Candyman (film din 1992)

Candyman este un film de groază supranatural și gotic urban american din 1992, scris și regizat de Bernard Rose, avându-i în distribuție pe Virginia Madsen, Tony Todd, Xander Berkeley, Kasi Lemmons și Vanessa Estelle Williams. Bazat pe povestirea The Forbidden de Clive Barker, filmul urmărește o studentă la masterat din Chicago care își pregătește lucrarea de dizertație despre folclor și legende urbane. Cercetarea o conduce la legenda lui „Candyman”, fantoma cu un cârlig în loc de mână a unui artist de culoare, fiu al unui fost sclav, care a fost ucis la sfârșitul secolului al XIX-lea din cauza relației sale cu fiica unui bărbat alb înstărit. Acesta apare acum de fiecare dată când cineva îi rostește numele de cinci ori în fața oglinzii.

Filmul a prins contur în urma unei întâlniri ocazionale între Rose și Barker, cel din urmă finalizându-și ulterior propria adaptare cinematografică, Nightbreed (1990). Rose și-a arătat interesul pentru povestirea „The Forbidden” a lui Barker, iar autorul a fost de acord să-i cedeze drepturile de ecranizare. Spre deosebire de povestirea originală, care aborda tema sistemului de clase din Marea Britanie în Liverpoolul contemporan, Rose a ales să mutăm acțiunea în ansamblul de locuințe sociale Cabrini-Green din Chicago, concentrându-se în schimb pe problemele rasiale și de clasă socială din cartierele defavorizate ale Statelor Unite.

Candyman a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 1992 și a fost lansat în cinematografe pe 16 octombrie 1992 de TriStar Pictures. Filmul s-a bucurat de recenzii favorabile și a obținut încasări de peste 25 de milioane de dolari în Statele Unite, fiind considerat de o parte a criticii un clasic contemporan al cinematografiei de groază. Acesta a fost urmat de trei continuări: Candyman: Farewell to the Flesh (1995), Candyman 3: Day of the Dead (1999) și Candyman (2021), ultimul fiind o urmare directă a filmului original.

Rezumat

Helen Lyle este o studentă la masterat în antropologie la Universitatea Illinois din Chicago. În timp ce cercetează legendele urbane, aceasta află despre Candyman, un spirit care ucide pe oricine îi rostește numele de cinci ori în fața unei oglinzi. Helen descoperă detalii despre o crimă recentă din ansamblul de locuințe sociale Cabrini-Green, precum și despre alte câteva omoruri pe care localnicii le atribuie lui Candyman. Sceptice, Helen și prietena ei Bernadette Walsh repetă numele lui Candyman în fața oglinzii din baia lui Helen, însă fără niciun rezultat.

Helen și Bernadette lucrează împreună la o lucrare de dizertație despre modul în care locuitorii din Cabrini-Green se folosesc de legenda lui Candyman pentru a face față inegalității rasiale. Ele vizitează locul celei mai recente crime, unde Helen descoperă o încăpere în care au fost lăsate dulciuri pentru Candyman. Ulterior, cele două iau un interviu vecinei victimei, Anne-Marie McCoy, o mamă singură care își crește fiul sugar, Anthony. Mai târziu, Helen și soțul ei, Trevor, alături de Bernadette, iau cina cu profesorul Phillip Purcell, un expert în mitul lui Candyman. Acesta le dezvăluie că „Candyman” a fost un bărbat de culoare născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiul unui sclav, care a ajuns un pictor renumit. După ce s-a îndrăgostit de o femeie albă pe care a lăsat-o însărcinată, tatăl acesteia a trimis o mulțime violență să-l linșeze. Aceștia i-au tăiat mâna dreaptă cu un ferăstrău și l-au uns cu faguri de miere furați dintr-o stupină, atrăgând albine care l-au înțepat până la moarte. Cadavrul i-a fost ars pe un rug ridicat chiar pe locul unde ulterior a fost construit ansamblul Cabrini-Green.

Când Helen se întoarce la Cabrini-Green, un băiețel pe nume Jake îi povestește despre un incident în care un băiat cu dizabilități intelectuale a fost castrat de Candyman într-o toaletă publică. Helen investighează locul faptei, unde un bărbat care susține că este Candyman o lovește violent cu un cârlig. Ea își identifică atacatorul la poliție, iar autoritățile recunosc în el liderul unei bande locale și îl pun sub acuzare pentru crimele atribuite lui Candyman. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, adevăratul Candyman îi apare lui Helen într-o parcare subterană și o hipnotizează. El îi explică faptul că, din cauză că i-a compromis legenda, este nevoit să verse sânge inocent pentru a o menține vie. Helen își pierde cunoștința și se trezește în apartamentul lui Anne-Marie, acoperită de sânge; găsește câinele rottweiler al acesteia, Annie, decapitat, iar pe micul Anthony dispărut. Anne-Marie o atacă pe Helen, iar în timpul luptei Helen o înjunghie pe Anne-Marie. Poliția sosește la fața locului și o arestează pe Helen.

După ce Trevor plătește cauțiunea pentru a o elibera din închisoare, Helen îl observă pe Candyman într-o fotografie pe care o făcuse la Cabrini-Green. Candyman pătrunde în apartamentul lui Helen și o taie la gât, făcând-o să sângereze și să-și piardă cunoștința. Bernadette sosește la apartament, iar când Helen își revine, realizează că Candyman a ucis-o pe Bernadette. Considerată vinovată de această crimă, Helen este internată într-un spital de psihiatrie. O lună mai târziu, în timpul unei evaluări pregătitoare pentru proces, Helen încearcă să-și dovedească nevinovăția invocându-l pe Candyman; acesta apare și îl ucide pe psihiatru. Candyman o eliberează apoi pe Helen din chingi, permițându-i să evadeze.

Helen se întoarce la apartamentul ei și descoperă că Trevor locuiește acum cu una dintre studentele sale, Stacey. Helen îl înfruntă, apoi se precipită spre Cabrini-Green pentru a-l salva pe Anthony. Când îl găsește pe Candyman în bârlogul său, acesta o informează că doar dacă i se predă, siguranța lui Anthony va fi garantată. Oferindu-i nemurirea, Candyman își deschide paltonul, dezvăluindu-i o cutie toracică învăluită în albine. Roii de albine îi ies din gură și i se scurg pe gât în timp ce o sărută. El dispare împreună cu Anthony, iar Helen se trezește și descoperă o pictură murală care îl înfățișează pe Candyman alături de iubita lui. Helen seamănă izbitor cu aceasta, sugerându-se că ar fi reîncarnarea ei.

Candyman îi promite că îl va elibera pe Anthony dacă Helen îl ajută să semene din nou teroare printre locuitorii din Cabrini-Green. Încercând să-și reaprindă legenda, Candyman își calcă promisiunea și încearcă să-i arunce pe amândoi în flăcările unui rug. Helen îl înjunghie pe Candyman cu o scândură aprinsă. Focul îl distruge pe Candyman, iar Helen moare în timp ce reușește să-l salveze pe Anthony. Locuitorii cartierului, în frunte cu Anne-Marie și Jake, vin să-și ia rămas-bun la înmormântarea lui Helen.

Acasă, doborât de durere și macinat de vinovăție, Trevor se privește în oglindă și îi rostește numele lui Helen de cinci ori. Spiritul răzbunător al lui Helen își face apariția și îl ucide folosind cârligul lui Candyman, iar Stacey, cuprinsă de isterie, îi descoperă ulterior cadavrul în cadă. În bârlogul lui Candyman apare o nouă pictură murală, înfățișând-o pe Helen îmbrăcată în alb și cu părul cuprins de flăcări.

Distribuție Virginia Madsen – Helen Lyle Tony Todd – Candyman Xander Berkeley – Trevor Lyle Vanessa Estelle Williams – Anne-Marie McCoy Kasi Lemmons – Bernadette „Bernie” Walsh DeJuan Guy – Jake Gilbert Lewis – detectivul Frank Valento Carolyn Lowery – Stacey – dr. Burke Marianna Elliott – Clara – Billy – Phillip Purcell Bernard Rose – Archie Walsh Eric Edwards – Harold – polițista Latesha Martin și Lanesha Martin – Anthony McCoy Terrence Riggins – liderul bandei

Producție

Povestirea lui Barker, a cărei acțiune se desfășura în orașul său natal, Liverpool, aborda segregarea și cultura zonelor urbane sărace. Pentru Candyman, Rose a fost atât de frapat de arhitectura „dinamică” a orașului Chicago și de nivelul ridicat de prejudecăți, încât a decis să schimbe cadrul desfășurării acțiunii din Liverpool în Chicago. Asistat de membrii Comisiei de Film din Illinois, Rose a prospectat diverse locații din Chicago și a descoperit Cabrini-Green, un ansamblu de locuințe sociale de tristă amintire din cauza construcției de proastă calitate, a violenței și a ratei ridicate a jafurilor. Proiectul rezidențial era amplasat chiar între cartiere de lux, ceea ce însemna că personajul Helen putea simți haosul din Cabrini-Green din siguranța propriului apartament aflat la mică distanță. Această americanizare a poveștii a transformat Candyman într-o poveste de dragoste interrasială, în care locuitorii din ghetou devin victimele ucigașului eponim. Prin această schimbare, Rose a urmărit să-i prezinte pe cei din cartierele sărace drept oameni obișnuiți care încearcă să supraviețuiască, motiv pentru care a evitat clișeele frecvente în majoritatea producțiilor americane despre ghetouri, precum găștile și drogurile.

Scenariul lui Rose a atras o atenție uriașă în rândul agențiilor de casting, iar Virginia Madsen și Tony Todd au încercat imediat să obțină roluri pentru a avea ocazia de a lucra cu regizorul. Zvonul că Eddie Murphy ar fi fost prima opțiune pentru rolul lui Candyman și că producătorii nu și l-au putut permite a circulat mult timp, însă Rose a infirmat acest lucru în 2021, declarând că ideea nu este „nici pe departe adevărată”. Todd, care era potrivit pentru rolul ucigașului datorită înălțimii sale de 1,96 m și fizicului impunător, și-a amintit că colegii săi au fost sceptici cu privire la acceptarea rolului Candyman din cauza numeroaselor înțepături de albine pe care urma să le sufere. El a perseverat deoarece își dorea să lucreze cu regizorul, declarând: „Mi-am dorit întotdeauna să-mi găsesc propria Fantomă de la Operă”. În timp ce originea lui Candyman nu este menționată în povestirea originală, Todd a fost cel care a conceput povestea din spatele personajului pentru film. Virginia Madsen era prietenă cu Rose și cu soția de atunci a acestuia, , iar Madsen trebuia inițial să joace rolul prietenei lui Helen, Bernie, în timp ce Pigg trebuia să o interpreteze pe Helen. Când s-a luat decizia ca personajul Bernie să fie de culoare, Madsen a pierdut rolul. Chiar înainte de începerea filmărilor, Pigg a aflat că este însărcinată, așa că rolul lui Helen i-a fost oferit lui Madsen. Dacă Madsen nu ar fi putut accepta, producătorul Alan Poul o favoriza pe Sandra Bullock pentru rolul lui Helen.

Trei zile din filmările pentru Candyman s-au desfășurat chiar la Cabrini-Green, în timp ce restul scenelor au fost realizate pe platourile de filmare din Hollywood. Însoțiți de polițiști în haine civile, Todd și Madsen au vizitat clădirile din Cabrini-Green pentru a se documenta în privința rolurilor, experiență care s-a dovedit utilă, dar tulburătoare pentru ambii actori. Pentru a-l interpreta pe Candyman, Todd a încercat să compună un „sperietoare primordială” fără a exagera jocul actoricesc, un echilibru destul de greu de obținut. El a colaborat cu pentru aspectul exterior al personajului. La început, Keen i-a cerut lui Todd să poarte un braț drept fals acționat mecanic, dar mișcările acestuia i s-au părut prea rigide. Apoi, Keen a venit cu ideea ca Todd să poarte un cârlig pentru a indica natura supranaturală a lui Candyman, confecționarea protezei durând trei ore. Todd a propus ca personajul să poarte un plasture pe ochi, însă Keen a respins ideea. Pentru a menține bugetul scăzut, Rose i-a cerut responsabilului cu efectele speciale, Martin Bresson, să folosească efecte tradiționale în locul celor optice. Aceeași echipă care a lucrat la filmul Backdraft a proiectat și cadrul pentru scena rugului din Candyman, scenă în care s-au folosit 5 700 l de propan, iar secțiunea principală a instalației măsura 21 m lățime și 9,1 m înălțime.