The Sentimental Bloke este un film mut australian din 1918, bazat pe romanul în versuri The Songs of a Sentimental Bloke (1915), scris de C. J. Dennis. Produs și regizat de Raymond Longford, filmul îi are în rolurile principale pe Arthur Tauchert, Gilbert Emery și Lottie Lyell, aceasta din urmă fiind, de asemenea, coscenaristă alături de Longford.
Filmul s-a bucurat de un important succes critic și comercial la lansarea sa în Australia și a devenit popular și în Noua Zeelandă și Regatul Unit. Este considerat în general unul dintre cele mai importante filme mute australiene și unul dintre cele mai valoroase filme din istoria cinematografiei australiene. Succesul său a dus la realizarea continuării Ginger Mick (1920), iar în 1932 a fost realizată o nouă ecranizare a operei lui Dennis, intitulată tot The Sentimental Bloke.
În 2004, National Film and Sound Archive of Australia a lansat o versiune complet restaurată a filmului. The Sentimental Bloke se numără astfel printre puținele filme mute australiene din această perioadă care s-au păstrat în întregime.
Rezumat
Bill este un tânăr turbulent din cartierul Woolloomooloo. După ce ajunge la închisoare în urma unei razii a poliției asupra unui joc ilegal de two-up, el hotărăște să renunțe la jocurile de noroc și la consumul de alcool. Bill se îndrăgostește de Doreen, o tânără care lucrează într-o fabrică de murături, dar trebuie să rivalizeze pentru afecțiunea ei cu mult mai sofisticatul Stror 'at Coot.
După o ceartă, Bill și Doreen se împacă și se căsătoresc. Bill renunță la băutură și la vechiul său stil de viață alături de prietenul său Ginger Mick, devenind un familist. Ulterior, unchiul său îi propune să se ocupe de o livadă de la țară, iar Bill și Doreen se stabilesc acolo împreună cu copilul lor.
Distribuție miniatura|Tauchert, Emery și Lyell în timpul filmărilor pentru The Sentimental Bloke Arthur Tauchert în rolul lui Bill, „The Bloke” Lottie Lyell în rolul lui Doreen Gilbert Emery în rolul lui Ginger Mick Stanley Robinson ca prietenul tipului Harry Young în rolul lui Stror la Coot Margaret Reid în rolul mamei lui Doreen Charles Keegan în rolul preotului William Coulter în rolul unchiului Jim Helen Fergus ca asistentă medicală CJ Dennis în rolul lui însuși
Producție Cartea lui C. J. Dennis devenise un bestseller încă de la publicarea sa, în 1915. J. D. Williams, director în industria cinematografică, a citit-o și i-a oferit un exemplar lui Raymond Longford, sugerându-i că opera s-ar preta unei adaptări pentru marele ecran. Longford i-a dat apoi cartea colaboratoarei sale, Lottie Lyell, care s-a arătat favorabilă ideii realizării unui film.
Finanțarea filmului a fost asigurată de Southern Cross Feature Film Company, o companie din Adelaide care finanțase anterior și The Woman Suffers. C. J. Dennis a ezitat inițial să cedeze drepturile de ecranizare, temându-se că o adaptare cinematografică ar putea afecta vânzările cărții. După negocieri îndelungate, acesta și-a dat în cele din urmă acordul în schimbul unui onorariu de 1.000 de lire sterline, sumă care reprezenta jumătate din bugetul filmului.Graham Shirley and Brian£ Adams, Australian Cinema: The First Eighty Years, Currency Press 1989 p. 54. Potrivit unei alte surse, Dennis ar fi primit 950 de lire sterline.
În martie 1918, s-a anunțat că Southern Cross Feature Film Company achiziționase drepturile de ecranizare și că Raymond Longford urma să realizeze filmul. În aprilie, C. J. Dennis a sosit la Adelaide pentru a participa la discuțiile privind scenariul. La acea vreme, potrivit lui Dennis, The Songs of a Sentimental Bloke se vânduse în peste 100.000 de exemplare, iar continuarea sa, Ginger Mick, în peste 70.000 de exemplare.
Dennis încercase inițial să scrie el însuși scenariul, dar, considerând adaptarea prea dificilă, a renunțat, iar sarcina a fost preluată de Lottie Lyell. Pentru film, acțiunea a fost mutată din Melbourne în cartierul Woolloomooloo din Sydney.
Arthur Tauchert avea o experiență îndelungată ca interpret de vodevil în suburbiile orașului Sydney, însă înainte de The Sentimental Bloke apăruse în doar două scurtmetraje.
Filmările au avut loc în 1918, în cartierul Woolloomooloo. Scenele desfășurate în livadă au fost filmate în Hornsby Valley, în apropiere de Sydney, iar scenele de interior au fost realizate pe platourile în aer liber de la Wonderland City din Bondi. Alegerea acestei locații i-a permis lui Longford să evite costurile ridicate asociate închirierii platourilor de la Rushcutters Bay Studio. Unele imagini cu răsărituri și apusuri de soare, folosite pentru cartoanele de titlu ale filmului, au fost realizate în Adelaide.Andrew Pike and Ross Cooper, Australian Film 1900–1977: A Guide to Feature Film Production, Melbourne: Oxford University Press, 1998, 90.
Autoritățile din Sydney nu au permis folosirea uniformelor de poliție și nici efectuarea filmărilor în închisorile orașului. Longford a reușit însă să-i convingă pe câțiva angajați ai docurilor Commonwealth-ului să interpreteze rolurile polițiștilor și a obținut permisiunea de a folosi pentru filmări o veche clădire a corpului de pază din Woolloomooloo.
C. J. Dennis a apărut în rolul său la începutul filmului, însă a considerat experiența filmării stresantă.
Recepție Filmul a fost prezentat pentru prima dată în cadrul unei proiecții private la cinematograful Wondergraph din Adelaide, la 26 noiembrie 1918, în prezența lui C. J. Dennis și a realizatorilor.
Publicația The Register din Adelaide a descris filmul drept un „triumf”, apreciind interpretările actoricești și acompaniamentul muzical al orchestrei. Potrivit publicației, publicul a primit filmul cu aplauze entuziaste la încheierea proiecției.
Publicația The Advertiser a apreciat imaginea și ambianța generală a filmului, considerând că acesta prezintă într-o manieră autentică și profund umană viața unei categorii numeroase de locuitori ai cartierelor urbane aglomerate. Criticul a remarcat, de asemenea, că o eventuală distribuție internațională ar putea face cunoscute publicului din străinătate originalitatea și caracterul neconvențional atribuite australienilor și a felicitat compania producătoare pentru realizarea filmului.
La 3 decembrie 1918, filmul a fost prezentat în cadrul unei proiecții private la Majestic Theatre din Melbourne. Ziarul The Argus l-a descris drept „o adaptare excelentă a cărții”. The Age a remarcat că filmul păstrează caracterul sentimental al operei originale și integrează în mod firesc limbajul argotic specific acesteia. La rândul său, Weekly Times a apreciat modul în care opera lui C. J. Dennis a fost transpusă în imagini, evidențiind în special calitățile vizuale ale filmului.
Lansarea comercială a filmului a fost întârziată după ce Australasian Films a refuzat să îl includă în programul cinematografelor din rețeaua Union Theatres. Filmul a atras însă atenția distribuitorului E. J. Carroll, care a decis să se ocupe de distribuția acestuia atât în Australia, cât și pe piețele internaționale.
The Sentimental Bloke folosește intertitluri preluate din poemul original al lui C. J. Dennis, scris într-un limbaj puternic influențat de argoul australian. Filmul s-a bucurat de un mare succes la premiera sa publică de la Melbourne Town Hall, la 4 octombrie 1919, unde a doborât recordurile de încasări existente la acea vreme. A avut, de asemenea, succes în Regatul Unit și Noua Zeelandă. În schimb, filmul nu a avut succes în Statele Unite, unde publicul de la proiecțiile de testare a întâmpinat dificultăți în înțelegerea limbajului folosit. Pentru piața americană, filmul a fost remontat, unele scene au fost eliminate, iar intertitlurile au fost rescrise într-o formă adaptată englezei americane. Titlul a fost, de asemenea, schimbat în The Story of a Tough Guy. În pofida acestor modificări, filmul a fost în cele din urmă retras din distribuție.Ina Bertrand, 'Raymond Longford's The Sentimental Bloke: The Restored Version.', Screening the Past, October 2009 Retrieved 24 July 2012
Variety l-a numit „cel mai bun film realizat în Australia până în prezent”.
Succesul inițial al filmului The Sentimental Bloke a dus la realizarea unei continuări, Ginger Mick, lansată în 1920, precum și a unei noi ecranizări sonore în 1932, realizată cu echipamente moderne de înregistrare a sunetului importate din Statele Unite. Ginger Mick s-a bucurat de succes, însă versiunea din 1932, regizată de F. W. Thring, nu a reușit să egaleze popularitatea filmului original.
E. J. Carroll a finanțat, de asemenea, o adaptare teatrală a cărții, pusă în scenă în 1922 de Bert Bailey, cu Walter Cornoch în rolul lui Bill („the Bloke”) și Tal Ordell în rolul lui Ginger Mick.
În 1931, Raymond Longford a afirmat că realizarea filmului din 1918 costase aproximativ 900 de lire sterline și că acesta obținuse încasări totale de 50.000 de lire sterline la nivel mondial.
Redescoperire miniatura|The Sentimental Bloke În 1952, un incendiu izbucnit într-o arhivă de filme din Melbourne a distrus aproape întreaga colecție, fiind salvate doar două cutii de peliculă. În acestea a fost descoperită o copie pozitivă completă a filmului The Sentimental Bloke, pe peliculă de nitrat de 35 mm. În anul următor, copia a fost trimisă unui laborator din Sydney, unde a fost duplicată pe peliculă de acetat de 16 mm, un suport mai sigur. Se presupune că exemplarul original pe peliculă de nitrat a fost distrus în anii 1960. Noua copie a fost proiectată la Festivalul de Film de la Sydney în 1955, unde filmul a fost primit cu entuziasm. Raymond Longford nu a fost însă invitat la proiecție, deoarece organizatorii festivalului nu știau că acesta se afla încă în viață.Graham Shirley, Restoring and re-releasing 'The Sentimental Bloke', National Film and Sound Archive, 12 May 2009. Retrieved 24 July 2012
Filmul a fost proiectat și la Festivalul de Film de la Cannes din 1987.
În 1973, un negativ original pe peliculă de 35 mm al filmului a fost descoperit în arhiva de filme a George Eastman House International Museum of Photography and Film din Rochester, New York. Cutiile de peliculă fuseseră etichetate în mod eronat cu titlul The Sentimental Blonde, astfel încât identificarea filmului s-a produs în mod fortuit. Materialul descoperit conținea versiunea pregătită pentru distribuția în Statele Unite, din care fuseseră eliminate unele scene și ale cărei intertitluri fuseseră adaptate pentru publicul american. Cu toate acestea, materialul păstrat era de o calitate superioară copiilor existente în Australia și a constituit ulterior baza unei restaurări complete a filmului.
În 2000, National Film and Sound Archive of Australia a inițiat un amplu proiect de restaurare a filmului, utilizând diferitele materiale de arhivă care se păstraseră. Restaurarea a inclus și refacerea tentelor de culoare ale peliculei, astfel încât acestea să se apropie cât mai mult de aspectul versiunii originale. Versiunea restaurată a avut premiera la Festivalul de Film de la Sydney în 2004 și a fost prezentată ulterior la Festivalul de Film de la Londra din 2005. Aceasta a fost lansată ulterior într-o ediție pe două DVD-uri, însoțită de o broșură consacrată istoriei filmului.Graham Shirley, Restoring and re-releasing 'The Sentimental Bloke', National Film and Sound Archive, 12 May 2009. Retrieved 24 July 2012
Cu ocazia centenarului filmului, National Film and Sound Archive i-a comandat muzicianului Paul Mac o nouă coloană sonoră pentru acompanierea acestuia. Mac a interpretat muzica în direct în timpul proiecțiilor aniversare.
Note
Legături externe
Raymond Longford & Lottie Lyell by William M. Drew The Sentimental Bloke at the National Film and Sound Archive The Sentimental Bloke at National Library of Australia Ina Bertrand, Raymond Longford's The Sentimental Bloke: The Restored Version, Screening the Past. The Sentimental Bloke at AustLit
Categorie:Filme din 1918 Categorie:Filme dramatice în limba engleză Categorie:Filme bazate pe poezii Categorie:Filme turnate în Sydney