Sainte-Mère-Église este o comună franceză, situată în departamentul Manche, în regiunea Normandia.

Comuna este cunoscută pentru faptul că a fost una dintre primele localități din Franța continentală eliberate la 6 iunie 1944, în timpul Bătăliei pentru Normandia.

La 1 ianuarie 2016, a fost înființată ca o comună nouă, prin fuziunea fostelor localități Sainte-Mère-Église, Beuzeville-au-Plain, Chef-du-Pont, Écoquenéauville și Foucarville, extinsă apoi, la 1 ianuarie 2019, cu Carquebut și Ravenoville.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Comune limitrofe

Hidrografie Comuna este situată în bazinul hidrographic Sena-Normandia. Rețeaua sa hidrografică cuprinde râul Merderet, Grand Fossé, pârâul By, un braț al râului Merderet, brațul Bas Rué, râul By, canalul 01 al comunei Blosville, canalul 01 al comunei Carquebut, canalul 01 al comunei Ravenoville, canalul 01 de la Ferrière, canalul 01 de la Grande Plaine, canalul 01 du Petit Hameau, canalul 01 du Petit Marais, canalul 02 al comunei Ravenoville, canalul 02 de la Grande Plaine, canalul 03 al comunei Ravenoville, cursul de apă 03 al comunei Sainte-Mère-l'Eglise, cursul de apă 04 al comunei Sainte-Mère-l'Eglise, șanțul 01 din Gourmont, șanțul 01 al comunei Neuville au Plain, șanțul 01 din Sainte-Mère-l'Eglise, șanțul 01 des Heutes, șanțul 01 du Mont Fresville, șanțul 02 al comunei Beuzeville au Plain, șanțul 05 al comunei Saint-Marcouf, șanțul 06 al comunei Saint-Marcouf și pârâul Orgueil.

Rețeaua hidrografică este completată de o întindere de apă: iazul Grand Clos (0,5 ha).

Climă Au fost realizate mai multe studii pentru a defini tipurile de climă la care este expus teritoriul național. Zonările obținute variază în funcție de metodele utilizate, de natura și numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială a datelor și de perioada de referință. Astfel, în 2010, clima comunei era încadrată ca fiind de tip oceanic franc, conform unui studiu realizat de Centrul Național Francez de Cercetări Științifice (CNRS), bazat pe o metodă ce combina datele climatice cu factorii de mediu (topografie, utilizarea terenurilor etc.) pe baza datelor din perioada 1971–2000. În 2020, clima predominantă este clasificată drept Cfb, conform clasificării Köppen-Geiger pentru perioada 1988–2017, adică o climă temperată cu vară răcoroasă și fără anotimp secetos. Pe de altă parte,Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climatelor din Franța metropolitană, în care comuna este încadrată la un climat oceanic și se află în regiunea climatică Normandia (Cotentin, Orne), caracterizată printr-un nivel relativ ridicat al precipitațiilor (850 mm/an) și prin veri răcoroase (15,5 °C) și ventilate. De asemenea, localitatea este inclusă în zona H2a conform reglementării de mediu din 2020 privind construcțiile noi.

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,3 °C, cu o amplitudine termică anuală de 10,6 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 667 mm, cu 12,9 zile de precipitații în ianuarie și 6,9 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Sainte-Marie-du-Mont la 8 km distanță, este de 11,6 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 890,0 mm.

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Sainte-Mère-Église este încadrată ca fiind o comună rurală cu dispersie a populației, conform noii grile comunale de densitate pe șapte niveluri stabilite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta nu aparține niciunei unități urbane și se află în afara zonei metropolitane a orașelor

Comuna, mărginită de Canalul Mânecii, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului. Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru.

Toponimie Numele localității este atestat sub formele Sancte Marie Ecclesia în perioada 1080–1082 (Lucien Musset, Abbayes caennaises, 8), în 1155 și în jurul anului 1160, iar sub forma Saincte Mariglise în 1317 (Livre rouge Bayeux, CCVIII). În timpul Convenției Naționale din perioada revoluționară (1792–1795), comuna a purtat numele de Mère-Libre.

Acest toponim, care înseamnă „Biserica Sfânta Maria”, a fost alterat în Sainte-Mère-Église. În fapt, formele vechi indică o trimitere directă la Maria, neavând astfel nicio legătură cu Méréglise (din departamentul Eure-et-Loir), atestat sub forma Mater ecclesia, adică „biserică-mamă”.

De menționat că această denumire este de același tip cu Saint-Pierre-Église și, mai departe, cu Arthéglise, situată tot în departamentul Manche, precum și cu Martin-Église (Seine-Maritime) și Buglise (Seine-Maritime). Cu toate acestea, primul element din aceste din urmă trei exemple nu reprezintă o dedicație către un sfânt, ci un simplu nume de persoană: Arnketill, Martin și, respectiv, Búi. La această listă se adaugă și Yvecrique („biserica lui Yves”), unde al doilea element, -crique, provine din cuvântul scandinav kirkja („biserică”). Într-adevăr, acest tip de structură — hagionim/antroponim + -(é)glise — este caracteristic nordului Franței și este legat de influența germanică, mai exact anglo-scandinavă în Normandia. Ordinea romanică obișnuită ar fi fost, în acest caz, église Sainte-Marie sau église de Sainte-Marie.

Istorie

Secolul al XXI-lea În 2018, două comune și-au exprimat dorința de a se alătura noii comune: Ravenoville, deși aceasta din urmă respinsese opțiunea în 2015, și Carquebut.

În 2019, un ordin administrativ complementar a fost emis la 27 decembrie 2018 pentru a reintroduce accentul ascuțit pe cuvântul Église.

Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând de la înființarea acesteoa. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.

În 2023, comuna număra 2896 locuitori, în scădere cu -5,88 % față de 2017 (Manche: +0,13 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).

Note

Referințe

Bibliografie

Vezi și Lista comunelor din Manche Beuzeville-au-Plain Carquebut Chef-du-Pont Écoquenéauville Foucarville Ravenoville Sainte-Mère-Église (comună delegată)

Legături externe

Categorie:Comune din Manche

Categorie:Etapele Turului Franței