Charles Drouhet () a fost un istoric literar român de origine franceză.
Biografie Născut la Bârlad, părinții săi au fost Pierre Drouhet și Natalia (născută Olivari), profesori de liceu. Bunicul său patern, Charles, era medic la Blaye, un oraș francez din apropiere de Bordeaux. Tatăl său s-a născut în Franța și a emigrat în România; în 1869, a devenit profesor de limba franceză la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad. Mama sa, fiica directorului pensionului de fete din localitate, unde a devenit ulterior profesoară și directoare, s-a căsătorit cu Pierre Drouhet în 1867.Charles Drouhet, Silvia Burdea (ed.), Studii de literatură română și comparată, p. 453. București: Editura Eminescu, 1983.
Drouhet a absolvit școala primară în 1889, a urmat Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” în anul școlar 1889–1890, după care a intrat la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, pe care l-a absolvit în 1896. A urmat Universitatea din București, obținând în 1900 o diplomă în filologie modernă. În 1909, și-a obținut doctoratul în litere la Sorbona.
Primul său post a fost cel de profesor suplinitor de limba română la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu”, în 1900; în anul următor, a devenit profesor suplinitor la școala normală din localitate. În 1904, Drouhet a devenit profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București. În 1909, a fost angajat ca profesor suplinitor la catedra de limba franceză a Facultății de Litere a Universității din Iași, devenind profesor titular în anul următor. În 1914, după moartea lui Pompiliu Eliade, Drouhet i-a succedat acestuia ca profesor de limba și literatura franceză la Universitatea din București, post pe care l-a ocupat până la moarte, în 1940.
Activitatea literară Drouhet a debutat publicistic în 1906, cu un studiu lingvistic în revista Romania și un altul despre Leconte de Lisle în Convorbiri Literare. A mai colaborat la Viața Românească, Viața Nouă, Revue d’histoire littéraire de la France, Le Correspondant, La Minerve française și Mercure de France. Singur sau în colaborare, a redactat mai multe manuale apreciate de limba franceză pentru elevii de liceu.
S-a remarcat îndeosebi ca istoric literar, consacrând studii ample literaturii franceze. Cursurile sale universitare au fost publicate sub titlurile:
Istoria poeziei franceze în sec. al XIX-lea, 1915; Istoria teatrului clasic francez, 1916; Comentarii din clasicii francezi din sec. al XVII-lea, 1919–1920; Curs de literatură franceză. Secolul al XVIII-lea, 1919–1920; Villon Montaigne, 1923–1924; Începuturile romantismului francez, 1927–1928; Literatura franceză în secolul al XVIII-lea, 1934; Poezia lirică în Evul Mediu și comentarii din Charles d’Orléans și François Villon, 1934; Literatura franceză. Boileau și Voltaire, critici literari, 1934–1935; Literatura franceză. Preromantismul francez (1761–1820), 1934–1935; Literatura franceză. Romantismul, 1937; Literatura franceză. Umanismul. Renașterea și Rabelais, 1937; Literatura franceză. La Chanson de Roland. Poezia lirică medievală. Trubadurii. François Villon, 1937–1938; Literatura franceză. Teatrul romantic, romanul romantic, ivirea spiritului realist în epoca romantică, București, 1937–1938; Literatura franceză. Poezia franceză în sec. al XVI-lea. Clément Marot. La défense et illustration. Ronsard, poet liric și epic, 1938–1939.
A manifestat un interes pentru relațiile culturale dintre Franța și România.
Teza sa de doctorat, consacrată lui François Maynard, a primit în 1910 Premiul Bordin al Academiei Franceze. Lucrarea sa din 1924, Vasile Alecsandri și scriitorii francezi, a rămas un model de cercetare comparatistă, bine documentată și nuanțată, atentă îndeosebi la particularitățile lui Alecsandri.Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, pp. 524–525. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. Pentru meritele sale ca profesor, Drouhet a fost decorat cu Ordinul Coroana României în 1911 și 1922, iar în 1922 a fost primit în Legiunea de Onoare.Ramona Boca Bordei (ed.), Francophonie roumaine et intégration européenne, p. 221. Université de Bourgogne, 2006.
Note
Categorie:Nașteri în 1879 Categorie:Decese în 1940 Categorie:Bârlădeni Categorie:Români de origine franceză Categorie:Absolvenți ai Colegiului Național Sfântul Sava Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Istorici literari români Categorie:Profesori români Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Decorați cu Legiunea de Onoare Categorie:Autori de manuale români Categorie:Cadre didactice universitare ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași