Faulquemont este o comună franceză situată în departamentul Moselle, în regiunea Grand Est.

Situată istoric și cultural în Lorena, în regiunea pays de Nied, comuna este reședința cantonului omonim și sediul intercomunalității districtului urban Faulquemont.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Traversată de râul Nied german, Faulquemont este situată în centrul departamentului Moselle, la 35 km est de Metz și la 13 km sud-vest de Saint-Avold.

Comune limitrofe

Hidrografie Comuna este situată în bazinul hidrografic al Rinului, în cadrul bazinului Rin-Meuse. Este drenată de Niedul german, pârâul Baerenbach și pârâul Outenbach.

Niedul german, cu o lungime totală de 57,9 km, izvorăște din comuna Guenviller și se varsă în Nied la Condé-Northen, după ce traversează 23 de comune.

Climă Au fost realizate mai multe studii cu scopul de a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, de natura și numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială a datelor și de perioada de referință. În anul 2010, climatul comunei era de tip climat de munte, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, ocuparea terenurilor etc.) și pe date care acoperă perioada 1971–2000. În anul 2020, climatul predominant este clasificat drept Cfb, conform clasificării Köppen-Geiger pentru perioada 1988–2017, mai exact un climat temperat cu vară răcoroasă, fără sezon uscat. De asemenea, Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climatelor din Franța metropolitană, în care comuna este încadrată la un climat semicontinental, aparținând regiunii climatice Lorena, Podișul Langres, Morvan, caracterizată prin ierni aspre (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă toamna și iarna. În plus, aceasta este inclusă în zona H1b în temeiul reglementării de mediu 2020 privind construcțiile noi.

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 9,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,8 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 822 mm, cu 11,8 zile de precipitații în ianuarie și 9,2 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Lesse la 11 km distanță, este de 10,7 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 694,0 mm.

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.

Urbanism Tipologie La data de 1 ianuarie 2024, Faulquemont este clasificată drept oraș mic, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aparține unității urbane Faulquemont, o aglomerație intradepartamentală care grupează patru comune, dintre care este orașul-centru. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană Faulquemont, fiind comuna sa centrală. Această zonă, care grupează 7 comune, este încadrată în categoria zonelor cu mai puțin de 50 000 de locuitori.

Utilizarea terenurilor Modul în care este utilizat solul în comună, conform bazei de date europene de ocupare biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), se remarcă prin ponderea ridicată a terenurilor agricole (56,2% în 2018), în scădere față de anul 1990 (57,1%). Distribuția detaliată din 2018 este următoarea: terenuri arabile (34,3%), păduri (23,4%), pajiști (21,9%), zone urbanizate (13%), precum și zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (7,4%). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).

thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Toponimie Provenind de la un nume de persoană Falco(n) + mont. Probabil de la Falco sau Folco de Malberg + după 1115; trebuie menționat că, la sfârșitul secolului al XI-lea, puterea episcopilor din Metz a slăbit și mulți nobili au pus stăpânire pe pământurile acestora. Denumiri vechi: Falconis montem (potrivit lucrării Histoire Civile et Ecclésiastique de Lorraine din 1728, această primă mențiune în latină datează din perioada 1120–1162, sub Etienne de Bar, episcopul de Metz care a recucerit domeniul în urma tulburărilor de la sfârșitul secolului al XI-lea; este vorba despre un castellum din Evul Mediu, adică o fortificație de tip „motte”, un turn construit pe o colină și înconjurat de o palisadă), Falconis mons (1210), Falquemont (1319), Falkemberg (1357), Falckenburg (1359), Faulkemont (1360), Falkenbourg (1396), Focamons (1398), Falkenberg (1425), Falquemont / Falkemont (secolul al XV-lea), Falcomonc (în jur de 1508)https://galeries.limedia.fr/ark:/31124/d8nv8xj57c2qdxd7/p1.item.r=Carte%20Ducatus%20Lotharingie, Falcomons / Falquemont (1544), Falskembourg (1594), Falkemberg (1779), Falkoburgum (D. Cal. Not. Lorr.), Faulquemont (1801), Falkenberg (1871–1918 și 1940–1944). În germană: Falkenberg, Falkemberg și Valckenberg. În francică lorenă: Folkenburch. În secolul al XIX-lea, Faulquemont era cunoscut și sub denumirea de Falkenbourich.

Istorie Important centru de olărit în perioada galo-romană. „Falconis Mons” (în latină, Muntele Șoimilor). A aparținut episcopilor de Metz în secolul al XI-lea, ducelui Lorena, lui Jean de Fénétrange și lui Dietrich Bayer de Boppart în secolul al XV-lea, precum și dregătoriei Luxemburgului în anul 1473. 1590: asediul locuitorilor din Metz. 1634: Ducatele Bar și Lorena sunt ocupate de Franța: castelul și zidurile sale de apărare au fost distruse din ordinul lui Richelieu. Începând din 1683: reconstrucția satului. Înființarea marquisatului Faulquemont în favoarea Casei de Harraucourt în secolul al XVII-lea. 1765: contesa de Choiseul dispune reconstrucția bisericii din târg. Noua construcție devine biserică mamă a parohiei Faulquemont. 1766: alipirea la Franța. Important centru industrial în secolele al XIX-lea și al XX-lea. O mină de cărbune este pusă în funcțiune. Din 1945: dezvoltare economică datorită Minelor de Bazin din Lorena (Houillères du bassin de Lorraine). 1974: închiderea minei de cărbune.

Asemenea celorlalte comune din actualul departament Moselle, Faulquemont a fost anexată la Imperiul German între 1871 și 1918. După două generații de pace și prosperitate, mulți aveau să cadă sub uniforma germană, pe Frontul de Est, dar și pe cel de Vest, în special în Franța și în Flandra. Victoria Aliaților din 1918 le va permite locuitorilor cantonului să își redobândească cetățenia franceză. Cel de-Al Doilea Război Mondial și anexarea de facto la Reichul Nazist aveau să lase urme adânci în memorie pentru mult timp. Comuna a fost eliberată abia la 4 decembrie 1944, la două săptămâni după Metz și la șase luni după debarcarea aliaților în Normandia.

Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.

În 2023, comuna număra 5109 locuitori, în scădere cu -3,71 % față de 2017 (Moselle: +0,75 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).

Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente Traseul drumului roman de la Metz la Keskastel, în Chémery. Vestigii de ateliere de olărit și ceramică galo-romană. Vechea primărie: nivelul inferior datează din secolul al XVI-lea. Ruinele castelului din Faulquemont, cu ziduri de apărare și un castel demantelate din ordinul cardinalului de Richelieu în 1634.

Edificii religioase

Biserica Saint-Vincent - Lucrările au început în 1763 după planurile arhitectului Richert din Nancy. Contesa de Choiseul a contribuit în mare măsură la finanțarea noii biserici. Biserica este în stil baroc-rococo, atât de reprezentativ pentru secolul al XVIII-lea. Sunetele orgii răsună aici din 1876. Aceasta a fost răscumpărată și reinstalată de un constructor de orgi. Clopotnița a fost reconstruită de comună în 1927. La 15 iunie 1930, șase clopote noi au fost binecuvântate de Jean-Baptiste Pelt, episcopul de Metz. Cinci clopote sunt instalate în clopotniță, printre care și clopotul mare Saint-Vincent. Al șaselea se află în capela Saint-Vincent. Numeroase renovări au fost efectuate începând din 1987 de către comună și consiliul parohial, printre care consolidarea acoperișului, a elementelor din lemn și a picturilor. Biserica Maria-Regina din Faulquemont-cité, edificiu din 1956. Capela Saint-Vincent (fosta biserică parohială): cor gotic din secolul al XV-lea, navă modernă, vitralii din secolul al XVI-lea; busturi-relicvar din secolul al XVIII-lea. Biserica Saint-Nicolas din Chémery-lès-Faulquemont, sfârșitul secolului al XVII-lea: cristelniță din 1724, clopot din 1776. Fostul osuar din cimitirul Saint-Vincent, înscris pe lista monumentelor istorice prin ordinul din 25 noiembrie 1987. Sinagogă construită în 1960; prima sinagogă, construită în 1900, a fost demolată în 1940 de către germani; în prezent, este dezafectată.

Note

Referințe

Bibliografie

Vezi și Lista comunelor din Moselle

Legături externe

Categorie:Comune din Moselle