Bartolomeu Baiulescu () a fost un preot ortodox, istoric, economist și educator transilvănean, promotor al modernizării economice românești în Brașovul secolului al XIX-lea. Format la școlile din Brașov și la seminarul teologic din Sibiu, a activat inițial la Zărnești ca învățător și ajutor de preot, unde a deschis clase de școală în propria locuință, a sprijinit familiile sărace și a întemeiat o fundație pentru orientarea tinerilor către meserii. Distins în anul 1856 cu mențiunea „Laudatur”Mențiunea „Laudatur” reprezintă cel mai înalt calificativ academic posibil acordat elevilor și studenților în sistemul de învățământ de tradiție austro-ungară și germană, echivalentul notei maxime sau al distincției „summa cum laude”. Cuvântul provine din limba latină și înseamnă literar „este lăudat” sau „de lăudat” (https://en.wiktionary.org/wiki/laudatur). de mitropolitul Andrei Șaguna, a devenit în 1857 preot al parohiei Brașov-Cetate, funcție pe care a deținut o până la moarte. A fost protopop onorar (din 1891) și catihetCatihet = persoană care preda copiilor catehismul, dogmele religiei; profesor de religie. la mai multe instituții brașovene, contribuind la formarea religioasă a elevilor ortodocși din școlile neromânești și la consolidarea educației confesionale în oraș.Moruș, Ilie și colectiv; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; pp. 21–22
Date biografice Bartolomeu Baiulescu s-a născut în data de 11 iunie 1831 la Zărnești, Comitatul Făgăraș, Imperiul Austriac. Rămas orfan încă de mic copil, el a fost crescut de bunicul său, preotul Nicolae Baiul.După unele surse, preotul Nicolae Baiul era unchiul său. (Protopopul Bartolomeu Baiulescu, Revista Minerva, nr. 181, 17 iunie 1909, p.1)
Studii Bartolomeu Baiulescu și-a început educația în localitatea natală, continuând apoi la școala normală din Șcheii Brașovului și la gimnaziul romano-catolic din Brașov. În anii petrecuți la Brașov a locuit în casa lui Iacob Mureșianu, directorul gimnaziului, care i-a fost profesor și mentor spiritual.
În anul 1849 s a înscris la seminarul teologic din Sibiu, la îndemnul unchiului său, Nicolae Baiul. În intervalele fără cursuri, a lucrat în cancelaria consistorială, experiență care i-a adus, după finalizarea studiilor, numirea ca responsabil al acestei instituții. Contactul direct cu activitatea administrativă i-a influențat profund formarea, familiarizându-l cu principiile de organizare a arhivelor. Mitropolitul Andrei Șaguna i-a încredințat ulterior sarcina de a ordona arhiva afectată de evenimentele revoluției din 1848, precum și biblioteca sa personală.
Viața și activitatea După încheierea studiilor, Baiulescu s-a întors la Zărnești, unde a activat ca învățător și ajutor de preot între 1851 și 1857. În 11 ianuarie 1851 s-a căsătorit cu Elena Gheorghiu, fiica negustorului Gheorghe Gheorghiu, la Biserica "Sf. Nicolae" din Șcheii Brașovului, cu care va avea 4 copii: Ion, Gheorghe, Romulus și Maria. În timpul unei vizite canonice, ruda sa, Nicolae Baiul, a intervenit pe lângă mitropolitul Șaguna pentru a-l hirotoni pe Bartolomeu Baiulescu capelan. La 29 noiembrie 1851 a fost hirotonit preot, iar la scurt timp a fost instalat în parohia din Zărnești. În această perioadă a deschis în propria locuință două clase de școală și a inițiat acțiuni de sprijinire a familiilor sărace, oferindu-le cărți și haine. A încurajat orientarea tinerilor către meserii și a creat, din venituri proprii, o fundație destinată sprijinirii acestui demers. Activitatea sa a fost recunoscută în 1856, când mitropolitul Șaguna i-a acordat distincția „Laudatur”.
În 1857, Bartolomeu Baiulescu a devenit preot al parohiei Brașov - Cetate, funcție pe care a deținut o până la moarte. A slujit inițial la Biserica „Sfânta Treime - Grecească”, iar după 1887, în condițiile conflictului dintre români și greci privind dreptul de folosință al lăcașului, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, edificiu ridicat prin strădania sa, conform planurilor arhitectului G. Brus după model vienez, dar cu turn bizantin. A fost distins cu „brâul roșu” de mitropolitul Șaguna și a fost numit protopop onorar în anul 1891. A desfășurat o amplă activitate didactică de catihet, predând elevilor ortodocși de la școlile neromânești între anii 1864 și 1886. A fost catihet la Școala Superioară de Comerț și la Școala reală (1861–1898), instituții aflate sub îndrumarea bisericii, precum și la clasa I gimnazială a Școalelor Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov.
Bartolomeu Baiulescu a avut un rol esențial în dezvoltarea infrastructurii religioase locale, sprijinind ridicarea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” cu casa parohială și a capelei din Brașov‑Groaveri. A fost membru al Adunării Eparhiale din Sibiu și s‑a implicat activ în viața educațională brașoveană, organizând în 1869 o școală gratuită de duminică și contribuind la înființarea unui internat cu taxe reduse, inaugurat în 1880, pe care l‑a condus timp de aproape trei decenii.
Baiulescu s‑a remarcat de asemenea prin eforturile de emancipare socială a românilor brașoveni, în special a meseriașilor. A fondat „Asociațiunea pentru sprijinirea învățăceilor și sodalilor români meseriași”Sodal = ucenic, calfă în anul 1870, devenind primul ei președinte (1871–1884). Asociația a organizat clase pregătitoare, cursuri de duminică și o școală serală, punând bazele învățământului profesional românesc din Brașov. În contextul presiunilor autorităților maghiare, Baiulescu a lansat în 1886 foaia „Meseriașul român” (titlu complet „Meseriașul român, foaie pentru învățătură și petrecere, alcătuită pentru meseriași și toți iubitorii de meserii”), dedicată formării culturale și practice a lucrătorilor, și a înființat Asociația de credit și depuneri „Meseriașul român” (1886–1894), destinată sprijinirii atelierelor românești. Sub egida Asociației, a stimulat activitatea „Societății Sodalilor” înființată în 1876 și orientată spre educație culturală, lectură și activități artistice, organizând prelegeri și „producțiuni” – șezători cu recitări, coruri și piese de teatru. Prin aceste inițiative, Baiulescu a contribuit decisiv la formarea profesională, culturală și morală a tinerilor români din Brașov.Sextil Pușcariu; Brașovul de altădată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 179
Baiulescu a fost activ în cadrul Astrei încă de la înființarea acesteia, a susținut conferințe și studii economice, fiind considerat de Petru Suciu „primul economist anchetator român al Transilvaniei”, datorită utilizării datelor statistice în analizele sale. A pledat constant pentru dezvoltarea unei clase mijlocii românești, pentru emanciparea femeilor prin profesiuni independente și pentru crearea unor structuri economice românești puternice. A fost membru al Casinei Române, al Reuniunii de gimnastică, al delegațiunilor școlare și al Eforiei Școalelor Centrale Române, îndeplinind și funcții bisericești precum defensor matrimonial și consilier arhidiecezan. Au rămas de la el numeroase manuscrise, texte catehetice și materiale destinate formării morale și religioase.
Bartolomeu Baiulescu a murit la Brașov în data de 14 iunie 1909, după o scurtă boală, la vârsta de 78 ani. A fost înmormântat în cimitirul bisericii Cuvioasa Parascheva din Groaveri, serviciul religios fiind oficiat de toți preoții din Brașov. La moartea sa, Gazeta de Transilvania l-a elogiat subliniind exemplul personal, modestia, disciplina și devotamentul față de educație și comunitate.
Opera Baiulescu a publicat numeroase articole în Gazeta de Transilvania, Telegraful român și în revista Transilvania, referitoare la emanciparea economică și culturală a românilor din Ardeal. Cea mai importantă lucrare a lui Bartolomeu Baiulescu este Monografia comunei bisericești greco-orientale române a Sf. Adormiri din Cetatea Brașovului, cu acte și dovezi (1898), realizată pe baza documentelor istorice și cuprinzând informații esențiale despre instituțiile românești brașovene. O altă lucrare este Biografia lui George Cristureanu, fost căpitan în Armata României (1879)Căpitanul George Cristureanu a lăsat prin testament întreaga sa avere, două case în București și 4000 de galbeni bisericii Sf. Nicolae pentru ca din venitul lor să se înființeze un internat care să îi poarte numele
A rămas în manuscris și o descriere foarte amănunțită a bătăliei de la Zărnești a lui Constantin Brâncoveanu cu turcii din data de 21 august 1690, manuscris aflat în colectia Muzeului „Prima școală româneascăˮ.
Note
Referințe
Bibliografie Oros, Elvira; Nazare, Daniel; Baiulescu, Bartolomeu, Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov Lectură suplimentară Mușlea, Candid; Protopopul Bartolomeiu Baiulescu, Institutul de Arte Grafice „Astra”, Brașov, 1938
Categorie:Nașteri pe 11 iunie Categorie:Nașteri în 1831 Categorie:Decese în 1909 Categorie:Decese pe 14 iunie Categorie:Decese în Brașov Categorie:Brașoveni Categorie:Români din Imperiul Austriac Categorie:Preoți români Categorie:Preoți ortodocși români