250px|thumb|Invazia cimbrilor și teutonilor. Iutlanda (actuala Danemarca) este locul lor de origine; crucile verzi reprezintă victoriile lor, iar crucile roșii înfrângerile. Furor Teutonicus (în română, „Furia teutonică”) este o expresie latină care se referă la ferocitatea proverbială a teutonilor sau, mai general, a triburilor germanice din perioada Imperiului Roman.
Prima utilizare a expresiei este atribuită poetului Marcus Annaeus Lucanus, mai cunoscut sub numele de Lucan, în opera sa Bellum civile/Pharsale (Lucan). Lucan a folosit acest termen pentru a descrie ceea ce el credea că erau caracteristicile tribului germanic al teutonilor: o furie berserker nebună și nemiloasă în luptă.
Teutonii s-au întâlnit cu armatele Imperiului Roman la est de Alpi în jurul anului 113. Romanii se aflau sub comanda consulului Papirius Carbo și au încercat să le întindă o capcană teutonilor, dar le-au subestimat potențialul militar și au pierdut bătălia de la Noreia. Alte conflicte, cum ar fi bătălia de la Orange din 105, s-au soldat cu înfrângerea romanilor. Acesta a fost punctul de plecare al unei mari temeri față de invaziile teutonice, deși, în retrospectivă, această teamă se dovedește nejustificată, deoarece teutonii nu aveau niciun motiv să ocupe Roma.
Teutonii au fost învinși de Caius Marius în 102, dar alte triburi germanice au continuat să reprezinte o preocupare pentru Imperiul Roman, până la distrugerea acestuia de către cuceririle germanice și mercenarii în cadrul marilor invazii.
Categorie:Cuvinte și expresii în limba latină Categorie:Popoare germanice Categorie:Lucan (poet roman)