Iancu Constantinescu

Iancu Constantinescu (pseudonim al lui Ioan D. Constantinescu, n. 17/29 ianuarie 1888, Craiova – d. 1985, Craiova) a fost un romancier, poet, istoric literar, traducător și avocat român. Era fratele mai mare al celorlalți scriitori și intelectuali literari: Eugen, Paul, Savin și Lucia.

Biografie

Origini și copilărie S-a născut la 17 ianuarie (stil vechi) / 29 ianuarie (stil nou) 1888 în Craiova, în casele din spatele Fântânii Jianului, în gerul Bobotezii. Tatăl său, Dumitru Constantinescu (n. 1860, comuna Licurici, județul Gorj), era de profesie plugar, ajuns meseriaș la Craiova, și colaborator permanent al ziarului bucureștean Meșeriașul român. Mama sa, Irina (n. 1864, Craiova), orfană cu părinți necunoscuți, a fost crescută de avocatul Cristache Peșacov, membru al familiei Peșacov și fost moșier și primar al Craiovei. Irina a deprins meșteșugul croitoriei, dar a decedat la doar 23 de ani, lăsând în urmă trei copii orfani.

La vârsta de trei luni a fost adoptat și crescut de Maria și Ion Părăianu, dascăl la biserica Sf. Nicolae Belivacă din Craiova, crescând în „tinda” acestei biserici. Tatăl biologic s-a recăsătorit cu Eufrosina, iar Iancu s-a numărat printre cei 11 copii din cele două căsătorii ale tatălui.

După moartea tatălui adoptiv, l-a cunoscut pentru prima dată pe tatăl său legitim și pe frații și surorile din a doua căsătorie a acestuia. Este fratele vitreg al lui Eugen Constant, Paul Constant, Dumitru „Savin” Constant și Luciei Burdun, toți intelectuali și oameni de litere. Iancu a fost cel care a creat pseudonimul de familie „Constant” pentru frații săi vitregi, renunțând la particula „-escu” printr-o inițiativă îmbrățișată de toți cei patru.

Studii A urmat cursurile Școlii Primare „Traian” nr. 6 din Craiova, pe care a absolvit-o în iulie 1899, după care a continuat la Liceul „Carol I” din Craiova (azi Liceul „N. Bălcescu”), absolvind cursul inferior în iunie 1903 și bacalaureatul în iulie 1907. A studiat apoi dreptul la Universitatea din București, licențiat în august 1911, și a urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică „Cornetti” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1918.

Tinerețe și activitate juridică La 15 ani, după moartea tatălui adoptiv, a fost nevoit să se întrețină singur prin meditații. În 1907, înainte de bacalaureat, a fost reținut de poliție pentru colaborarea la ziarul Neamul românesc al lui Nicolae Iorga.

Absolvent merituos al promoției 1907, nu s-a înscris direct la universitate — a intrat mai întâi voluntar în armată, după care a devenit secretarul avocatului Nae Coandă, apoi copist la Parchetul Tribunalului Dolj. La 31 octombrie 1915 s-a înscris în Baroul de Dolj, unde a funcționat până în 1947, când a fost silit de împrejurări politice să se pensioneze.

A participat la ambele războaie mondiale pe front, ca ofițer de rezervă, fiind rănit și tratat în spitale militare — în campaniile din 1916–1918 și 1941–1945.

Persecuții politice și reabilitare În 1952 a fost arestat, învinuit pentru atitudinea sa patriotică de „unionist” într-o vreme când autoritățile române considerau Basarabia teritoriu aparținând URSS. A suportat ani în șir privațiuni materiale și sociale. A fost reabilitat în 1985, când i s-au recunoscut meritele literare.

Viața personală A avut o primă căsnicie eșuată, din care a rezultat fiica Andreia-Vladimira, căreia i-a dedicat cărți. Abia în 1941 și-a unit viața cu Maria Constantinescu, descendentă din familia legendarului Popa Șapcă. Maria Constantinescu s-a remarcat și ca artist plastic — pictură și sculptură — cu expoziții itinerante în Suedia, India și Egipt, fiind aleasă vicepreședintă a Cenaclului plastic craiovean „Constantin Brâncuși” din Craiova. Căsnicia lor s-a întins pe durata a 44 de ani.

Activitate literară și publicistică A debutat în presă încă din anii de liceu, colaborând la ziarul Neamul românesc condus de Nicolae Iorga.

A colaborat la numeroase publicații locale și naționale, printre care Jurnalul, Conștiința națională, Tribuna (1919), Adevărul, Dimineața, Epoca, Neamul românesc (București), Flacăra, Pagini literare, Muncă și voie bună, Pandectele române, Justiția Olteniei, Jurisprudența română și Cronica judiciară. A condus pe cont propriu ziarele Goarna (1921) și Tribuna (1919).

A colaborat totodată la revistele literare Flamura (1922), Drum nou, Gând și slovă oltenească (1911), Curierul Olteniei, Justiția Olteniei și Ramuri, fiind unul dintre fondatorii acesteia din urmă.

Operă

Cărți publicate Politica viitorului, Editura Ramuri, 1920. Justiția Fundamentum Regnorum, Editura Ramuri, 1933 — premiată de Baroul Dolj cu Premiul „Avram Iancu”. Cu aripi noi spre creste, roman autobiografic, editura autorului, 1936 — prezintă copilăria, adolescența și anii tinereții autorului. Octavian Goga, monografie literară, Editura Uniunea Scriitorilor Olteni, 1938 — Premiul „I.H. Rădulescu” al Academiei Române, 1940. Pe cărarea cu aglice, versuri, Editura Uniunea Scriitorilor Olteni, 1940. Honoré de Balzac, viața și opera sa, traducere după René Benjamin, Ed. ABC, 1946.

Manuscrise nepublicate Tudor Vladimirescu — roman. Salonul literar. Portrete de contemporani. În pas cu vremea — roman. Destine paralele — roman. Drama de la Berengaria — nuvelă.

Distincții și premii Ordinul „Coroana României”, acordat de Ministerul Artelor, 1922. Premiul „Avram Iancu”, acordat de Baroul Dolj, 1937. Premiul Uniunii Intelectuale, București, 1939. Premiul Consiliului Național al Femeilor Române, sub președinția poetei Aida Vrioni, 1939. Premiul „I.H. Rădulescu”, acordat de Academia Română, 1940.

Activitate culturală și instituțională A avut o bogată activitate în viața culturală a Craiovei și Olteniei. A fost fondator al revistei Ramuri, al cărei cenzor și ulterior președinte al consiliului de administrație a fost, precum și secretar și fondator al Uniunii Scriitorilor Olteni. Împreună cu C. Șaban-Făgețel și alți scriitori a cofondат Cercul Scriitorilor Olteni.

În 1922 a fost director al Teatrului Național din Craiova, îmbogățind repertoriul cu 32 de piese noi din literatura dramatică românească și universală. A fondat Ateneul Cultural „Mihai Eminescu” (1932) împreună cu Mihail Cruceanu și Universitatea Liberă din Craiova (1937). A fost președinte al Asociației Culturale „Cincinat Pavelescu” (1937) și director al tipografiei și editurii „Prietenii Științei”. A sindicalizat micii funcționari din justiție prin act autentificat de Tribunalul Dolj în 1937 și a participat statornic la întâlnirile salonului literar „Elena Farago”. A fost totodată membru timp de aproape cinci ani în Comitetul de Lectură al Teatrului Național din Craiova.

Referințe și recepție critică miniatura|Scrisoare olografă a scriitorului Iancu Constantinescu, adresată colectivului de redactare al Dicționarului de literatură al Universității din Iași. Datată 4 mai 1983, Craiova.

Opera sa a fost comentată de personalități precum Nicolae Iorga, care a scris în revista Cuget clar (1938) despre monografia Octavian Goga că este „o pioasă amintire, o carte caldă și clară” cu „analize literare pătrunzătoare”; Ion Petrovici, academician și filosof, raportor la Academia Română pentru premierea aceleiași monografii; C. Gerotă, în revista Convorbiri literare (nr. 7–9, 1934); C.D. Fortunescu, în revista Arhivele Olteniei; George Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Minerva, 1982, p. 1010; I.D. Bălan, în Octavian Goga, Ed. Minerva, 1971, p. 13, 399; și Florea Firan, în De la Macedonski la Arghezi, Ed. Scrisul Românesc, 1975, p. 136–137.

Note

Bibliografie Ichim, Ofelia, „Un scriitor uitat: Iancu Constantinescu (1888–1985)”, în Buletinul Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, nr. 1/2013, Iași, p. 10–14. Firan, Florea, O familie de literați, Seria Personalia, Craiova, 1995. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Minerva, București, 1982. Firan, Florea; Firescu, Alexandru, Istoria Craiovei, Ed. Scrisul Românesc, 1977. Firescu, Alexandru, 666 actori craioveni, Ed. Scrisul Românesc, 1992. Dumitrache, Constantin, „Călare pe două veacuri”, în Ramuri, nr. 1, 1983.

Categorie:Nașteri în 1888 Categorie:Decese în 1985 Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Avocați români Categorie:Publiciști români Categorie:Craioveni Categorie:Monografiști români