Killer of Sheep este un film dramatic american din 1978, montat, filmat, scris, produs și regizat de Charles Burnett. Turnat în principal în 1972 și 1973, filmul a fost prezentat în 1977 la Școala de Film a Universității din California, Los Angeles (UCLA), drept lucrarea de disertație a lui Burnett pentru obținerea diplomei de master în arte frumoase.

Filmul urmărește viața cotidiană a lui Stan, un muncitor istovit dintr-un abator, care încearcă să-și întrețină familia în condițiile sărăciei din cartierul Watts al anilor 1970, fără să-și piardă umanitatea. În locul unei narațiuni liniare convenționale, filmul reunește o serie de episoade despre viața clasei muncitoare, copilărie și dificultățile mediului urban. Criticul Dana Stevens a descris construcția filmului ca pe o succesiune de viniete legate atât de liber, încât acesta pare uneori lipsit de narațiune.

Filmat în alb-negru, Killer of Sheep a fost comparat cu neorealismul italian. Filmul nu are acte, arcuri narative sau o evoluție convențională a personajelor. Distribuția este alcătuită în mare parte din interpreți neprofesioniști, printre care numeroși copii. Acțiunea surprinde cartierul Watts la sfârșitul Marii Migrații a populației afro-americane din sudul Statelor Unite. Numeroase personaje s-au născut în Sud sau provin din familii originare de acolo, iar filmul conține mai multe trimiteri la cultura sudistă.

Filmul a avut premiera la Whitney Museum of American Art din New York la 14 noiembrie 1978. Nu a fost distribuit pe scară largă deoarece Burnett nu obținuse drepturile pentru muzica folosită. După restaurarea realizată de UCLA și transferarea peliculei de la 16 la 35 mm, Milestone Film & Video a plătit în 2007 aproximativ 150.000 de dolari pentru licențierea muzicii. Filmul a fost lansat în cinematografe din peste 200 de orașe, la aproape 30 de ani după premieră, iar la sfârșitul anului 2007 a apărut pe DVD.

Restaurarea a fost coordonată de specialistul UCLA Ross Lipman, ediția pe DVD a fost prezentată de Steven Soderbergh, iar distribuția a fost asigurată de Milestone Films. În 1990, Biblioteca Congresului Statelor Unite a inclus filmul în National Film Registry, considerându-l important din punct de vedere cultural, istoric sau estetic.

Rezumat Filmul este alcătuit din episoade legate de viața lui Stan, un muncitor afro-american care locuiește împreună cu familia sa în cartierul Watts din Los Angeles. Stan lucrează într-un abator, unde participă zilnic la sacrificarea oilor și prelucrarea cărnii acestora. Munca grea, lipsurile materiale și insomnia îl lasă aproape permanent epuizat și îl îndepărtează treptat de soția sa și de cei doi copii ai lor, Stan Jr. și Angela. Acasă încearcă să facă reparații mărunte, între care înlocuirea linoleumului din bucătărie, dar rămâne adesea tăcut și absent.

Soția lui Stan observă schimbarea și încearcă să refacă apropierea dintre ei. Într-o seară, cei doi dansează lent în sufragerie pe cântecul ''This Bitter Earth'', interpretat de Dinah Washington. Ea îl mângâie și caută apropierea fizică, însă Stan se desprinde din îmbrățișare și părăsește încăperea. În paralel, copiii din cartier își petrec timpul fără supravegherea adulților. Se joacă printre case și terenuri abandonate, se luptă între ei, aruncă pietre spre trenurile aflate în mers și sar de pe un acoperiș pe altul. Angela apare uneori purtând o mască mare de câine, în timp ce fratele ei încearcă să se comporte potrivit concepției despre bărbăție pe care adulții i-o impun.

Doi cunoscuți îi propun lui Stan să participe la un jaf. El refuză, spunând că nu este dispus să ucidă oameni, iar soția sa îi alungă din casă. Cu altă ocazie, o femeie albă care deține un magazin îi oferă de lucru, dar comportamentul ei îi provoacă neîncredere și Stan nu acceptă propunerea. Alte persoane îi cer bani cu împrumut, deși el însuși abia își poate întreține familia. Întâlnirile nu-i oferă nicio cale sigură de a-și îmbunătăți situația.

Stan și prietenul său Eugene hotărăsc să cumpere un motor de automobil la mâna a doua. După ce îl plătesc, îl transportă cu mare dificultate dintr-un apartament aflat la etaj, îl coboară pe scări și îl urcă în bena camionetei. Imediat după plecare, motorul cade din vehicul și se sparge pe carosabil. Cei doi constată că nu mai poate fi folosit și îl abandonează, iar banii și efortul lor sunt pierduți.

Mai târziu, Stan, soția sa și câțiva prieteni pornesc cu mașina spre un hipodrom, într-o încercare de a petrece o zi în afara cartierului. În timpul drumului, Stan adoarme cu capul pe umărul soției sale, care zâmbește. Călătoria se încheie înainte ca grupul să ajungă la destinație, deoarece una dintre anvelope se sparge, iar roata de rezervă lipsește din portbagaj. Grupul este nevoit să renunțe la ieșire și să se întoarcă. Spre final, Stan își atinge soția și zâmbește, răspunzând astfel afecțiunii pe care o respinsese mai devreme. Ultimele imagini revin la abator și la oile conduse spre sacrificare, în timp ce viața lui Stan continuă în aceeași rutină.

Distribuție

Producție Burnett a folosit o finanțare acordată de Școala de Film a UCLA pentru realizarea filmului. Producția a fost amânată deoarece actorul ales inițial se afla în închisoare, iar Burnett voia să aștepte eliberarea condiționată a acestuia. Între timp, a realizat scurtmetrajul The Horse. După ce universitatea i-a cerut să-și facă filmul de absolvire indiferent dacă actorul putea participa, Burnett l-a distribuit pe Henry G. Sanders.

Killer of Sheep a fost filmat în Watts cu un buget mai mic de 10.000 de dolari. Filmările s-au desfășurat în principal la sfârșit de săptămână, timp de aproximativ un an, în 1972 și 1973, iar alte cadre au fost realizate în 1975. În 1977, Burnett a prezentat filmul drept lucrare pentru obținerea diplomei de master în arte frumoase la Școala de Film a UCLA.

Burnett a afirmat că intenționase să realizeze și o istorie a muzicii afro-americane, motiv pentru care coloana sonoră cuprinde piese din epoci și genuri diferite. În timpul filmărilor, și-a păstrat locul de muncă la o agenție, unde citea scenarii și sinopsisuri.

Scena săriturilor între acoperișuri Într-o scenă filmată de jos, copiii sar de pe un acoperiș pe altul. Jurnalista Juliet Clark, de la Berkeley Art Museum and Pacific Film Archive, a considerat că scena arată cum copiii din film dobândesc o libertate de mișcare care le lipsește adulților.

În 2009, un cadru din această scenă, în care unul dintre băieți este surprins în timpul săriturii, a fost reprodus cu o tentă roșie pe coperta albumului The Ecstatic al rapperului Mos Def. Dale Eisinger, jurnalist al revistei Complex, a asociat aspectul neclar și oniric al copertei cu structura episodică a filmului și cu temele dreptății culturale și inegalității mondiale din creația lui Mos Def.

Receptare critică Filmul a câștigat Premiul criticii la Festivalul Internațional de Film de la Berlin din 1981. A fost apreciat și la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, dar problemele privind obținerea drepturilor pentru cele 22 de piese de pe coloana sonoră au împiedicat distribuția sa largă. Printre interpreții incluși pe coloana sonoră se numără Dinah Washington, Paul Robeson, Louis Armstrong și Earth, Wind & Fire. Filmul a rămas puțin cunoscut publicului timp de aproape trei decenii, deși a fost apreciat de critici și în mediul academic.

Pe site-ul agregatorului de recenzii Rotten Tomatoes, filmul are un scor de 97%. Consensul criticilor publicat de site îl descrie drept o evocare empatică a vieții din cartierele sărace, care alternează comicul, tristețea și gravitatea. Criticii și cercetătorii l-au comparat cu filmele neorealiștilor italieni, îndeosebi Vittorio De Sica și Roberto Rossellini, datorită esteticii documentare, filmărilor în decoruri reale și folosirii preponderente a actorilor neprofesioniști.

Simțul compoziției vizuale al lui Burnett a fost comparat cu cel al lui Yasujirō Ozu, folosirea muzicii populare în contrapunct cu imaginile, cu filmele lui Stanley Kubrick, regia actorilor neprofesioniști, cu cea a lui John Cassavetes, iar interesul pentru detaliile interacțiunilor umane, cu opera lui Robert Altman. Burnett i-a indicat printre influențele sale pe Jean Renoir, Basil Wright și Federico Fellini. Criticul Andrew O'Hehir a remarcat influențele lui Renoir, Rossellini și Satyajit Ray și a apreciat drept neobișnuită ambiția unui asemenea film, realizat în 1977 de un cineast afro-american fără bani sau reputație.

În 2008, revista Empire a situat filmul pe locul 398 în clasamentul celor mai bune 500 de filme din toate timpurile. National Society of Film Critics l-a inclus între cele 100 de filme esențiale. În 2015, BBC l-a clasat pe locul 26 între cele mai bune filme americane realizate vreodată. În sondajul criticilor organizat în 2022 de revista Sight and Sound, filmul s-a clasat pe locul 43 între cele mai bune filme din toate timpurile.

Clasamente pentru anul 2007 După lansarea sa din 2007, filmul a apărut în mai multe clasamente anuale ale criticilor:

locul 1, Ed Gonzalez, Slant Magazine; locul 2, Philip Martin, Arkansas Democrat-Gazette; locul 3, Glenn Kenny, Premiere; locul 3, Michael Sragow, The Baltimore Sun; locul 3, Nick Schager, Slant Magazine; locul 3, Richard Corliss, Time; locul 5, Dana Stevens, Slate; locul 10, Ella Taylor, LA Weekly.

Distribuire și restaurare Păstrat anterior numai pe copii de 16 mm, filmul a fost restaurat și transferat pe peliculă de 35 mm de UCLA Film and Television Archive, apoi digitizat de Milestone Films. Licențierea coloanei sonore a costat peste 150.000 de dolari, sumă achitată parțial cu ajutorul unei donații din partea regizorului Steven Soderbergh.

La 30 martie 2007, filmul a fost lansat în câteva cinematografe din Statele Unite și Canada. La 13 noiembrie 2007 a apărut pe DVD într-un set care cuprindea și versiunea regizorală a celui de-al doilea lungmetraj al lui Burnett, My Brother's Wedding, precum și trei scurtmetraje ale acestuia: Several Friends (1969), The Horse, descris de Burnett drept o alegorie a Sudului, și When It Rains, apreciat de criticul Jonathan Rosenbaum.

La 21 ianuarie 2008, de Ziua Martin Luther King Jr., postul Turner Classic Movies a difuzat premiera mondială de televiziune a filmului, în cadrul unei seri dedicate operei lui Burnett. Regizorul a fost intervievat înainte și după proiecție de prezentatorul Robert Osborne. În mai 2025, The Criterion Collection a lansat filmul pe Blu-ray și în format 4K.

Note

Legături externe

Killer of Sheep la AFI Catalog of Feature Films Killer of Sheep la Box Office Mojo Killer of Sheep la Rotten Tomatoes Categorie:Filme din 1978 Categorie:Filme americane Categorie:Filme în limba engleză Categorie:Filme alb-negru Categorie:Filme dramatice americane Categorie:Filme independente americane Categorie:Debuturi regizorale