Beatrice d'Este (), aparținând Casei de Este, a fost regină a Ungariei între 1234 și 1235 prin căsătoria cu regele Andrei al II-lea al Ungariei.

Biografie Beatrice d'Este a fost singura fiică a marchizului Aldobrandino I d'Este (1190–1215), însă numele și originea mamei sale sunt necunoscute. Deoarece tatăl a murit în anul nașterii Beatricei, ea a fost crescută și educată la curtea unchiului ei, contele Azzo al VII-lea d'Este.

În 1233 l-a cunoscut pe viitorul ei soț, regele Andrei al II-lea al Ungariei, pe când acesta se afla în pelerinaj în Regatul Italiei. Beatrice era foarte frumoasă, iar bătrânul rege s-a îndrăgostit.Wertner Mór: Az Árpádok családi története: pp. 424, 425.

Văduv deja de două ori după moartea soțiilor sale, Gertruda de Andechs (d. 1213) și Iolanda de Courtenay (d. 1233),Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, p. 70. regele, cu aproape patruzeci de ani mai în vârstă, s-a căsătorit cu Beatrice pe 14 mai 1234. La magnifica nuntă au participat mulți membrii ai înaltei nobilimi europene. Ceremonia a avut loc în Bazilica Sfânta Maria din Székesfehérvár. Moștenitorul tronului (viitorul rege Béla al IV-lea) și frații săi s-au opus acestei căsătorii, care a fost dealtfel de scurtă durată, regele murind după doar 16 luni la 21 septembrie 1235.Magyar életrajzi lexikon (Lexicon Biografic Ungar), Budapesta 1981, ISBN 963-05-2498-8, p. 152.

După moartea soțului ei, regele Béla al IV-lea l-a succedat pe tatăl său la tron. El a vrut să o alunge pe Beatrice din Ungaria, dar când ea a anunțat că este însărcinată, el a acuzat-o de adulter și a poruncit să fie arestată. Totuși, Beatrice a reușit să plece din Ungaria datorită ajutorului ambasadorilor trimiși de împăratul Frederic al II-lea să participe la înmormântarea regelui.

Beatrice a plecat în Sfântul Imperiu Roman, unde a născut un fiu, Ștefan, supranumit „Postumul” (1236–1271), a cărui legitimitate nu a fost niciodată confirmată de frații săi. După nașterea fiului ei, viitor duce al Slavoniei, Beatrice intenționa să locuiască la curtea unchiului ei, margraful Azzo al VII-lea, dar acesta nu i-a împlinit dorința.

Trăind în Italia, ea nu a renunțat niciodată la pretențiile fiului său de a primi din Ungaria veniturile ce i se cuveneau. Beatrice a încercat să convingă Republica Venețiană să-i acorde ajutor fiului ei în timpul războiului cu Ungaria, dar Serenissima a promis regelui Béla al IV-lea, prin pacea încheiată la 30 iunie 1244, să nu o susțină pe Beatrice și pe fiul ei.

Totuși, papa Inocențiu al IV-lea i-a acordat Beatricei veniturile a 35 de mănăstiri din Italia.

Ștefan Postumul (în maghiară István) a devenit tatăl lui Andrei al III-lea, ultimul rege al Ungariei din dinastia Arpadiană.

Tronul Ungariei a fost moștenit în 1235 de Béla al IV-lea, fiul cel mare al regelui Andrei al II-lea. Tânăra văduvă a supraviețuit soțului ei doar zece ani. Ea s-a retras la Este și a murit în 1245 în Abația Gemola (lângă Baone), fondată de mătușa ei, Beatrice I d'Este. Acolo a fost înmormântată. Beatrice avea doar 30 de ani.

Familia Azzo al VI-lea d'Este (1170–1212):

- prima căsătorie în 1189 cu Elisa Sophia Aldobrandini (d. 1192):

Aldobrandino I d'Este (1190–1215):

Beatrice d'Este (1215–1245), regină a Ungariei, căsătorită pe 14 mai 1234 cu regele Andrei al II-lea al Ungariei; Ștefan Postumul (1236–1271), duce al Slavoniei, căsătorit a doua oară cu Tomasina Morosini (n.c. 1250 – d.c. 1300); Andrei al III-lea, rege al Ungariei (c.1265–1301);

- a doua căsătorie în 1192 cu Sofia de Savoia (1165–1202):

Beatrice I d'Este (1192–1226), stareță în Mănăstirea Gemola;

- a treia căsătorie în 1204 cu Alice Chatillon (n. 1180):

Constanța; Azzo al VII-lea d'Este (1205–1264).

Cronica ilustrată a Ungariei (Chronica de Gestis Hungarorum, Markus von Kált, 1358) Când regele Andrei al II-lea, tatăl regelui Béla al IV-lea și al prințului Coloman, după moartea, sau mai degrabă, după uciderea primei sale soții,Se referă la Gertruda de Andechs. așa cum s-a relatat mai sus, a traversat marea în Țara Sfântă în numele Bisericii pentru a recuceri mormântul Domnului, a triumfat acolo glorios și s-a întors acasă fericit și onorat. A venit și în Italia. S-a întâmplat ca odată să fie oaspeți onorați de margraful de Este. Margraful știa că regele era văduv; prin urmare, i-a prezentat regelui frumoasa și bogat împodobita sa fiică.Beatrice nu a fost fiica, ci nepoata lui Azzo al VII-lea d'Este. Regele a văzut frumoasa fată care i-a încântat ochii și, din moment ce oricum voia să se căsătorească, s-a căsătorit cu această tânără domnișoară chiar în acea ziDe fapt căsătoria a avut loc mai târziu în Ungaria. și a luat-o cu el în Ungaria.Ungarische Bilderchronik, p. 240 (Cronica ilustrată maghiară este un document istoric care conține mai multe inexactități).

După moartea regelui Andrei, regina a dorit să se întoarcă la rudele sale. I-a chemat pe magnații Regatului Ungariei, arhiepiscopii și episcopii și le-a arătat dovezi clare că era însărcinată. Astfel, s-a întors în patria sa, Este. Acolo a născut în casa tatălui ei, un fiu care a fost botezat pe nume Ștefan.

Note

Bibliografie

Markus von Kalt: Ungarische Bilderchronik (Chronica de Gestis Hungarorum), Editura Corvina, Budapesta, 1961. István Soltész: Árpád-házi királynék, Editura Gabo, 1999, .

Gyula Kristó, Ferenc Makk: Az Árpád-ház uralkodói, Editura IPC Könyvek, 1996, .

Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, Editura Böhlau, Viena, 1993, . Wertner Mór: Az Árpádok családi története, Nagy-Becskerek, Tipografia Pleitz Ferencz Pál, 1892.

Categorie:Nașteri în 1215 Categorie:Decese în 1245 Categorie:Decese pe 8 mai Categorie:Regine ale Ungariei Categorie:Casa de Este