit critic de film pentru The New York Times în 1977. Începând cu 1 decembrie 1994, l-a înlocuit pe Vincent Canby în funcția de critic principal de film. Maslin a continuat să recenzeze filme pentru The Times până în 1999, când a părăsit pentru scurt timp ziarul. Cariera sa de critic de film, inclusiv susținerea acordată cinematografiei independente americane, este analizată în documentarul For the Love of Movies: The Story of American Film Criticism (2009). În documentar, criticul de la Entertainment Weekly Lisa Schwarzbaum își amintește entuziasmul de a avea o femeie ca recenzent principal la The New York Times. Într-un interviu acordat în 2005 lui Aaron Aradillas pe Rockcritics.com, Maslin a explicat că a renunțat la recenzarea filmelor din cauza epuizării profesionale, exprimându-și recunoștința că s-a terminat când s-a întâmplat. Cineastul , al cărui debut regizonal în lungmetraj Gummo (1997) a fost numit de Maslin, în mod celebru, „cel mai prost film al anului”, a remarcat că Maslin a încetat să mai lucreze ca critic de film la scurt timp după aceea.

Din 1994 până în 2003, Maslin a fost o invitată frecventă în cadrul emisiunii Charlie Rose, având 61 de apariții în emisiune.

Din 2000, a lucrat ca recenzent de carte pentru The New York Times; din 2015, în calitate de colaborator, spre deosebire de statutul său anterior de critic cu normă întreagă. Începând din 2023, Maslin continuă să recenzeze cărți pentru ziar, deși sporadic. În recenzia sa pentru romanul lui Dennis Lehane, Small Mercies, ea a speculat că acesta ar putea fi ultimul roman al autorului, încheind cu: „În materie de epitafuri, ai putea face mult mai rău.” Printre recenziile sale se numără numeroase descoperiri entuziaste de scriitori de romane polițiste care erau pe atunci necunoscuți, prima evaluare americană a unui roman de și un eseu din 2011 despre memoriile lui Joyce Carol Oates rămase văduvă, A Widow’s Story, care i-a ofensat pe unii dintre admiratorii lui Oates.

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1949 Categorie:Nașteri pe 12 august Categorie:Americani în viață Categorie:Oameni din New York Categorie:Jurnaliste americane Categorie:Critici de film americani Categorie:Critici literari americani Categorie:Critici muzicali americani Categorie:Jurnaliști de presă scrisă Categorie:Absolvenți ai Universității din Rochester