Filaret Musta (sau Mustea, nume de botez: Filip Musta; ) a fost un cleric ortodox român, pedagog, vicar eparhial și arhiereu al Episcopiei Caransebeșului. Personalitate marcantă a vieții bisericești și culturale din Banat, a fost ales episcop al Caransebeșului în anul 1908, însă alegerea nu a fost recunoscută de autoritățile austro-ungare. În anul 1919 a îndeplinit funcția de președinte de onoare al primului Senat al României Mari.
Originea și studiile
S-a născut la 20 martie 1839 în localitatea Văliug, fiind fiul capelanului Adam Musta. Provenind dintr-o familie numeroasă, cu doisprezece copii, posibilitățile materiale inițiale au fost modeste, ceea ce a întârziat debutul școlarizării sale. Cu sprijinul financiar al bunicului său, a urmat cursurile școlii primare în satul natal și ulterior la Reșița.
În anul 1851 a lucrat ca ucenic la uzinele metalurgice din Reșița. Dorința de a-și continua instrucția l-a determinat ca, în 1857, să se înscrie la gimnaziul din Beiuș, pe care l-a absolvit în anul 1864, susținut în continuare de bunicul său. A urmat apoi cursurile Academiei de Drept din Debrețin, iar în 1868 s-a înscris la Institutul Teologic din Caransebeș.
Remarcat de episcopul Ioan Popasu, a fost trimis cu o bursă de studii la Facultatea de Teologie a Universității din Leipzig, devenind primul bursier al eparhiei la această universitate și pregătindu-se pentru corpul profesoral teologic local. În anul 1870 s-a întors în Banat înainte de finalizarea completă a stagiului, din cauza izbucnirii Războiului Franco-German.
Activitatea didactică și administrativă bisericească
Începând cu anul școlar 1870–1871, a fost numit profesor la Institutul Teologic din Caransebeș, iar ulterior a îndeplinit funcția de diriginte (director) al acestei instituții de învățământ până la 1 septembrie 1888.
În paralel cu activitatea didactică, s-a implicat în organismele de conducere eparhiale: În primăvara anului 1871 a fost ales de sinodul eparhial în funcția de asesor onorar al senatului școlar. La 23 noiembrie 1871 a fost numit referent locțiitor al senatului bisericesc. În 1873 a renunțat la mandatul din senatul școlar, devenind asesor onorar al senatului bisericesc. În toamna anului 1881 a fost ales de Congresul Național Bisericesc ca asesor ordinar în senatul bisericesc al Congresului Mitropolitan. În 1886 a devenit asesor ordinar titular (salariat) în senatul bisericesc al Consistorului diecezan din Caransebeș, funcție deținută până în 1902. La 23 aprilie 1902 a fost numit vicar episcopesc al Eparhiei Caransebeșului, demnitate pe care a exercitat-o până la sfârșitul vieții (1930).
Pe parcursul carierei, a fost fără întrerupere membru al Sinodului eparhial ca deputat preoțesc, iar din 1881 a fost ales deputat preoțesc în Congresul Național Bisericesc. În colaborare cu episcopul Ioan Popasu, s-a numărat printre membrii fondatori ai Tiparului Diecezan din Caransebeș. De asemenea, timp de doi ani a activat în comitetul administrativ al comitatului Caraș-Severin.
Slujirea clericală
A parcurs treptele clericale și monahale astfel: 21 noiembrie 1871: hirotonit diacon celib de către episcopul Ioan Popasu; 16 aprilie 1872: hirotesit protodiacon; 9 mai 1874 (de sărbătoarea Înălțării Domnului): hirotonit preot celib; 4 februarie 1875: tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog de către arhimandritul Corneliu Jivcoviciu, primind numele monahal Filaret; 13 aprilie 1875 (de Sfintele Paști): hirotesit protosinchel de episcopul Ioan Popasu; 25 decembrie 1891: ridicat la rangul de arhimandrit de către episcopul Nicolae Popea; 18 octombrie 1921: hirotonit arhiereu, la propunerea episcopului Iosif Bădescu și cu acordul Sinodului eparhial.
Alegerea episcopală din 1908
După decesul episcopului Nicolae Popea în vara anului 1908, scaunul eparhial de Caransebeș a devenit vacant, declanșând o dispută între autoritățile guvernamentale de la Budapesta și mișcarea națională românească. Candidatul sprijinit de guvernul maghiar și de deputatul Constantin Burdia a fost Iosif Iuliu Olariu.
Sinodul eparhial din Caransebeș a respins această opțiune și a votat candidații susținuți de Partidul Național Român. În octombrie 1908, arhimandritul Filaret Musta a fost ales episcop al Caransebeșului, însă împăratul Franz Joseph I a refuzat recunoașterea și confirmarea alegerii, la cererea guvernului de la Budapesta. O situație similară s-a repetat în iulie 1909 la alegerea protosinghelului Iosif Traian Bădescu. Criza de succesiune s-a încheiat abia la 4 decembrie 1909, prin alegerea lui Miron Cristea, confirmat și instalat în primăvara anului 1910. Miron Cristea a beneficiat atât de sprijinul PNR (episcopul greco-catolic Vasile Hossu și și Alexandru Vaida-Voevod au intervenit chiar la arhiducele moștenitor Franz Ferdinand pentru confirmarea alegerii lui Cristea) cât și de cel al baronului Géza Duka de Kádár (care, inițial, la indicațiile ministrului de interne maghiar, Gyula Andrássy cel Tânăr, îl sprijinise pe Olariu, dar a fost convins de liderii PNR, în special de Valeriu Braniște, să-l susțină pe Cristea).
Valeriu Braniște chiar i-a transmis, într-o scrisoare, lui Cristea:
Activitatea culturală și politică
A susținut viața culturală a comunității românești prin publicarea de articole de fond, predici și cuvântări în periodicul eparhial Foaia Diecezană, precum și în alte publicații ale vremii. A fost membru fondator al asociației ASTRA, membru al Societății Academice Social-Literare „România Jună” din Viena și membru al Societății Regale Române de Geografie.
După Marea Unire, la deschiderea primului Senat al României Mari în anul 1919, a fost ales președinte de onoare al forului legislativ, conducând ulterior grupul parlamentar al reprezentanților din Banat.
Sfârșitul vieții A decedat la 14 octombrie 1930, în Caransebeș, la vârsta de 91 de ani. A fost înhumat în cimitirul „Sfântul Ioan” din localitate.
Titluri și distincții
Ordinul „Cavaler al Coroanei de Fier” clasa a III-a (1907, conferit de împăratul Francisc Iosif I); Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer (1924); Medalia „Răsplata Muncii pentru Biserică” clasa I (1924); Doctor honoris causa al Facultății de Teologie din Cernăuți (conferit în unanimitate la 17 mai 1929).
Note
Categorie:Nașteri în 1839 Categorie:Decese în 1930 Categorie:Absolvenți ai Universității din Leipzig Categorie:Preoți ortodocși români Categorie:Pedagogi români Categorie:Purtători al Ordinului Coroanei de Fier (Austria) Categorie:Arhimandriți români Categorie:Oameni din județul Caraș-Severin Categorie:Senatori români Categorie:ASTRA Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României