Scie este un râu de coastă din Normandia, situat în departamentul Seine-Maritime, în regiunea Normandia, care se varsă în Canalul Mânecii, iar valea sa, ocupată de numeroase livezi de meri, poartă mărturia multor personalități ilustre.

Geografie Lungimea cursului său de apă este de 37,9 km . Scie își are izvorul la sud de Saint-Maclou-de-Folleville, la est de Tôtes, pe teritoriul comunei Étaimpuis, la o altitudine de 137 m, în râpa Chasse-Fétu, localizată la următoarele coordonate geodezice (RGF93): 49,6457° latitudine nordică; 1,1432° longitudine estică.

Valea sa îngustă, care se adâncește destul de mult în platoul , este străbătută de calea ferată Rouen—Malaunay—Dieppe. Un viaduct domină valea la nivelul localității Manéhouville: viaducul Scie.

Râul se varsă, la capătul unui curs sinuos orientat nord–nord-vest, asemenea altor mici râuri de coastă din Seine-Maritime, în Canalul Mânecii, la Pourville-sur-Mer, cătun al comunei Hautot-sur-Mer. Această gură de vărsare este canalizată, prevăzută cu o ecluză și un clapet care împiedică pătrunderea apelor marine.

Comune și cantoane traversate În departamentul Seine-Maritime, Scie traversează următoarele douăzeci și una de comune, de la izvor spre vărsare: Étaimpuis (izvor), Saint-Victor-l'Abbaye, Saint-Maclou-de-Folleville, Vassonville, Saint-Denis-sur-Scie, Auffay, Heugleville-sur-Scie, Gonneville-sur-Scie, Notre-Dame-du-Parc, Saint-Crespin, Les Cent-Acres, Longueville-sur-Scie, Dénestanville, Crosville-sur-Scie, Anneville-sur-Scie, Manéhouville, Sauqueville, Tourville-sur-Arques, Saint-Aubin-sur-Scie, Offranville și Hautot-sur-Mer (vărsare).

În ceea ce privește cantoanele, Scie își are izvorul în , traversează cantonul Longueville-sur-Scie și își are vărsarea în toate situate în arondismentul Dieppe.

Toponime

Scie a dat hidronimul său celor șapte comune următoare: Anneville-sur-Scie, Crosville-sur-Scie, Gonneville-sur-Scie, Heugleville-sur-Scie, Longueville-sur-Scie, Saint-Aubin-sur-Scie și Saint-Denis-sur-Scie.

Bazin hidrografic Scie traversează o singură zonă hidrografică, „La Scie de la sursă până la vărsare” (G310), cu o suprafață de 221 km².

Organism de gestionare Organismul responsabil de gestionare este Syndicat des bassins versants Saâne Vienne et Scie.

Afluenți Scie are un singur afluent secundar înregistrat: Fossé du Plessis (mal drept), cu o lungime de 1,4 km, pe teritoriul a două comune, Saint-Aubin-sur-Scie (izvor) și Hautot-sur-Mer (confluență).

Rang Strahler Prin Fossé du Plessis, rangul Strahler al Scie este de doi.

Hidrologie Debitului la estuar i se constată o valoare deosebit de scăzută (1,8 m³/s), din cauza îngustimii bazinului hidrografic – 217 km² pentru 6 m altitudine sau 221 km² (la 0 m altitudine), conform SANDRE (Service d’Administration Nationale des Données et Référentiels sur l’Eau) – situație legată de sărăcia rețelei de afluenți (fără afluenți importanți). Prin urmare, rangul său Strahler este de unu.

Amenajare și ecologie Beneficiind de un curent rapid, Scie este foarte apreciată de pescari, dar și de amatorii de caiac-canoe.

Valea Scie Valea Scie se află în afara itinerariilor cele mai frecventate; fluviul litoral nu străbate decât localități mici, al căror patrimoniu poartă însă mărturia istoriei bogate a regiunii și a oamenilor săi iluștri. Astfel, aproape de izvoarele Scie, la Saint-Victor-l'Abbaye, amintirea lui Wilhelm Cuceritorul se regăsește în ruinele unei mănăstiri benedictine, ridicată în 1051 de un bogat senior din Mortemer. Nu departe de acolo, un turn de cărămidă, înălțat în secolul al XV-lea de seniorul locului, Louis de Giffard, domină un fost priorat din secolul al XII-lea, transformat ulterior într-o fermă ce a aparținut familiei lui Gustave Flaubert, care a făcut ca aici să se întâlnească Charles Bovary și viitoarea sa soție, Emma. Umbra lui planează deasupra vestigiilor puternicului castel feudal de la Longueville-sur-Scie, construit în secolul al XI-lea de Gauthier Giffard, purtător de stindard al lui Wilhelm Cuceritorul la bătălia de la Hastings, iar cea a lui Guy de Maupassant domnește în castelul Miromesnil situat pe teritoriul comunei Tourville-sur-Arques.

Numeroase mori (43 sunt recensate în 1870 de serviciul Poduri și Șosele) au ocupat cursul fluviului; construite încă din Evul Mediu, acestea au fost utilizate pentru măcinarea diferitelor tipuri de cereale, dar și pentru fabricarea tanului (scoarță de stejar redusă în pulbere, folosită la tăbăcirea pieilor). Două dintre ele – dintre care una acționează încă o moară de făină – sunt încă prezente la Saint-Maclou-de-Folleville (moara Arbalète) și la Auffay. Astăzi, activitatea văii este orientată spre producția de mere și fabricarea cidrului, ilustrată de existența cidrăriei Duché de Longueville la Anneville-sur-Scie.

Hidronim Este atestat sub forma Sedam în jurul anului 1040.

Note

Legături externe

Categorie:Râuri din Franța