Ca bobul între pietrele de moară (în ) este o operă ce redă memoriile scriitorului Aleksandr Soljenițîn după exilarea sa din URSS, apărută ca o continuare a romanului Vițelul și stejarul.

Ediția în limba rusă descrie perioada exilului din 1974–1994 și a fost publicată pentru prima dată între anii 1998 și 2003, în paginile Revistei Novîi Mir. O nouă ediție a apărut în mai 2022 la editura Vremya din Moscova, în volumul numărul 29 al seriei operei complete.

În limba română, Ca bobul între pietrele de moară. Însemnări din exil (1974–1978), a fost publicată în 2006 la Editura Humanitas, în traducerea din rusă a lui Nicolae Vrebulevschi.

Ediția în limba engleză Between Two Millstones a apărut în două volume: Book 1: Sketches of Exile, 1974–1978, publicat în 2018 și Book 2: Exile in America (1978-1994), publicat în 2020.

Rezumat „Bobul” este o metaforă ce prezintă, în mod ironic, drama protagonistul exilat și hulit de Uniunea Sovietică și, în același timp, inadaptat modului de viață occidental.

„Piatra de moară a KGB-ului nu înceta să mă zdrobească – dar mă obișnuisem; acum i s-a alăturat (și nu pentru prima oară) piatra de moară a Occidentului și amândouă mă macină! Cum să trăiesc aici? În toate problemele de afaceri, de finanțe și de organizare ajung în impas, înregistrez pierderi, apar complicații de nerezolvat, astfel că, în unele momente, mă cuprinde disperarea: parcă mi-am pierdut rațiunea, m-am dezobișnuit să acționez, fac numai greșeli. Cât de lucid eram în Est și cât de orb sunt aici. Cum să mă descurc în acest păienjeniș de reguli și legi?”

Cartea este structurată în cinci capitole, Debusolat, Hulpavi și naivi, Încă un an de peregrinări, La Cinci-Păraie și Prin mocirlă cărora se adaugă Anexele.

În aceste pagini de memorii sunt descrieri ale călătoriilor lui Soljenițîn în diverse țări europene și localități din America de Nord, unde el și soția sa, Natalia („Alya”), au căutat un loc în care să se stabilească. Sunt descrise întâlniri cu persoane marcante, relatări detaliate ale discursurilor publice, precum cel de la festivitatea de absolvire a Universității Harvard din 1978, comentarii despre aparițiile sale televizate, relatări despre luptele sale cu editori și agenți lipsiți de scrupule, precum și despre eforturile de dezinformare ale KGB-ului pentru a-i păta numele. Există, de asemenea, pasaje despre familia lui Soljenițîn și proprietatea lor din Cavendish, Vermont, ale cărei dealuri împădurite și ierni aspre îi evocau patria rusă și unde a putut, în sfârșit, să lucreze nestingherit la istoria dramatizată a Revoluției Ruse în zece volume, Roata roșie. Poveștile includ eforturile depuse pentru a asigura o educație adecvată celor trei fii ai scriitorului, dorința lor de a se întoarce într-o zi la casa lor din Rusia și descrieri ale soției sale, Alya, redactor, consilier literar și directoare a Fondului Social Rus, care a reușit, cu mare risc pentru ea și familia sa, să scoată ilegal din Uniunea Sovietică arhiva lui Soljenițîn.

Note

Categorie:Romane de Aleksandr Soljenițîn Categorie:Memorialistică