Hope Lange

Hope Elise Ross Lange () a fost o actriță americană de film, teatru și televiziune. A fost nominalizată la Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar și la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru portretizarea Selenei Cross în filmul Peyton Place din 1957. În 1969 și 1970, a câștigat de două ori Premiul Primetime Emmy pentru cea mai bună actriță într-un serial de comedie pentru rolul Carolyn Muir din sitcomul The Ghost & Mrs. Muir.

Biografie

Lange s-a născut într-o familie de oameni de teatru din Redding, Connecticut. Tatăl ei, John George Lange, a fost violoncelist, aranjor muzical pentru și dirijor pentru Henry Cohen, iar mama ei, Minette (născută Buddecke), a fost actriță. Aceștia au mai avut alte două fiice, Minelda și Joy, și un fiu, DavidSocial Security Death Index.

Lange a cântat alături de alți copii în piesa Life, Laughter and Tears, care a avut premiera la Teatrul Booth în martie 1942. Tatăl ei a murit în septembrie 1942. Familia a rămas în New York după decesul acestuia. La vârsta de 9 ani, a avut un rol cu replici în piesa de pe Broadway The Patriots, a cărei premieră a avut loc în ianuarie 1943. Între 1944 și 1956, Minette a administrat un restaurant pe Macdougal Street, în apropiere de Washington Square Park, numit Minette's of Washington Square. (Unele surse îl confunda cu Minetta Tavern, un restaurant italian de pe Macdougal Street, fondat în 1937.) Întreaga familie lucra acolo; Minelda se ocupa de casa de marcat, iar Joy și Hope serveau la mese.

În timpul liceului, Lange a studiat dansul, a lucrat ca fotomodel și a ajutat în restaurantul familiei. Câteva rânduri i-a plimbat câinele fostei Prime Doamne Eleanor Roosevelt, care locuia într-un apartament din apropiere. Când fotografia i-a apărut în ziar, a primit o ofertă de a lucra ca fotomodel publicitar în New York. A apărut pe coperta revistei Radio-Electronics din iunie 1949 purtând „pălăria radio omul de pe Marte”. Acest aparat de radio portabil încorporat într-o cască colonială a reprezentat o adevărată sesație în 1949.

Lange a urmat cursiile Colegiului Reed din Portland, Oregon, unde a studiat dansul și teatrul. La Reed, a fost studenta artistei . După finalizarea primului an de studii, Lange s-a transferat la Barmore Junior College din New York, unde l-a întâlnit pe primul ei soț, Don Murray.

Cariera Lange și-a început activitatea în televiziune în anii 1950, având apariții în Kraft Television Theatre. A fost remarcată de un producător de la Hollywood și a semnat un contract cu 20th Century Fox. S-a făcut remarcată încă din primul său rol cinematografic în Bus Stop, alături de Marilyn Monroe și Don Murray, cu care s-a căsătorit pe 14 aprilie 1956. Murray a declarat ulterior că Monroe a devenit geloasă pe o altă blondă cooptată în distribuția filmului și le-a cerut producătorilor să îi vopsească părul blond al lui Lange în șaten deschis.

După recenzii favorabile, Lange a obținut un rol major în filmul considerat la acea vreme riscant Peyton Place din 1957. Interpretarea sa puternică i-a adus o nominalizare la Premiul Globul de Aur și o alta la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar. Ulterior, a devenit binecunoscută pentru astfel de roluri secundare și a declarat că tipologizarea rezultată i-a scurtat cariera cinematografică.

A jucat în filmul lui Nicholas Ray, The True Story of Jesse James (1957), în rolul soției lui James, alături de Robert Wagner, și în The Young Lions, alături de Montgomery Clift. A jucat rolul principal feminin – în calitate de soție a personajului interpretat de Jeffrey Hunter – în drama de război In Love and War (1958), bazată pe romanul lui Anton Myrer. Aceste roluri au condus la obținerea primului loc pe afiș în The Best of Everything (1959), jucând alături de Suzy Parker și Joan Crawford.

Lange a apărut în rolul iubitei mai în vârstă a lui Elvis Presley, o psihologă, în Wild in the Country (1961), deși era cu doar 13 luni mai mare decât Elvis. A apărut apoi în ultimul film al lui Frank Capra, Pocketful of Miracles, alături de Glenn Ford (pentru care îl părăsise pe soțul ei, actorul Don Murray). În anul următor, a jucat din nou alături de Ford în comedia romantică Love Is a Ball.

Lange s-a întors la televiziune în 1966 cu un rol în serialul The Fugitive (1963). A jucat rolul principal între 1968 și 1970 în serialul de televiziune The Ghost & Mrs. Muir, pentru care a obținut două premii Emmy și o nominalizare la Premiul Globul de Aur. Acest succes a fost urmat de trei sezoane în The New Dick Van Dyke Show, unde a interpretat-o pe Jenny Preston, soția lui Dick Van Dyke, între 1971 și 1974, refuzând ulterior să revină pentru un al patrulea sezon.

De asemenea, a apărut în doisprezece filme de televiziune, printre care Crowhaven Farm, unde a interpretat rolul unei vrăjitoare. În 1977, a revenit pe scena de pe Broadway, unde își începuse inițial cariera actoricească. A jucat, de asemenea, rolul soției ucise a personajului justițiar interpretat de Charles Bronson în Death Wish (1974). În 1985, a apărut în A Nightmare on Elm Street 2: Freddy's Revenge, iar în 1986 a preluat rolul mamei personajului interpretat de Laura Dern în Blue Velvet al lui David Lynch. A obținut un rol pe Broadway în Same Time, Next Year, după care a avut apariții în filmul de televiziune bazat pe romanul Message from Nam de Danielle Steel și în Clear and Present Danger (1994).

Lange a participat la festivitățile organizate în 1998 cu ocazia a 40 de ani de la lansarea filmului Peyton Place, revenind în orașul din statul Maine unde acesta fusese filmat.

Viața personală Data nașterii Anul nașterii lui Lange este menționat adesea ca fiind 1931, însă anul corect este 1933. O sursă posibilă a acestei erori este Reader's Digest Almanac and Yearbook. Această publicație indicase anul 1931 începând cel puțin din ediția sa din 1980 și până la numărul din 2009 (edițiile din 1976 și cele anterioare ale almanahului raportaseră în mod constant anul 1933 ca fiind cel al nașterii actriței). Alte lucrări de referință, cum ar fi Chase's Annual Events, au indicat întotdeauna anul 1933, la fel ca și înregistrarea din Social Security Death Index (în ).

Anul 1933 corespunde, de asemenea, vârstelor menționate în relatările din presă despre Lange în perioada tinereții sale. The New York Times a relatat despre premiile anuale pentru „Concertele tinerilor” acordate la Carnegie Hall. Lange a primit un premiu în aprilie 1945 și din nou în aprilie 1946, când vârsta ei a fost menționată ca fiind de 12 ani. Vârsta de 12 ani a lui Lange din aprilie 1946 corespunde unei date de naștere în noiembrie 1933, nu în 1931.

De asemenea, în februarie 1951 a fost publicat un scurt reportaj despre abilitățile culinare ale lui Hope Lange. Primul paragraf prezenta biografia unei tinere de 17 ani din Greenwich Village, New York. Răposatul ei tată fusese „director muzical pentru ”, iar mama acesteia avea o afacere de catering. Pe lângă activitatea de fotomodel, actorie și dans, Hope se pricepea de minune să prepare sandvișuri „delicioase”. Articolul include rețetele sale pentru sandvișurile „Sardine Strips” (în ) și „Cheese Ribbon” (în ). Născută în 1933, Lange avea într-adevăr 17 ani în februarie 1951.

Căsătorii și relații Prima căsătorie a lui Lange a fost cu actorul Don Murray. Cei doi s-au căsătorit în 1956, în timp ce acesta filma rolul său de debut din Bus Stop, alături de Marilyn Monroe; au avut împreună doi copii, pe actorul Christopher Murray și pe fotografa Patricia Murray. În 1961, Lange l-a părăsit pe Don Murray pentru actorul Glenn Ford, coproducător și partener de platou în Pocketful of Miracles. Cei doi au avut o relație care a durat patru ani, însă nu s-au căsătorit. Din 19 octombrie 1963 și până la divorțul lor din 1971, Lange a fost căsătorită cu regizorul de film Alan J. Pakula.

În 1972, Lange a avut o relație cu Frank Sinatra și a început o legătură cu romancierul . În 1986, s-a căsătorit cu producătorul de teatru Charles Hollerith Jr. (1927–2011), alături de care a rămas pentru tot restul vieții.

Decesul Lange a încetat din viață pe 19 decembrie 2003, la Spitalul St. John din Santa Monica, California, din cauza unei infecții provocate de o colită ischemică, la vârsta de 70 de ani. Trupul său a fost incinerat.

Filmografie

Bus Stop (1956) Peyton Place (1957) The True Story of Jesse James (1957) The Young Lions (1958) În dragoste și în război (1958) The Best of Everything (1959) Pocketful of Miracles (1961) Wild in the Country (1961) Hollywood Without Make-Up (1963) Love Is a Ball (1963) Crowhaven Farm (1970) Death Wish (1974) Fer-de-Lance (1974) The Love Boat II (1977) The Day Christ Died (1980) Pleasure Palace (1980) Coșmar pe strada Ulmilor: Răzbunarea lui Freddy (1985) Catifeaua albastră (1986) Tune in Tomorrow (1990) Clear and Present Danger (1994) Just Cause (film) (1995)

Premii An Premiu Categorie Lucrare nominalizată Rezultat Referință 1969 Premiul Primetime Emmy Cea mai bună actriță într-un serial de comedie The Ghost & Mrs. Muir 1970

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1933 Categorie:Nașteri pe 28 noiembrie Categorie:Decese în 2003 Categorie:Decese pe 19 decembrie Categorie:Americani de origine germană Categorie:Oameni din comitatul Fairfield, Connecticut Categorie:Actori copii americani Categorie:Actrițe de film americane Categorie:Actrițe de teatru americane Categorie:Actrițe de televiziune americane Categorie:Actori sub contract cu 20th Century Studios Categorie:Fotomodele din Statele Unite ale Americii Categorie:Absolvenți ai Reed College Categorie:Câștigători ai Premiului Primetime Emmy