miniatura|O scenă erotică dintr-o frescă din Pompei, 1-50 d.Hr., Muzeul Secret, Napoli. Prostituția a fost practicată în toate culturile antice și moderne. Prostituția a fost descrisă drept „cea mai veche profesie din lume”, deși acest lucru este neverificabil și, cel mai probabil, incorect.

Orientul Apropiat Antic Orientul Apropiat Antic găzduia numeroase altare, temple sau „case ale cerului”, care erau dedicate diferitelor zeități. Aceste altare și temple au fost documentate de istoricul grec Herodot în Istoriile sale, unde prostituția sacră era o practică obișnuită. În regiunea Canaanului, o parte semnificativă a prostituatelor templului erau bărbați. Prostituția masculină era practicată pe scară largă și în Sardinia și în unele culturi feniciene, de obicei în onoarea zeiței Ashtart. Înregistrări sumeriene datând din cca. 2400 î.Hr. este cea mai veche mențiune înregistrată a prostituției ca ocupație. Acestea descriu un bordel de templu administrat de preoți sumerieni în orașul Uruk. Acest kakum, sau templu, era dedicat zeiței Iștar și găzduia trei clase de femei. Prima clasă de femei avea permisiunea doar de a efectua ritualuri sexuale în templu: a doua clasă avea acces la teren și se ocupa de vizitatori; iar a treia și cea mai joasă clasă locuia pe terenul templului. Clasa a treia era, de asemenea, gratuită pentru a găsi clienți pe străzi.Herodotus, The Histories 1.199, tr A.D. Godley (1920)

În anii următori, se știa că prostituția sacră și clasificări similare pentru femei au existat în Grecia, Roma, India, China și Japonia. Astfel de practici au luat sfârșit când împăratul Constantin, în anii 320 d.Hr., a distrus templele zeițelor și a înlocuit practicile religioase cu creștinismul.Eusebius, Life of Constantine, 3.55 and 3.58

Prostituția era un lucru obișnuit în Israelul antic. Există o serie de referințe la prostituție în Biblia ebraică. Povestea biblică a lui Iuda și Tamar oferă o descriere a prostituției practicate în acea perioadă. În această poveste, prostituata așteaptă călătorii la marginea unui drum. Aceasta își acoperea fața pentru a se identifica drept prostituată. În loc să fie plătită în bani, ea cere un ied și apă. Aceasta ar fi fost echivalentul unui preț ridicat, arătând că doar proprietarul bogat al numeroaselor turme și-ar fi putut permite să plătească pentru o singură întâlnire sexuală. Conform acestui sistem, dacă călătorul nu are vitele la el, trebuie să-i dea femeii obiecte de valoare ca garanție până când îi este livrat un ied. Femeia din poveste nu era o prostituată legitimă, ci era de fapt nora văduvă a lui Iuda, care a încercat să-l păcălească pe Iuda să o lase însărcinată. Într-o poveste biblică ulterioară găsită în Cartea lui Iosua, o prostituată din Ierihon pe nume Rahab îi ajută pe spionii israeliți oferindu-le informații despre situația socio-culturală și militară actuală. Rahab cunoștea bine aceste lucruri datorită popularității sale în rândul nobililor de rang înalt. Spionii israeliți au promis, în schimbul acestor informații, că o vor salva pe ea și familia ei în timpul invaziei militare plănuite dar numai dacă ea va păstra secrete detaliile contactului ei cu ei. Ea lăsa un semn la reședința ei care le indica soldaților care înaintau să nu-i atace pe oamenii dinăuntru. Când poporul Israel a cucerit Canaanul, ea s-a convertit la iudaism și s-a căsătorit cu un membru proeminent al poporului. ()

Note

Categorie:Amante regale Categorie:Istoria sexualității umane Categorie:Femei în istorie Categorie:Istorie socială Categorie:Prostituție