Un kapo era un tip de deținut cu funcție () în lagărele de concentrare și exterminare naziste. Fie voluntar, fie constrâns, acesta era un colaborator care lucra sub autoritatea Schutzstaffel (SS), îndeplinind sarcini administrative sau supraveghind munca forțată a deținuților. Deoarece primeau autoritate asupra celorlalți prizonieri, kapo beneficiau adesea de condiții relativ mai bune în lagăr, precum rații de hrană mai mari și mai puțină brutalitate fizică din partea gardienilor SS. Din cauza statutului lor privilegiat și a acțiunilor lor, kapo erau profund detestați și au fost frecvent linșați de alți deținuți atunci când lagărele au fost eliberate de forțele Aliate, în ultimele etape ale celui de-Al Doilea Război Mondial.
În perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, au existat numeroase cazuri în care kapo au fost judecați alături de naziști pentru rolul lor în lagăre. În mod deosebit, Legea privind naziștii și colaboratorii naziștilor (pedepsirea), adoptată de guvernul Israelului în 1950, urmărea în principal să ofere un cadru pentru urmărirea penală a evreilor care serviseră drept kapo în timpul Holocaustului. Aceste demersuri au fost alimentate de furia colectivă a supraviețuitorilor Holocaustului față de colaboratorii evrei, a căror eliminare era considerată necesară pentru „purificarea” comunității evreiești mondiale.
După Holocaust, termenul „kapo” a ajuns să fie folosit ca peiorativ în cercurile evreiești, fiind caracterizat de The Jewish Chronicle drept „cea mai gravă insultă pe care un evreu o poate adresa altui evreu”.; ; ; Totuși, kapo nu erau exclusiv evrei; autoritățile naziste îi selectau dintre membrii oricărei comunități persecutate în lagăre.
Etimologie miniatura|Bandă de braț a unui Oberkapo, kapo superior care conducea grupuri mari de muncă și îi supraveghea pe ceilalți kapo și deținuți cu funcții.|stanga|class=pageimage Cuvântul „kapo” ar putea proveni din cuvântul italian pentru „cap” și „șef”, capo. Potrivit dicționarului Duden, termenul provine din cuvântul francez pentru „Caporal”.Yizhak Ahren, "Überlebt weil schuldig - schuldig weil überlebt" . Recenzie a unei cărți despre kapo evrei. Leo Baeck Bookshop, site oficial. Accesat la 8 mai 2010. (traducere din: ), p. 481 Jurnalistul Robert D. McFadden consideră că termenul „kapo” derivă din cuvântul german , cu sensul de „căpitan de lagăr”. O altă interpretare susține că este o abreviere de la Kameradschaftspolizei.Yizhak Ahren, Überlebt weil schuldig - schuldig weil überlebt, recenzie a cărții Opfer und Täter zugleich? de Revital Ludewig-Kedmi.
Represalii și urmărire penală
În Europa Numeroși kapo au fost supuși represaliilor, inclusiv linșajelor în masă, imediat după eliberarea lagărelor de concentrare. De exemplu, mii de prizonieri fuseseră transferați din lagărul Mittelbau-Dora în lagărul Bergen-Belsen în aprilie 1945. Deși nu se aflau într-o stare bună de sănătate, acești prizonieri erau într-o condiție mult mai bună decât cei din Bergen-Belsen. După eliberarea lagărului, la 15 aprilie 1945, prizonierii și-au atacat foștii supraveghetori, linșând aproximativ 170 de kapo.
thumb|Carmen Mory, spioană elvețiană a Germaniei naziste și kapo în RavensbrückÎn timpul proceselor de la Stutthof din 1946-1947, desfășurate la Gdańsk, în Polonia, în care a fost judecat personalul lagărului de concentrare Stutthof, cinci kapo au fost găsiți vinovați de o brutalitate extremă și condamnați la moarte. Patru dintre ei au fost executați la 4 iulie 1946, iar unul la 10 octombrie 1947. Un altul a fost condamnat la trei ani de închisoare, iar unul a fost achitat și eliberat la 29 noiembrie 1947.Bogdan Chrzanowski, Andrzej Gąsiorowski (Zeszyty Muzeum, 5), Załoga obozu Stutthof (Staff of Stutthof concentration camp) (fișier PDF, descărcare directă 9,14 MB), p. 189 (13/40 în PDF). Muzeum Stutthof w Sztutowie. Zaklad Narodowy Imienia Ossolinskich, Wrocław, Warszawa, Krakow 1984. PL ISSN 0137-5377.thumb|Josef Kilian, kapo și inculpat în procesul Dora
Un număr mic de kapo au fost judecați în Germania de Est și Germania de Vest. Într-un caz intens mediatizat din 1968, doi kapo de la Auschwitz au fost judecați la Frankfurt. Ei au fost inculpați pentru 189 de omoruri și mai multe agresiuni, găsiți vinovați de mai multe omoruri și condamnați la închisoare pe viață.
În Israel Legea privind naziștii și colaboratorii naziștilor (pedepsirea) a Statului Israel, adoptată în 1950 și devenită cunoscută mai ales prin folosirea ei în judecarea lui Adolf Eichmann în 1961 și a lui Ivan Demjanjuk în 1986, fusese introdusă inițial în principal pentru urmărirea penală a evreilor care colaboraseră cu naziștii. Între 1951 și 1964 au avut loc aproximativ 40 de procese, în majoritate împotriva unor persoane despre care se susținea că fuseseră kapo.
Se știe că cincisprezece procese s-au încheiat cu condamnări, însă sunt disponibile puține detalii, deoarece dosarele au fost sigilate în 1995 pentru o perioadă de 70 de ani de la data procesului. O persoană - Yehezkel Jungster - a fost condamnată pentru crime împotriva umanității, faptă pentru care legea prevedea obligatoriu pedeapsa cu moartea, însă sentința i-a fost comutată la doi ani de închisoare. Jungster a fost grațiat în 1952, dar a murit la câteva zile după eliberare.
Potrivit profesorului și cercetătorului Dan Porat, modul în care foștii kapo au fost priviți oficial - și judecați - de statul Israel a trecut prin patru etape distincte. Considerați inițial coparticipanți la atrocitățile naziste, ei au ajuns în cele din urmă să fie percepuți drept victime. În prima etapă descrisă de Porat (august 1950 - ianuarie 1952), cei acuzați că serviseră sau colaboraseră cu naziștii erau puși pe același plan cu cei care îi ținuseră captivi, o anumită clemență apărând doar în etapa pronunțării sentinței în unele cazuri. În această perioadă, Jungster a fost condamnat la moarte; alți șase foști kapo au primit fiecare pedepse de aproximativ cinci ani de închisoare, în medie.
Potrivit lui Porat, condamnarea la moarte a lui Jungster nu fusese anticipată nici de legiuitori, nici de procurori și a determinat o serie de modificări ale acuzațiilor formulate înainte de proces, pentru a elimina orice capăt de acuzare care ar fi putut atrage în mod obligatoriu pedeapsa cu moartea. În această a doua etapă (februarie 1952 - 1957), Curtea Supremă a Israelului a desființat sentința lui Jungster și a stabilit, în esență, că, deși naziștii puteau fi acuzați de crime împotriva umanității și crime de război, foștii lor colaboratori nu puteau fi acuzați în același mod.
Deși urmărirea penală a kapo a continuat, în spațiul public au început să apară îndoieli cu privire la oportunitatea continuării proceselor. Poziția oficială rămânea aceea că kapo fuseseră colaboratori evrei, nu naziști propriu-ziși. Până în 1958, când a început a treia etapă, care a durat până în 1962, sistemul juridic ajunsese să considere că aceștia comiseseră fapte greșite, dar cu intenții bune. Astfel, numai cei despre care procurorii considerau că se aliniaseră obiectivelor naziștilor mai erau trimiși în judecată. Unii supraviețuitori au cerut încetarea proceselor, în timp ce alții continuau să solicite înfăptuirea justiției.
A patra etapă (1963 - 1972) a fost marcată de procesul lui Adolf Eichmann, unul dintre principalii arhitecți ai Soluției finale, și de procesul lui Hirsch Barenblat, doi ani mai târziu. Kapo și colaboratorii erau acum considerați de instanțe victime obișnuite, o răsturnare completă a perspectivei oficiale inițiale. Procurorul din procesul lui Eichmann a trasat foarte clar o distincție între colaboratorii și funcționarii evrei din lagăre, pe de o parte, și naziști, pe de alta. Procesul lui Barenblat din 1963 a consolidat această perspectivă. Barenblat, dirijor al Operei Naționale a Israelului, a fost judecat pentru că, în calitate de șef al poliției ghetoului evreiesc din ghetoul Będzin din Polonia, predase evrei naziștilor.
Ajuns în Israel în 1958-1959, Barenblat a fost arestat după ce un supraviețuitor al ghetoului l-a recunoscut în timp ce dirija o operă. Găsit vinovat că îi ajutase pe naziști asigurându-se că evreii selectați pentru lagărele morții nu evadează, Barenblat a fost condamnat la cinci ani de închisoare. La 1 mai 1964, după ce executase trei luni, Barenblat a fost eliberat, iar Curtea Supremă a Israelului i-a casat condamnarea. Achitarea ar fi putut avea legătură cu intenția instanței de a pune capăt proceselor împotriva kapo și a altor presupuși colaboratori ai naziștilor.
Semnificație și moștenire Istoricul german Karin Orth a scris că aproape nicio măsură nu a fost atât de perfidă precum încercarea SS de a delega chiar victimelor aplicarea terorii și violenței. Eugen Kogon, adversar declarat al nazismului încă din Germania antebelică și supraviețuitor al lagărului de concentrare Buchenwald, a scris după război că sistemul lagărelor de concentrare își datora stabilitatea, într-o măsură considerabilă, corpului de kapo, care preluau administrarea cotidiană a lagărului și degrevau personalul SS. Puterea absolută era omniprezentă. Potrivit lui Kogon, sistemul de disciplină și supraveghere s-ar fi dezagregat rapid fără delegarea autorității. Rivalitatea pentru posturile de supraveghere și de funcționari ai depozitelor le oferea celor din SS posibilitatea de a-i întoarce pe prizonieri unii împotriva altora. Deținuții obișnuiți se aflau la discreția unei autorități duble: SS, care adesea părea aproape absent din lagăr, și deținuții kapo, care erau permanent prezenți.
Ca insultă antisemită Termenul kapo a fost folosit ca insultă în secolul al XXI-lea, în special împotriva evreilor considerați insuficient de favorabili Israelului sau sionismului. În 2017, David Friedman, care urma să devină ambasador al Statelor Unite în Israel, și-a cerut scuze pentru că îi descrisese pe susținătorii grupului de advocacy J Street drept „mult mai răi decât kapo”.
Deși există percepția răspândită că toți kapo erau evrei, acest lucru nu este adevărat. Kapo proveneau din diferite naționalități prezente în lagărele de concentrare.Avishay Artsy, The Moral “Grey Zone” of Nazi Collaboration, 22 mai 2022.USC Shoah Foundation Thesaurus (Abridged), p. 146.
Reprezentări în mass-media Kapo, film din 1960 regizat de Gillo Pontecorvo. Evadare din Sobibor, film de televiziune din 1987 în care un kapo îi ajută pe prizonieri să evadeze din lagărul de exterminare Sobibór. Falsificatorii, film în care apar mai mulți kapo, în diferite lagăre.
Vezi și Războaiele cățelelor din sistemul sovietic de Gulaguri Divide et impera Eliezer Gruenbaum, kapo notabil Poliția ghetourilor evreiești Judenrat - consilii evreiești aflate sub administrație nazistă, responsabile de autoguvernarea în ghetouri și în alte comunități evreiești din teritoriile ocupate Sonderkommando Triangulare (psihologie)
Note
Lectură suplimentară Revital Ludewig-Kedmi, Opfer und Täter zugleich? Moraldilemmata jüdischer Funktionshäftlinge in der Shoah. Psyche und Gesellschaft. Carte dezvoltată pe baza unei teze de doctorat despre dilema morală cu care s-au confruntat kapo evrei în timpul Holocaustului. Psychosozial Verlag, Gießen (2001)
Legături externe
Sebastian Dregger: Die Rolle der Funktionshäftlinge im Vernichtungslager Auschwitz – und das Beispiel Otto Küsels. Abschnitt aus dem Bericht der Auschwitzflüchtlinge Alfred Wetzler und Rudolf Vrba über F. (sfârșitul lunii aprilie 1944)
Categorie:Lagăre de concentrare naziste Categorie:Holocaust Categorie:Participanți la Holocaust Categorie:Terminologie nazistă Categorie:Nazism