Tratatul privind spațiul cosmic, denumit oficial Tratatul asupra principiilor care guvernează activitățile statelor în explorarea și utilizarea spațiului cosmic, inclusiv a Lunii și a altor corpuri cerești, este un tratat multilateral care constituie baza dreptului spațial internațional. Tratatul a fost negociat și redactat sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite și a intrat în vigoare la 10 octombrie 1967. În mai 2025, 117 state erau părți la tratat.
Dispozițiile esențiale ale tratatului includ:
interzicerea armelor nucleare în spațiu; limitarea utilizării Lunii și a altor corpuri cerești doar la scopuri pașnice; libertatea de explorare și utilizare a spațiului de către toate națiunile; interdicția revendicării suveranității asupra spațiului cosmic sau a oricărui corp ceresc; interzicerea bazelor militare, testării armelor și manevrelor militare pe corpuri cerești; neinterzicerea expresă a tuturor activităților militare în spațiu (forțe spațiale, arme convenționale); declararea spațiului ca „provincia întregii omeniri”, destinat utilizării și explorării libere de către toți; interdicția competiției nelimitate în spațiu, pentru a preveni conflictele între state.
Istoric Tratatul privind spațiul cosmic a fost determinat de dezvoltarea rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) în anii 1950, care puteau atinge ținte trecând prin spațiul cosmic. Lansarea de către Uniunea Sovietică a satelitului Sputnik, primul satelit artificial, în octombrie 1957, urmată de cursa înarmării cu Statele Unite, a accelerat propunerile de interzicere a utilizării spațiului cosmic în scopuri militare. La 17 octombrie 1963, Adunarea Generală a ONU a adoptat în unanimitate o rezoluție care interzicea introducerea armelor de distrugere în masă în spațiul cosmic.
Țări care nu sunt părți la tratat
Note
Categorie:Tratate ale perioadei Războiului Rece Categorie:Tratate ale României Categorie:Tratate ale Franței Categorie:Tratate ale Statelor Unite ale Americii