Indicele de percepție a corupției (2025)border|150px|Drapelul statului Chile Scor obținut 63 / 100 Loc global 31 / 182 Schimbare scor 0 (față de 2024) Organizație Transparency International Vulnerabilități principale Nepotism în serviciul public (în special în regiunile Ñuble, Los Lagos și Aysén) la nivel regionalSursă date: Transparency International (2025)
În Indicele de percepție a corupției publicat de Transparency International în 2025, Chile s-a clasat pe locul 31 din cele 182 de țări incluse în indice, unde țara clasată pe locul 1 este percepută ca având cel mai cinstit sector public. S-a clasat pe locul al șaptelea printre țările din America, în spatele Canadei, Uruguayului, Barbadosului, Statelor Unite, Bahamasului și Saint Vincent și Grenadine.
În acel indice, Chile a primit un punctaj de 63 pe o scară de la 0 („foarte corupt”) la 100 („foarte curat”). Pentru comparație cu punctajele regionale, cel mai bun punctaj dintre țările din America a fost 75, punctajul mediu a fost 42, iar cel mai slab punctaj a fost 10. Pentru comparație cu punctajele la nivel mondial, cel mai bun punctaj a fost 89 (clasat pe locul 1), punctajul mediu a fost 42, iar cel mai slab punctaj a fost 9 (clasat pe locul 181, la egalitate).
Conform unui studiu din 2021, regiunile , Los Lagos și Aysén sunt cele mai susceptibile la nepotism și la .
Corupția în Chile În decembrie 2005, primarul orașului Quillota, Luis Mella (creștin-democrat), a susținut că Programul guvernamental de Creare a Locurilor de Muncă (PGE) a plătit aliați politici pentru munci care nu au fost efectuate. Ministerul Public și organul de control financiar au inițiat apoi anchete paralele privind posibila utilizare ilicită a fondurilor publice. Deși destinate programelor de ocupare a forței de muncă, aceste resurse au fost posibil redirecționate către campaniile politice ale candidaților și ai din Regiunea a Cincea în timpul alegerilor parlamentare din 2005. Anchetele PGE au relevat că persoanele plătite pentru a efectua lucrări publice își petreceau de fapt timpul făcând campanie electorală pentru partidele politice.Report on Human Rights Practices 2006: Chile. United States Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor (March 6, 2007). This article incorporates text from this source, which is in the public domain.
Investigațiile ulterioare au arătat că fondurile au fost, de asemenea, utilizate necorespunzător și în alte districte din Regiunea a Cincea. Mulți funcționari publici de nivel mediu din guvernul regional, cum ar fi fostul secretar ministerial regional al muncii, au fost investigați oficial, iar mai mulți funcționari locali au fost demiși.
Guvernul a luat măsuri de remediere pentru a controla programele publice de ocupare a forței de muncă, desființând PGE și desemnând trei agenții guvernamentale pentru a gestiona recrutarea angajatorilor și a lucrătorilor din domeniul lucrărilor publice, precum și plata salariilor.
În octombrie, un audit guvernamental a scos la iveală nereguli financiare în cadrul Chiledeportes, un program național de promovare a activităților sportive de nivel amator și profesionist. Personalități politice din opoziție au acuzat că fondurile au fost redirecționate către campaniile politice naționale ale unor figuri din partidul de guvernământ, în timp ce directorul organizației a caracterizat problema drept „o infracțiune comună”.
Guvernul i-a demis pe toți cei 13 directori regionali ai Chiledeportes și a inițiat o investigație de amploare pentru a determina extinderea și natura posibilei fraude sau gestionări defectuoase. Congresul a creat o comisie de anchetă în februarie, iar procurorii au formulat acuzații de evaziune fiscală și fals în înscrisuri împotriva unor persoane. Investigațiile executive, parlamentare și judiciare erau în desfășurare la sfârșitul anului.
Legea privind libertatea de informare impune guvernului și agențiilor sale să pună la dispoziția publicului toate informațiile neclasificate despre activitățile lor. Toate ministerele guvernamentale și majoritatea agențiilor publice au pagini web. În 2005, ONG-ul Participa a publicat rezultatele unui sondaj extins, care a constatat că agențiile guvernamentale naționale și locale nu au răspuns la 69% dintre solicitările de informații și au furnizat răspunsuri incomplete sau defectuoase la 14% dintre solicitări.
Scandalele de corupție din Chile din 2006–2007 Scandalele de corupție din Chile din 2006–2007 au fost o serie de evenimente care au afectat coaliția de guvernare chiliană în anii 2006 și 2007.
Chiledeportes În octombrie 2006, s-a descoperit că 90% din proiectele Chiledeportes, organizația sportivă a guvernului, prezentau un anumit tip de anomalie: fie inițiative care nu au fost lansate niciodată, fie identități false și inexistente. Anchetarea acestui mister a dus la arestarea lui Juan Michel, un membru proeminent al . Ulterior, s-a descoperit că o mare parte din banii direcționați către filiala Chiledeportes din Regiunea Valparaíso au fost folosiți pentru finanțarea campaniilor politice ale membrilor Concertación, în principal ale deputaților , și . Douăzeci de persoane au fost arestate din cauza acestei utilizări necorespunzătoare a fondurilor guvernamentale.
Publicam Criza a continuat când s-a descoperit că senatorul , din cadrul , a folosit facturi false de la o companie inexistentă, Publicam, pentru a-și justifica cheltuielile de campanie la Servicio de Impuestos Internos (Serviciul de Impozite Interne). Unii dintre membrii echipei de campanie a lui Girardi, printre care și avocatul său, Dante Leoz, au fost arestați și acuzați de fraudă financiară. Girardi însuși se află în prezent sub anchetă, dar nu au fost formulate acuzații oficiale. El a negat acuzațiile de corupție, dar admite că ar fi trebuit să examineze mai cu atenție cheltuielile sale de campanie.
Senatorul , care conduce facțiunea mai liberală a Partidului pentru Democrație, și-a suspendat temporar calitatea de membru al partidului, declarând că acesta este condus de o „bandă” coruptă. Ulterior a decis să redevină membru, dar în 2007 și-a dat demisia definitiv din partid (vezi mai jos).
Opoziția de dreapta () a comparat cazurile Chiledeportes și Publicam cu scandalele de corupție anterioare care au avut loc în timpul administrației lui . Fostul candidat la președinție Sebastián Piñera (despre care s-a descoperit ulterior că a avut, de asemenea, legături cu Publicam) a declarat că scandalele au dovedit că guvernul nu a avut rețineri în a comite fraude și intervenții electorale. De asemenea, fostul candidat la președinție a afirmat că victoria lui Lagos la o diferență extrem de mică, de 2,62%, în anul 2000 s-ar fi putut dori fraudei electorale. Nu a fost adusă nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații.
Avertizorii de integritate Criza s-a adâncit când Edgardo Boeninger, politician și fost ministru secretar general al președinției, a declarat într-un interviu acordat influentului ziar chilian că „încă de la începuturile Concertación s-a considerat că, din moment ce banii din sectorul privat favorizau partidele de dreapta, nu ar fi ilegitim să se primească bani publici [ai guvernului]”. Declarațiile sale au fost susținute de fostul deputat Jorge Schaulsohn, fondator și fost președinte al . Tot într-un interviu acordat ziarului El Mercurio, Schaulsohn a afirmat că, în perioada în care a condus partidul, toate cele patru partide ale coaliției Concertación au primit bani de la guvern. În plus, Schaulsohn a raportat că banii guvernamentali au fost folosiți direct pentru finanțarea campaniilor candidaților Concertación. El a acuzat guvernul și Concertación de o „ideologie a corupției”.
În cele din urmă, fostul președinte și deputat al , Gonzalo Martner, a declarat într-un alt interviu pentru El Mercurio că acuzațiile lui Schaulsohn sunt corecte și că „resursele publice au fost folosite pentru a finanța activitățile partidelor politice [din Concertación]”.
Toți liderii Concertación au negat acuzațiile lui Boeninger, Schaulsohn și Martner. Cu toate acestea, în El Mercurio, fostul președinte a recunoscut că unii miniștri din cabinetul său au fost plătiți cu sume suplimentare provenite din fondurile rezervate ale guvernului, deși a negat acuzațiile referitoare la o „ideologie a corupției”. Alți foști funcționari guvernamentali au fost de acord cu declarațiile celor trei avertizori de integritate.
Criza din PPD Deși toate partidele au negat că ar fi primit bani de la guvern, doar Partidul pentru Democrație (PPD) a luat măsuri împotriva avertizorilor de integritate. Tribunalul Suprem al partidului i-a cerut lui Schaulsohn să depună mărturie și să prezinte dovezi de corupție. În schimb, Schaulsohn a redactat un raport în care și-a expus opiniile. La 28 decembrie, Tribunalul a decis excluderea lui Schaulsohn din partid. Această acțiune a provocat indignare în rândul multor membri ai Concertación, unii dintre ei comparând decizia Tribunalului cu epurările lui Stalin. Mulți s-au întrebat de ce Schaulsohn a fost exclus, dar nu s-a luat nicio măsură similară împotriva lui Girardi, care era anchetat de poliție pentru corupție. Fostul ministru al lucrărilor publice, Juan Etcheberry, a demisionat în semn de protest față de acțiunea „stalinistă” a Tribunalului de a-l exclude pe Schaulsohn.
Senatorul Flores a fost unul dintre principalii oponenți ai deciziei Tribunalului. Datorită influenței pe care o avea în partid, se aștepta ca, dacă el ar demisiona, mulți alți membri, inclusiv destul de mulți deputați, să demisioneze odată cu el. Flores a discutat pe îndelete cu Schaulsohn în perioada în care amândoi au stat în Statele Unite de Anul Nou (Flores are familie în California, iar Schaulsohn se afla în orașul New York). Discuțiile sale cu președintele Partidului pentru Democrație, Sergio Bitar, nu au dus la niciun rezultat. Apoi a lansat o organizație politică independentă numită Chile Primero (Chile Mai Întâi), în ceea ce mulți au considerat a fi un preludiu al demisiei sale. În cele din urmă, și-a prezentat demisia în dimineața zilei de 9 ianuarie 2006.
Efecte Fosta președintă Michelle Bachelet, membră a Concertación, a făcut puține declarații cu privire la scandalele de corupție. Între timp, fostul președinte Patricio Aylwin a fost singurul care a recunoscut că ar fi putut exista corupție în timpul guvernării sale, deși a insistat că, dacă a existat, nu a fost o „ideologie”, așa cum a descris-o Schaulsohn. Fostul președinte și actualul președinte al Senatului, , a negat existența corupției în timpul guvernului său, iar fostul președinte a făcut la fel.
Președinții celor patru partide din Concertación au negat cu toții că partidele lor ar fi primit sau ar fi primit vreodată bani de la guvern. Președintele Partidului Socialist, , a fost deosebit de furios pe afirmațiile lui Schaulsohn și a amenințat că îl va da în judecată pentru calomnie. Sergio Bitar, de la Partidul pentru Democrație, a declarat că nu va interveni în decizia Tribunalului de a-l excludere pe Schaulsohn, deși a remarcat că ar fi fost mai bine dacă acesta nu ar fi fost exclus. După demisia lui Flores, Bitar a declarat că a făcut „tot ce a fost posibil” pentru a menține unitatea partidului și că orice „responsabilitate” le revine celor care au plecat voluntar. Bitar a susținut că speră să aibă relații bune cu Flores, în ciuda demisiei acestuia din urmă. A doua zi, un susținător al lui Flores, deputatul , a demisionat și el.
Investigații Opoziția, reprezentată de , a făcut presiuni pentru anchetarea recentelor descoperiri de corupție. Cazul este anchetat în prezent de judecătoarea Macarena Rubilar, de la A Doua Instanță Penală din Santiago. La 6 ianuarie, ea i-a chemat pe Boeninger, Martner și Genaro Arriagada (acesta din urmă vorbise, de asemenea, despre corupția din guvern) pentru a depune mărturie. Schaulsohn a depus mărturie în fața judecătorului Carlos Aránguiz de la Curtea de Apel din Rancagua la 10 ianuarie, la întoarcerea dintr-o călătorie de Anul Nou la New York.