Partidul Socialist Muncitoresc Ungar (, , MSZMP) a fost partidul comunist, marxist-leninist, al Republicii Populare Ungare între 1956 și 1989. A fost organizat din elemente ale Partidului Muncitorilor Ungari în timpul revoluției din 1956, János Kádár devenind secretar general. Partidul, de asemenea, a controlat forțele armate, Armata Populară Maghiară.
La fel ca toate celelalte partide din Blocul Răsăritean, MSZMP era organizat pe baza centralismului democratic, un principiu conceput de Vladimir Lenin care presupune dezbaterea democratică și deschisă a problemelor în cadrul partidului, urmată de obligația unei unități totale în susținerea politicilor convenite. Cel mai înalt organism din cadrul MSZMP era congresul partidului, care se reunea o dată la cinci ani. În perioadele în care congresul nu era reunit, cel mai înalt organism era Comitetul Central al MSZMP. Deoarece Comitetul Central se întrunea de două ori pe an, majoritatea sarcinilor și responsabilităților curente reveneau Biroului Politic. Liderul partidului era președintele de facto al Biroului Politic și conducătorul executiv de facto al Ungariei. În diverse momente, acesta a deținut și funcția de prim-ministru, pe lângă cea de lider al partidului.
Prezentare generală János Kádár a anunțat formarea partidului la radio, pe 1 noiembrie 1956. Partidul a susținut revoluția, dar s-a întors împotriva guvernului condus de Imre Nagy după ce acesta a denunțat Organizația Tratatului de la Varșovia. Partidul a format un „Guvern Revoluționar Muncitoresc-Țărănesc” care, cu sprijin sovietic, a preluat puterea în țară pe 4 noiembrie 1956.
Treptat, însă, noul guvern a instaurat „gulașcomunismul”, o formă de guvernare ceva mai umană decât cea existentă sub regimul lui Mátyás Rákosi. În spiritul principiului promovat de Kádár – „cine nu este împotriva noastră este cu noi” – maghiarii s-au bucurat, în general, de o libertate mai mare decât cetățenii celorlalte state din Blocul Răsăritean în ceea ce privește viața cotidiană. De pildă, guvernul său a dispus execuția a doar 350 de persoane în urma revoluției din 1956. De asemenea, autoritățile au permis o anumită libertate a mecanismelor de piață prin intermediul „Noului Mecanism Economic”, măsură care a dus la crearea unei economii socialiste de piață și la creșterea nivelului de trai. Totuși, regimul și-a păstrat monopolul asupra puterii politice și a supus mass-media unei cenzuri destul de severe după standardele occidentale. Adunarea Națională, la fel ca instituțiile similare din restul blocului sovietic, nu făcea decât să ratifice formal deciziile luate deja de conducerea MSZMP. Aceasta constituia elementul dominant al Frontului Popular Patriotic, o organizație de masă care includea și membri necomuniști. Cu toate acestea, toți potențialii candidați erau obligați să accepte programul Frontului pentru a putea candida. De altfel, Kádár și consilierii săi apropiați foloseau Frontul pentru a elimina candidații considerați inacceptabili.Burant, Stephen R. Hungary: A Country Study Burant, pp. 181–185
Kádár s-a retras din funcție pe 22 mai 1988, fiind succedat de prim-ministrul Károly Grósz. Totuși, Grósz a fost curând eclipsat de un grup de reformatori radicali care susțineau instaurarea unei economii de piață. Pe 28 ianuarie 1989, Imre Pozsgay – tânăr membru al Biroului Politic și ministru de stat – a anunțat, în cadrul unui interviu pentru emisiunea radiofonică „168 de ore”, că subcomisia istorică a Biroului Politic considera evenimentele din 1956 drept o „răscoală populară”. Acest anunț, neaprobat în prealabil de Biroul Politic, a declanșat și a catalizat diverse evoluții în cadrul partidului, generând schimbări bruște și tot mai ample care, în decurs de nouă luni, au dus la sfârșitul comunismului în Ungaria și la dizolvarea MSZMP.
Până în vara anului 1989, MSZMP nu mai era un partid marxist-leninist, iar reformatorii radicali – în frunte cu premierul Miklós Németh, ministrul de externe Gyula Horn, Rezső Nyers și Pozsgay – preluaseră controlul asupra aparatului de partid. Pe 26 iunie 1989, Comitetul Central a fost redenumit Comitetul Executiv Politic, iar Biroul Politic a fost înlocuit cu o președinție colectivă formată din patru membri, condusă de Nyers. Deși Grósz a rămas secretar general, Nyers avea acum o poziție ierarhică superioară. Pe 7 octombrie 1989, MSZMP a fost dizolvat și reînființat sub numele de Partidul Socialist Maghiar, un partid social-democrat de tip occidental. Două săptămâni mai târziu, Adunarea Națională a aprobat numeroase amendamente constituționale care au eliminat caracterul marxist-leninist al Constituției, punând astfel capăt regimului cu partid unic în Ungaria.
O mică facțiune comunistă, grupată în jurul lui Károly Grósz, s-a opus acestor reforme și s-a desprins pentru a forma Partidul Comunist al Muncitorilor din Ungaria, pe 17 decembrie 1989.
Liderii Partidului Socialist Muncitoresc Ungar
Prim-secretari și secretari general Portret Nume Mandat Poziție(i) Note A preluat funcția A părăsit funcția Durată 1 János Kádár 1 noiembrie 1956 22 mai 1988 Prim-secretar De asemenea prim-ministru (1956–1958, 1961–1965) Secretar general(din 28 martie 1985) 2 Károly Grósz 22 mai 1988 26 iunie 1989 De asemenea prim-ministru (1987–1988)
Președinte al Prezidiului Comitetului Executiv Politic Portret Nume Mandat Note A preluat funcția A părăsit funcția Durată 1 Rezső Nyers 26 iunie 1989 7 octombrie 1989 Președintele partidului
Istorie electorală
Alegeri pentru Adunarea Națională AlegeriLiderul partiduluiVoturi%Locuri+/–PozițieStatut1958János Kádár 70 11963 24 11967 7 11971 35 11975 9 11980 37 11985 36 1
Vezi și Gyula Horn Imre Pozsgay Listă de partide politice din Ungaria Miklós Németh Politica Ungariei
Referințe
Note
Categorie:Fondări în 1956 Categorie:Desființări în 1989 Categorie:Partide comuniste Categorie:Partide desființate Categorie:Revoluția ungară din 1956