Teodot Meletiiovîci Halip (în ; ) a fost un scriitor, doctor în drept, avocat, om politic și cultural ucrainean din Bucovina. A activat ca diplomat în Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Ucrainene și a predat drept penal la Universitatea Liberă Ucraineană din Praga.
Biografie Copilărie și studii S-a născut în Voloca pe Ceremuș, districtul Vășcăuți, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria (astăzi raionul Vijnița, regiunea Cernăuți, Ucraina).
Tatăl său, Meletii Halip (1845–1916), provenea dintr-o familie de preoți și nobili din Vășcăuți. A fost preot, apărător al drepturilor ortodocșilor ucraineni în Consistoriul din Cernăuți și președinte al societății „Nobilimea Ortodoxă”.
Mama sa, Eufrosina Halip, provenea din familia Gafenko și a fost activistă publică: președinta organizației Comunitatea Femeilor din Bucovina (1913–1920), organizatoare de expoziții de artă populară (la Viena, Kiev ș.a.). A colaborat cu scriitoarea Olha Kobîleanska.
În familia sa se vorbeau limbile ucraineană și germană. Primele clase le-a urmat în școala din sat, apoi la Gimnaziul I din Cernăuți. În 1898 a obținut titlul de doctor în drept la Universitatea din Cernăuți.
Activitatea publică în Bucovina austro-ungară A lucrat ca avocat în Cernăuți, apărând în special clasele sărace ucrainene. A fost unul dintre organizatorii societății „Sici” și lider al filialei bucovinene a Partidului Radical Ucrainean (1906–1918).
A editat revistele Educația populară, Chestiunea națională (1907–1908) și Cetățeanul (1909–1910). În 1911 a fost ales deputat în Dieta Bucovinei.
Primul Război Mondial A fost mobilizat în armata austro-ungară ca locotenent, având diverse misiuni în Bucovina, mai ales în zona Iacobeni. Relațiile apropiate cu maiorul Eduard von Fischer (originar din Carapciu pe Ceremuș) i-au favorizat cariera militară. A servit până în 1918.
Activitatea politică după 1917
În noiembrie 1918 a participat la organizarea Adunării Constituante a Ucrainenilor din Bucovina, care a proclamat unirea cu Ucraina. A fost trimis la Kiev cu mandat din partea guvernului autonom bucovinean pentru a cere sprijinul hatmanului Pavlo Skoropadskîi, apoi al lui Simon Petliura. Alături de Ilko Popowicz (fiul lui Omelian Popowicz), el a solicitat o invazie militară ucraineană în Bucovina, iar Petliura i-a promis că, în 2 luni, va trimite trupe în Bucovina (care, între timp, se unise cu România) pentru a o anexa la Republica Populară Ucraineană. Inițiativa nu s-a concretizat, din cauza conflictelor Ucrainei cu Polonia și Rusia bolșevică.
Diplomat al Republicii Populare Ucrainene În 1919 a intrat în serviciul diplomatic al Republicii Populare Ucrainene. A participat la misiuni diplomatice la Berna, Viena, Praga și Roma. După desființarea misiunii la Roma (1921), s-a stabilit la Viena.
Viața ulterioară Din 1923 a lucrat ca avocat la Hust (Cehoslovacia), implicându-se în viața culturală a ucrainenilor din Transcarpatia. În 1939 s-a mutat la Brno (Protectoratul Boemiei și Moraviei).
A predat drept penal la Universitatea Liberă Ucraineană din Praga și a fost membru al Societății Juridice Ucrainene din Protectorat.
A murit la 6 aprilie 1943, la Brno, fiind înmormântat în Cimitirul Central. Ulterior, locul de veci s-a pierdut.
Activitate literară Halip a debutat ca poet în 1894. A publicat volumele de versuri Gânduri și cântece și Trandafirul sălbatic. Poezia sa se caracterizează prin influențe populare și moderniste. A scris și proză, printre care: Străinul (1895) – nuvelă social-psihologică Primele stele (1895) – despre viața studențească bucovineană Jocul inegal (1928) Boiernași și subalterni (1937)
Scrierile sale au fost apreciate de Ivan Franko și Lesea Ukrainka.
Concepții politice A fost un critic consecvent al moscofilismului, pe care îl considera o ideologie artificială, impusă de Imperiul Rus. În articolele sale, precum „Moscofilismul – partida morților”, argumenta superioritatea ortografiei fonetice față de cea etimologică.
Memorie
La Cernăuți, pe clădirea de pe str. Ivan Franko nr. 1, unde a locuit între 1907–1914, a fost instalată o placă memorială. O stradă din Cernăuți și una din Voloca îi poartă numele.
Note
Bibliografie Микола Гуйванюк. Теодот Галіп: письменник, адвокат, політик. Чернівці, 2008. Архівні документи про Теодота Галіпа. Державний архів Чернівецької області.
Categorie:Nașteri în 1873 Categorie:Nașteri pe 19 iunie Categorie:Decese în 1943 Categorie:Decese pe 6 aprilie Categorie:Scriitori ucraineni Categorie:Avocați ucraineni Categorie:Politicieni ucraineni Categorie:Diplomați ucraineni Categorie:Deputați în Dieta Bucovinei Categorie:Ucraineni bucovineni Categorie:Profesori universitari ucraineni Categorie:Militari ucraineni Categorie:Ofițeri austro-ungari