Mardari Litvinul (sau Litvinovici) a fost un învățător român din Bucovina Habsburgică. De religie ortodoxă, el este cunoscut pentru că, în 1817, a fost demis de la Școala Germano-Română din Coțmani, pentru că a refuzat convertirea la romano-catolicism.https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/nana.12415
Context istoric În 1774, în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic a anexat o parte din Țara de Sus a Moldovei, denumită de austrieci Bucovina. Politica autorităților habsburgice față de ortodoxie a oscilat între cooptare și cooperare, respectiv presiuni de convertire la catolicism. Tentativele de convertire ale românilor ortodocși la catolicism au eșuat, deoarece Bucovina a fost înclusă în Regatul Galiției și Lodomeriei, misionarii erau, de regulă, polonezi romano-catolici sau ucraineni greco-catolici. Greco-catolicii români aveau dreptul de a funcționa doar în Țările Coroanei Sfântului Ștefan (Transilvania, Banat și restul Ungariei), nu și în afara lor.
Cele mai controversate patente imperiale au intrat în vigoare în anul 1815, când toate școlile primare din Bucovina au fost plasate sub autoritatea Consistoriului Catolic din Lemberg. Ca urmare, învățătorii au început să fie numiți din Galiția, iar numeroase familii de țărani au refuzat să își trimită copiii să studieze sub îndrumarea unor cadre didactice romano-catolice. Această decizie a avut un impact de anvergură: preoții locali au fost împiedicați să predea copiilor din propriile parohii, ceea ce a dus practic la excluderea copiilor ortodocși din învățământul primar.
De exemplu, în 1817, la așa-numita Școala Germano-Română din Coțmani, Mardari Litvinul a fost revocat din postul de învățător din cauză că a refuzat convertirea la catolicism; în locul său a fost numit Andrei Orobko, un polonez sosit din Galiția. Deși instituția purta denumirea de școală „română”, nu se țineau cursuri în limba română, întrucât învățătorul nu cunoștea limba; în schimb, limba poloneză a fost introdusă ca materie obligatorie până în 1843. Introducerea limbii poloneze s-a suprapus cu decizia guvernului de a numi un etnic polonez, pe Andreas Pankiewicz, în funcția de inspector general responsabil cu învățământul primar din Bucovina în perioada 1819–1844.
După două decenii în care accesul la instrucție s-a realizat exclusiv prin filiere catolice și germano-poloneze, disparitățile dintre comunitățile rurale și cele urbane s-au accentuat, cei care își permiteau să studieze intrând, de regulă, în aparatul birocratic al provinciei. Diferențele dintre credincioși și clerul ortodox au devenit vizibile și sub aspect lingvistic, cel din urmă fiind format în germană și română la Institutul Teologic nou-înființat la Cernăuți în 1827 de către episcopul Isaia Băloșescu.
Note
Categorie:Învățători români Categorie:Creștini ortodocși români Categorie:Români bucovineni Categorie:Victime ale persecuției religioase Categorie:Istoria Bisericii Ortodoxe Române