miniatura|Eleanor Roosevelt Dreptul internațional al drepturilor omului (DIHR) este corpusul de drept internațional conceput pentru a promova drepturile omului la nivel social, regional și intern. Ca formă de drept internațional, dreptul internațional al drepturilor omului este alcătuit în principal din tratate, acorduri între state suverane menite să aibă efect juridic obligatoriu între părțile care le-au semnat; și drept internațional cutumiar. Alte instrumente internaționale privind drepturile omului, deși nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, contribuie la implementarea, înțelegerea și dezvoltarea dreptului internațional al drepturilor omului și au fost recunoscute ca o sursă de obligații politice.

Dreptul internațional al drepturilor omului, care guvernează conduita unui stat față de poporul său în timp de pace, este considerat în mod tradițional distinct de dreptul internațional umanitar, care guvernează conduita statelor și a grupurilor armate nestatale în timpul conflictului, deși cele două ramuri ale dreptului sunt complementare și, în anumite privințe, se suprapun.

O perspectivă mai sistemică explică faptul că dreptul internațional umanitar reprezintă o funcție a dreptului internațional al drepturilor omului; acesta include norme generale care se aplică tuturor în orice moment, precum și norme specializate care se aplică anumitor situații, cum ar fi conflictele armate între ocupația statală și cea militară (adică DIU) sau anumitor grupuri de persoane, inclusiv refugiații (de exemplu, Convenția privind statutul refugiaților din 1951), copiii (Convenția cu privire la drepturile copilului) și prizonierii de război (A Treia Convenție de la Geneva din 1949).

Sistemul Națiunilor Unite Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația și Programul de Acțiune de la Viena în 1993, în baza cărora a fost înființat Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. miniatura|Ziua Internațională a Drepturilor Omului 2018 (45346105045) În 2006, Comisia Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a fost înlocuită cu Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului pentru aplicarea legislației internaționale privind drepturile omului. Schimbările au prezis o organizație mai structurată, împreună cu cerința de a revizui cazurile privind drepturile omului la fiecare patru ani. Obiectivul de Dezvoltare Durabilă nr. 10 al Națiunilor Unite vizează, de asemenea, promovarea legislației și a politicilor de reducere a inegalității.

Tratate internaționale privind drepturile omului Pe lângă adoptarea în 1966 a celor două Pacte cu domeniu de aplicare amplu care fac parte din Carta Internațională a Drepturilor Omului (și anume Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale), alte tratate au fost adoptate la nivel internațional. Acestea sunt în general cunoscute sub numele de instrumente privind drepturile omului. Printre cele mai importante se numără următoarele:

Convenția privind prevenirea și pedepsirea crimei de genocid (CPCG) (adoptată în 1948 și intrată în vigoare în 1951); Convenția privind statutul refugiaților (CSR) (adoptată în 1951 și intrată în vigoare în 1954); Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CERD) (adoptată în 1965 și intrată în vigoare în 1969); Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) (intrată în vigoare în 1981); Convenția Națiunilor Unite împotriva torturii (CAT) (adoptată în 1984 și intrată în vigoare în 1987); Convenția cu privire la Drepturile Copilului (CDC) (adoptată în 1989 și intrată în vigoare în 1990); Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora (CIDMW) (adoptată în 1990 și intrată în vigoare în 2003); Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) (intrată în vigoare la 3 mai 2008); și Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate (CIPD) (adoptată în 2006 și intrată în vigoare în 2010).

Vezi și Drepturile omului Drept internațional Jus gentium Dreptul de a fi uitat

Note

Categorie:Globalizare socioculturală Categorie:Drept internațional Categorie:Drepturile omului