Pădurea Verde (, ) este o pădure de mari dimensiuni din Timișoara, Timiș, Banat, Vest, România, situată în partea de nord-est a orașului, în cartierul UMT-Pădurea Verde, lângă zonele Lipovei, Modern, Fabric și Ghiroda Nouă.
Este cel mai mare parc urban natural din Sud-Estul Europei, fiind traversată de râul Behela, care are ca afluent de dreapta pârâul Unu și se varsă în canalul Bega. Are o suprafață de 737 hectare.
Este plămânul verde al Timișoarei și reprezintă o importantă zonă de recreere și agrement. Pădurea Verde se învecinează cu Muzeul Satului Bănățean și cu Grădina Zoologică.
Istoric Zona a fost locuită încă din Antichitate, dovadă fiind un mormânt sarmatic al unei femei descoperit în urma unor cercetări arheologice efectuate în pădure în 1969. Datele cartografice din 1723–1725, dar și cele din 1776, arată că în secolul al XVIII-lea exista în acest spațiu o pădure seculară.
Sub administrația habsburgică, pădurea a fost declarată zonă de vânătoare rezervată exclusiv primului guvernator al Banatului, contele Claudius Florimund de Mercy (1732). Acesta a solicitat restaurarea unui pavilion de vânătoare ridicat în pădure în timpul ocupației otomane. Pavilionul era păzit permanent de șase husari și de cei peste 100 de ogari ai lui Mercy. După 1753, când administrația civilă a fost introdusă în Banat, pădurea a devenit accesibilă și altor înalți funcționari.
În perioada interbelică, pădurea a fost domeniu al Coroanei Regale și era destinată vânătorii de fazani, cerbi și căprioare. Pepiniera forestieră a orașului a fost înființată în 1929. Din materialul săditor produs în pepinieră (stejar, arțar, ulm, nuc, paltin, tei, etc.), a luat naștere Pădurea Renașterii Naționale în perioada 1937–1938. În 1954, statul a pus la dispoziția orașului 150 hectare din pădure pentru înființarea unei rezervații naturale și a unei zone de agrement.
În 2020, Guvernul României a transferat 520 hectare de la Romsilva către Primăria Municipiului Timișoara pentru amenajarea unei păduri-parc. Până în 2020, Primăria Timișoara administra 50 ha din Pădurea Verde.
Geografie Pădurea Verde este situată în partea de nord-est a Timișoarei, iar suprafața sa, de aproximativ 737 hectare, este împărțită în 78 de parcele mai mult sau mai puțin de formă pătrată. Pădurea este străbătută pe o lungime de 2,6 km de Behela (afluent al râului Bega), care alimentează, înainte de a intra în pădure, lacul din Dumbrăvița, un alt loc important de agrement pentru turiști și pescari. Pe teritoriul pădurii se mai află alte două lacuri de dimensiuni mai reduse: Lacul Șerpilor și Balta Măcin, situate lângă Muzeul Satului Bănățean.
Floră Speciile lemnoase care cresc în Pădurea Verde sunt stejar pedunculat (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), frasin comun (Fraxinus excelsior), arțar tătărăsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), cer (Quercus cerris), tei (Tilia sp.) și salcâm (Robinia pseudoacacia). Specia predominantă este Quercus sp. (69%), urmată de Fraxinus excelsior (10%). 5% dintre arborii existenți au vârste cuprinse între 101 și 120 de ani, 21% între 81 și 100 de ani, predominând arborii cu vârste între 61 și 80 de ani (41%). Stratul arbustiv include păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), corn (Cornus mas) și lemn câinesc (Ligustrum vulgare), în timp ce stratul ierbos este alcătuit din mușchi, licheni și plante erbacee. Dintre flori merită menționată orhideea de pădure (Cephalanthera longifolia), o specie de orhidee sălbatică rară în flora României, care înflorește între aprilie și iunie.
Note
Categorie:Păduri din România Categorie:Parcuri din Timișoara Categorie:Parcuri din România Categorie:Geografia județului Timiș