Ernst Wilhelm Daniel Vanselow (Unele surse indică anul 1925 ca dată a morții. Totuși, în Ehrenrangliste din 1930 nu este menționată nicio dată a decesului, iar lui îi sunt atribuite și mai multe publicații apărute după 1925.) a fost un jurist german și căpitan de marină al Marinei Imperiale Germane, prezent la semnarea Armistițiului din 11 noiembrie 1918, prin care a luat sfârșit Primul Război Mondial.

Biografie Ernst Vanselow a fost fiul consilierului guvernamental și consilierului medical Paul Ludwig Hermann Vanselow și al soției sale, Johanne, născută Ascher.

Vanselow a intrat în Marina Imperială la 9 aprilie 1892. La sfârșitul lunii martie 1893 a fost repartizat pe nava-școală SMS Stosch, iar la 10 aprilie 1893 a devenit cadet naval. La sfârșitul lunii aprilie 1894 a fost repartizat pe SMS Württemberg, iar la 21 septembrie 1894 a intrat la Școala Navală.

În 1909 a fost înaintat la gradul de căpitan de corvetă. Din iunie 1911 până în noiembrie 1912 a fost comandantul navei SMS Jaguar, care a fost folosită în apele Asiei de Est în contextul Revoluției Chineze din 1911.

La izbucnirea războiului, a fost transferat la Statul Major al Marinei din Berlin. Aici a fost numit, cu gradul de căpitan-comandor în rezervă (promovat la 27 ianuarie 1915), în funcția de atașat militar adjunct la Bruxelles. miniatura|Ernst Vanselow (primul din stânga) la semnarea armistițiului din 11 noiembrie 1918. La 26 aprilie 1917 a fost înaintat la gradul de căpitan de marină, a activat ulterior ca referent B 1 în Statul Major al Marinei și apoi, ca succesor al lui , a fost până în septembrie 1918 șef de secție în grupul politico-militar. Timp de două luni a fost, cu titlu interimar, comandantul navei SMS Kaiser, până la internarea acesteia.

La sfârșitul lunii octombrie 1918, a făcut mai întâi parte din comisia pregătitoare de armistițiu a Marinei Imperiale, alături de contraamiralul , căpitanul-comandor Erich Raeder și căpitanul-locotenent , iar apoi a devenit, ca reprezentant al președintelui delegației, secretarul de stat, iar ulterior Reichulminister Matthias Erzberger, membru al Comisiei Germane de Armistițiu. În cadrul acesteia, a condus secția pentru chestiuni maritime și de aprovizionare. În această calitate, a purtat negocierile din însărcinarea șefului conducerii războiului naval, amiralul , fiind însărcinat să obțină atenuări ale condițiilor, în special în privința blocadei. Vanselow a rămas implicat în negocieri până la semnarea armistițiului la 11 noiembrie 1918 și a fost, de asemenea, unul dintre cei patru reprezentanți germani la cele trei prelungiri ale acestuia.

Delegația germană, formată din secretarul de stat Matthias Erzberger, responsabilul pentru chestiunile armatei, generalul Detlof von Winterfeldt, reprezentantul Ministerului de Externe Alfred von Oberndorff și Vanselow, ca reprezentant al Marinei Imperiale, a trecut linia frontului la 7 noiembrie 1918, pe teritoriul actual al comunei La Flamengrie, la actualul Monument de la Pierre d’Haudroy, și a ajuns în dimineața zilei de 8 noiembrie în poiana de la Compiègne, unde mareșalul Ferdinand Foch a citit condițiile armistițiului, considerate foarte dure, în „Vagonul de la Compiègne”.

În seara zilei de 8 noiembrie 1918, Paul von Hindenburg a cerut în mod expres delegației germane, prin două depeșe parțial necriptate, să accepte condițiile chiar și în cazul în care nu ar fi fost posibilă obținerea unor îmbunătățiri. În negocierile care au urmat s-au putut obține doar concesii minore. În dimineața zilei de 11 noiembrie 1918, între orele 5:12 și 5:20, ora Franței, cele două delegații au semnat Armistițiul de la Compiègne.

În timpul negocierilor, se pare că Vanselow a solicitat, invocând faptul că Marina Imperială Germană nu fusese învinsă, ca flota germană să fie internată în porturi neutre. Guvernul britanic a ignorat această cerere și a stabilit Scapa Flow ca loc de internare. El a participat, alături de căpitanul de corvetă Ernst Hintzmann și căpitanul-locotenent Kiep, la elaborarea articolului V, „Dispoziții privind negocierile referitoare la puterea navală”, la 15 februarie 1919.

În 1921 și-a obținut doctoratul la Universitatea din Freiburg cu teza Verkehrssperre und Völkerrecht („Blocada comunicațiilor și dreptul internațional"). Ulterior, a început să publice în domeniul științelor juridice.

Ulterior, cel puțin din 1938, a fost membru al Societății Germane pentru Politică și Știință Militară. A activat și în cadrul Societății Germane pentru Drept Internațional și Politică Mondială, fiind implicat prin aceasta, printre altele, în 1940, într-un grup de lucru însărcinat de Înaltul comandament al Wehrmacht-ului.

Familia La 15 iunie 1914, Ernst Vanselow s-a căsătorit la cu Alma Maria Julie Elisabeth von Ziegler (n. 1886, Berlin), fiica colonelului Karl Adolf von Ziegler și a soției sale, Marie Elise, născută Schmidt.

Un an mai târziu s-a născut fiul lor, Joachim Dieter, care a căzut în iulie 1942, ca medic militar, în bătălia de la El Alamein. În 1919 s-a născut fiica lor, Ruth Vanselow, devenită ulterior psihanalistă.

Lucrări

Colaborare cu

Note

Bibliografie

Categorie:Nașteri în 1876 Categorie:Germani ai Primului Război Mondial Categorie:Nașteri pe 1 aprilie Categorie:Decese în 1939 Categorie:Juriști germani Categorie:Militari germani