Latinka Perović (în ; ) a fost un lider comunist, istoric și politiciană iugoslavă. A fost secretar general al (SKS) în perioada 1968-1972 în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. La 21 octombrie 1972, a demisionat din toate funcțiile sale politice împreună cu , sub acuzația că ar fi prea liberali. Demiterea reformatorilor comuniști sârbi a fost precedată de înlăturarea naționaliștilor croați în timpul .

După retragerea sa din viața politică, Perović s-a concentrat pe activitatea științifică la Institutul pentru Istoria Mișcării Muncitorești din Serbia (actualmente Institutul pentru Istoria Recentă a Serbiei). În timpul destrămării Iugoslaviei și a războaielor iugoslave din anii 1990, Perović a fost una dintre cele mai puternice voci împotriva naționalismului sârb, în special împotriva lui Slobodan Milošević și a regimului său.

Biografie Latinka Perović s-a născut în Kragujevac, Regatul Iugoslaviei (în prezent Serbia) la 4 octombrie 1933. A absolvit gimnaziul de fete din orașul natal în 1952. A studiat istoria la Universitatea din Belgrad și a obținut un doctorat în științe politice în 1975Hrvatska enciklopedija, vol. 8, Zagreb: Leksikografski zavod Miroslav Krleža, 2006, p. 400 la aceeași instituție. În 1965, a obținut și diploma de master la Facultatea de Științe Politice din Belgrad.

La vârsta de 27 de ani, a devenit președinta Conferinței pentru Activitatea Socială a Femeilor din Iugoslavia (1960-1964). Ulterior, a fost secretar al Comitetului Central al din 1968 până în 1972.

În 1972, și Latinka Perović – președintele și respectiv secretarul Comitetului Central al Ligii Comuniștilor din Serbi – au fost demiși din funcții deoarece Josip Broz Tito considera opiniile lor ca fiind prea liberale.

Din 1976 până în 1998, Perović a lucrat la . În lucrările și studiile sale despre Serbia modernă, ea sublinia adesea că Serbia are nevoie de un politician care să își asume public responsabilitatea pentru distrugerile provocate în fosta Iugoslavie, pentru a ajuta la reconcilierea cu statele vecine și a preveni repetarea acestui tip de tragedie. Ea s-a opus regimului lui Slobodan Milošević, numind sistemul său politic o „cultură a crimei”. După război, a fost prima persoană din Serbia care a catalogat masacrul de la Srebrenica drept genocid și a cerut tragerea la răspundere a Serbiei.

Din 1993, a fost redactor-șef al revistei „” (din sârbă „Curentele istoriei”).

Perović a murit la Belgrad la 12 decembrie 2022, la vârsta de 89 de ani. A fost incinerată la nouă zile mai târziu, în prezența familiei și prietenilor.

Lucrări Cartea sârbă din 2010 „Činjenice i tumačenja. Dva razgovora sa Latinkom Perović” („Fapte și interpretări. Două conversații cu Latinka Perović”) include o bibliografie detaliată a Latinkăi Perović, cu o listă de 8 monografii, 10 cărți istorice de referință cu studii introductive despre secolul al XIX-lea, 9 cărți istorice de referință cu studii introductive despre secolele al XX-lea și al XXI-lea, 18 prefațe și postfațe, 78 de studii, discuții și articole și 13 recenzii. Bibliografia nu include multiplele articole, interviuri, necrologuri și discursuri la lansări de carte, care au fost publicate în diverse ziare și reviste.

Perović a continuat să scrie în anii următori. Cartea ei din 2015 „Dominantna i neželjena elita” („Elita dominantă și nedorită”) a provocat un răspuns critic din partea sociologei croate Mira Bogdanović, care în cartea ei din 2016 „Elitistički pasijans: Povijesni revizionizam Latinke Perović” („Solitaire elitist: Revizionismul istoric al Latinkăi Perović”) a criticat-o pe Perović pentru inventarea conceptelor de elite dominante și nedorite, care nu există în știința sociologică.

Monografii Pera Todorović. Rad. Belgrad (1983) Od centralma do federalizma: KPJ o nacionalnom pitanju („De la centrism la federalism: Partidul Comunist al Serbiei și chestiunea națională”). Globus. Zagreb (1984) Srpski socijalisti 19. veka: Prilog istoriji socijalističke misli („Socialiștii sârbi ai secolului al XIX-lea: Contribuții în istoria gândirii socialiste”) Knj. 1: Prvi poznavaoci i pristalice socijalističkih učenja u Srbiji („Cartea 1: Primii experți și susținători ai ideilor socialiste din Serbia”). Rad. Belgrad (1985) Knj. 2: Ideje i pokret Svetozara Markovića („Cartea 2: Ideile și mișcarea lui Svetozar Marković”). Rad. Belgrad (1985) Knj. 3. Doktrina narodnjaštva teorijski okvir srpskog socijalizma („Cartea 3: Doctrina narodnicilor ca bază teoretică a socialismului sârb”). Službeni list SRJ. Belgrad (1995) Planirana revolucija. Ruski blankizam i jakobinizam („Revoluția planificată. Blanquismul și iacobinismul rus”). BIGZ-Globus. Belgrad-Zagreb. (1988) Zatvaranje kruga. Ishod rascepa 1971-1972 („Strângerea funiei la par. Consecințele rupturii din 1971-1972”). Svjetlost. Sarajevo (1991) Srpsko-ruske revolucionarne veze. Prilozi za istoriju narodnjaštva u Srbiji („Legăturile revoluționare sârbo-ruse. Contribuțiile în istorie ale ideilor narodnice în Serbia”). Službeni list SRJ. Belgrad (1994) Ljudi, događaji, knjige („Oameni, evenimente, cărți”, două ediții). Helsinški odbor za ljudska prava u Srbiji. Belgrad (2000) Između anarhije și autokratije. Srpsko društvo na prelazima vekova (XIX-XXI) („Între anarhie și autocrație. Societatea sârbă la cumpăna dintre secole (XIX-XXI)”). Helsinški odbor za ljudska prava u Srbiji. Belgrad (2006)

Note

Bibliografie

Legături externe

Interviu la Radio Europa Liberă (RFE/RL) Transcriere a emisiunii radiofonice „Peščanik” Institutul Bosniac: Latinka Perović, onorată la împlinirea a 75 de ani

Categorie:Nașteri în 1933 Categorie:Decese în 2022 Categorie:Politicieni sârbi Categorie:Comuniști iugoslavi Categorie:Femei în politică