Epidemia de râs din Tanganyika din 1962 a fost un focar de (cunoscută și ca isterie colectivă) care ar fi avut loc în sau în apropierea satului Kashasha, pe coasta vestică a Lacului Victoria, în Tanganyika (astăzi Tanzania, după unificarea cu Sultanatul Zanzibar doi ani mai târziu), aproape de granița cu Uganda.

Istorie

Epidemia de râs a început la 30 ianuarie 1962, într-un internat de fete administrat de o misiune în . A început cu trei eleve și s-a răspândit în întreaga școală, afectând 95 din cele 159 de eleve, cu vârste între 12 și 18 ani.

Simptomele durau de la câteva ore până la 16 zile, cu o medie de aproximativ 7 zile. Personalul didactic nu a fost afectat și a raportat că elevele nu se mai puteau concentra la lecții.

Primul focar din Kashasha a durat aproximativ 48 de zile, iar școala a fost închisă la 18 martie 1962. După redeschidere, la 21 mai, un al doilea val a afectat încă 57 de eleve, iar școala a fost închisă din nou la sfârșitul lunii iunie.

Epidemia s-a extins în , în satul Nshamba, situat la aproximativ 90 km vest de Bukoba. În aprilie și mai 1962, 217 persoane (majoritatea tineri) au fost afectate timp de 34 de zile. Școala din Kashasha a fost acuzată că a permis răspândirea fenomenului în comunitățile din jur.

În iunie, epidemia a ajuns la școala de fete din Ramashenye, afectând 48 de eleve. Alte școli și satul Kanyangereka au fost de asemenea afectate într-o anumită măsură.

Fenomenul a dispărut la aproximativ 18 luni după debut. Toate zonele afectate se aflau pe o rază de aproximativ 160 km în jurul orașului Bukoba. În total, 14 școli au fost închise, iar aproximativ 1.000 de persoane au fost afectate.

Cauze și simptome

Simptomele includeau râs și plâns, agitație generală și dureri, precum și leșin, probleme respiratorii și erupții cutanate. Multe dintre acestea erau induse de stres, cauzat de factori externi precum anxietatea, schimbările culturale și tensiunile sociale.

Deoarece majoritatea celor afectați erau copii și adolescenți, s-a sugerat că aceștia nu aveau mecanisme adecvate pentru a gestiona stresul. În plus, nevoia de acceptare socială i-ar fi făcut mai susceptibili la „contagiunea” comportamentală.

Factori externi

Lingvistul Christian F. Hempelmann a sugerat că episodul a fost declanșat de stres. În 1962, Tanganyika tocmai își obținuse independența, iar elevii resimțeau presiuni crescute din partea profesorilor și părinților.

Potrivit acestuia, apare adesea în rândul persoanelor cu statut social redus, fiind o formă de exprimare a nemulțumirii.

Sociologul și psihiatrul au propus că fenomenul a fost determinat de un conflict cultural între tradițiile conservatoare și ideile moderne promovate în școli.

Evenimente conexe

Epidemia de râs a fost una dintre cele trei epidemii comportamentale din zona Lacului Victoria. Acestea au fost clasificate drept cazuri de isterie colectivă.

Potrivit observațiilor lui Benjamin H. Kagwa, simptomele erau adesea limitate la anumite grupuri etnice, sugerând influențe culturale puternice.

+Evenimente corelate de isterie colectivăLocațieData începeriiTipSimptomeBukoba, Tanganyika (astăzi Tanzania)ianuarie 1962manie a râsuluirâs, plâns, agitație, dureri, leșin, probleme respiratorii, erupții cutanateKigezi, Ugandaiulie 1963manie a alergăriialergare, dureri toracice, agitație, violență, epuizareMbale, Ugandanoiembrie 1963manie a alergăriisimptome similare

Note

Vezi și

Mania dansului

Legături externe

Article from CBC News WNYC radio program with a section discussing the epidemic

Categorie:Boli mintale